Lupoaia (Orobanche cumana) şi mana (Plasmopara halstedii) - paraziţi ai culturii de floarea-soarelui

Lupoaia (Orobanche cumana) şi mana (Plasmopara halstedii) - paraziţi ai culturii de floarea-soarelui

Lupoaia florii-soarelui

În ultima perioadă, parazitul lupoaie sau Orobanche cumana a devenit tot mai agresiv pentru cultura de floarea-soarelui, afectând, după cum prezintă Neno Nenov, o suprafaţă de aproximativ 200.000 de hectare în judetele Constanţa, Tulcea, Ialomiţa, Brăila şi Buzău, cu tendinţe de extindere şi în zonele limitrofe acestui areal prezentat anterior. Una dintre marile companii care are ca studiu reducerea efectelor lupoaiei în cultura de floarea-soarelui este compania DuPont Pioneer, care pune la dispoziţia cultivatorilor hibrizi rezistenţi la rasele cunoscute până în prezent. Lupoaia parazitează cultura de floarea-soarelui şi produce pierderi însemnate de recoltă, care pot ajunge până la compromiterea totală a culturii în situaţia unei infestări puternice.

Compania DuPont Pioneer vine în sprijinul fermierilor cultivatori de floarea-soarelui şi are ca obiectiv strategic în programele de cercetare agricolă crearea de noi hibrizi, hibrizi cu rezistenţă genetică faţă de acest parazit. În ultimii 5 ani, dar în special în anul 2012, a avut loc o creştere a agresivităţii acestui parazit, prin apariţia unor noi rase, mai păgubitoare, ce au produs pierderi în arealul cel mai afectat de lupoaie. Practicarea în ultimii ani de către fermierii din arealul de răspândire a parazitului a unei rotaţii neraţionale, în unele cazuri redusă la doi ani, grâu de toamnă - floarea-soarelui (în loc de minimum 4-5 ani, cât prevăd tehnologiile de cultură existente), a contribuit esenţial la apariţia de noi rase, dar mai ales la nivelul surprinzător de ridicat al extinderii şi gradul de atac al infestării cu această nouă rasă între 2009-2014. Am considerat că avem obligaţia morală şi profesională ca, alături de specialiştii de marcă al companiei DuPont Pioneer, să semnalăm acest fenomen astfel încât să se intervină în timp util în vederea evitării proliferării fenomenului, cu consecinţe negative considerabile asupra unei zone de mare însemnătate pentru cultura florii-soarelui în România. Trebuie însă subliniat faptul că utilizarea exclusivă a controlului genetic nu este suficientă pentru încetinirea şi stăvilirea evoluţiei şi extinderii noilor rase de lupoaie, fără a se acorda atenţia cuvenită şi altor factori, cum ar fi: informarea şi instruirea corespunzătoare a fermierilor cu privire la folosirea de hibrizi rezistenţi; respectarea asolamentului; monitorizarea atentă a evoluţiei raselor etc.

Lupta împotriva lupoaiei a devenit din ce în ce mai dură, noile rase fiind foarte agresive. De aceea cercetătorii companiei DuPont Pioneer au lansat pe piaţă noi şi noi hibrizi, cu rezistenţă sporită la atacul noilor rase de lupoaie. În cursul anului 2006 a fost lansat pe piaţă hibridul de floarea-soarelui PR 64 A71, cu rezistenţă totală faţă de noile rase de lupoaie mai agresive decât rasa E. În anul 2008 s-a introdus pe piaţa românească hibridul de floarea-soarelui PR64E71 rezistent la erbicidul Express 50 SG. Începând cu anul 2010 s-a lansat hibridul de floarea-soarelui P64LE 20, iar în anul 2011 a intrat pe piaţa românească hibridul de floarea-soarelui P64LE 25; aceasta constituie noua generaţie de hibrizi rezistenţi la rasele de Orobanche mai mult decât rasa E. În 2014, portofoliul de noi hibrizi este completat cu încă doi hibrizi, P64LE99 şi P63LE75, care au la bază Sistem II. Acesta oferă protecţie în plus asupra raselor de Lupoaie neacoperite de protecţia oferită de genele OR 5 şi OR 7. Hibrizii de floarea-soarelui care conţin gena OR 5 au rezistenţă completă pentru rasele de lupoaie A-E. Hibrizii de floarea-soarelui care conţin gena OR 7 au rezistenţă completă la rasele de lupoaie A-G. Suntem convinşi că această listă va fi în permanenţă înnoită cu noi şi noi creaţii ale cercetării ştiinţifice agricole, ale specialiştilor geneticieni ai companiei.

Mana florii-soarelui

Mana este o boală larg răspândită în zonele în care este cultivată floarea-soarelui. Este una dintre cele mai importante boli ale culturilor, cauzată de parazitul fungic Plasmopara halstedii. Ciuperca poate genera cu rapiditate noi rase fiziologice, făcând ca protecţia să fie dificil de realizat. Incidenţa şi pagubele provocate depind  foarte mult de condiţiile meteorologice, de stadiul de dezvoltare al plantei şi de procentul de plante infestate.

Răspândire: boala este prezentă în toate zonele unde se cultivă floarea-soarelui. Atacă floarea-soarelui şi alte composite: genurile Helianthus Eupaterium, Xanthium etc.

Simptome specifice bolii: planta este atacată în toate fazele de vegetaţie, dar boala este foarte dăunătoare când atacă de timpuriu. Plantele cu infecţie primară, sistemică, se recunosc datorită dimensiunilor mici (nanism), frunzelor înguste, adunate ca un buchet la vârf. Limbul are o culoare verde-deschis. Pe faţa inferioară a petelor de decolorare apare un puf albicios de conidiofori cu conidii. Frunzele se ofilesc, se zbârcesc, uscându-se timpuriu. Inflorescenţele rămân mici, se usucă sau nu se formează. În cazul infecţiilor secundare, pe frunzele bine dezvoltate apar pete de decolorare pe care se formează pâsla de conidiofori şi conidia. Inflorescenţele au ca aspect orientarea spre cer şi sterilitate. Ciuperca iernează sub formă de oospori în resturile vegetale rămase pe câmp. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie se formează oospori care rezistă în organele atacate până în primăvară. Principalele simptome ale manei sunt reprezentate de uscare (infecţia rădăcinilor tinere de floarea-soarelui are ca rezultat moartea preemergentă sau postemergentă); infecţia primară (infecţia primară are ca punct de iniţiere rădăcina florii-soarelui, determină lipsa creşterii în înălţime a plantei, internoduri scurte şi pete de decolorare pe frunze în jurul nervurilor principale. Dacă plantele ajung la maturitate, florile se orientează către partea superioară, dimensiunea capitulului este semnificativ mai mică, iar seminţele sunt foarte puţin viabile); infecţia secundară (atunci când sporii antrenaţi de vânt cad pe frunze în sezonul umed pot genera leziuni locale de decolorare şi ulterior de necroză sub formă unghiulară. Infecţia secundară nu indică nici un simptom, dar germenele patogen este în interiorul plantelor. Este posibil ca acest capitul să se orienteze către partea superioară. Seminţele pot fi la rândul lor infestate. Seminţele plantelor infestate latent dezvoltă plante fără simptom - Cohen şi Stackson). Rezistenţa împotriva bolii se realizează prin: cultivarea unor hibrizi rezistenţi constituie cea mai eficientă apărare împotriva manei; rezistenţa nu înseamnă că planta nu prezintă germeni patogeni; există varietăţi unde ciuperca produce spori abundenţi la cotiledoane sau pe hipocotil, dar nu se translocă sistemic în partea superioară a plantei. Acestea sunt infecţii limitate la cotiledon (CLI) şi infecţiile limitate la hipocotil (HLI). Aceste genotipuri produc plante normale cu producţii normale. Condiţiile de mediu propice pentru dezvoltarea bolii sunt reprezentate de impactul climatic, respectiv, în primăverile reci şi ploioase boala apare mai frecvent. În solurile umede, concentraţia de metalaxil scade. Aceste condiţii conferă plantei din ce în ce mai puţină rezistenţă. Dacă în primele două săptămâni de la înfiinţarea culturii sunt suficiente cantităţi de precipitaţii sau se aplică udări prin irigare, incidenţa infecţiei la rădăcină prin zoospori creşte. Practicile de gestionare a manei la cultura de floarea-soarelui sunt reprezentate de controlul samulastrei de floarea-soarelui în culturile următoare; deşi rotaţia culturilor este importantă pentru alte boli ale florii-soarelui, are un efect minim asupra gestionării manei din moment ce zoosporii pot supravieţui în sol timp de 6 ani.

Metode de prevenire şi combatere a manei florii-soarelui

Aceste metode sunt de două feluri: ecologice şi chimice. Metodele ecologice sunt reprezentate de: evitarea cultivării florii-soarelui timp de 7 ani în terenurile unde nu s-a semnalat boala; amplasarea loturilor de hibridare la 2.000-2.500 de metri faţă de alte lanuri de floarea-soarelui pentru evitarea infecţiilor secundare; semănat în epoca optimă: semănatul timpuriu; eliminarea plantelor cu simptome de mană înainte de fructificarea ciupercii, adunarea lor în saci şi arderea lor; controlarea plantelor din loturile semincere de cel puţin trei ori, în stadiul de 4-6 frunze, la formarea butonului floral şi înainte de înflorire; recoltarea la timp; distrugerea samulastrei; folosirea de material de semănat sănătos. Metodele chimice se realizează prin tratarea seminţelor cu fungicide specifice, pe bază de metalaxil sau fludioxinil. Mana nu este controlabilă, ceea ce înseamnă că fungicidele foliare nu sunt eficiente în controlul infecţiei sistemice. Fungicidele foliare nu sunt economice, deoarece pierderile de recoltă apar rar în cazul acestui tip de infecţie. Protecţia florii-soarelui împotriva manei se realizează prin tratamente la sămânţă şi prin tratamente în perioada de vegetaţie. Tratamentele la sămânţă se realizează prin tratarea seminţelor după aceleaşi principii care se folosesc şi pentru tratarea culturii de porumb. Tratamentele în vegetaţie se aplică la avertizare sau pe criterii fenologice când la loturile semincere se aplică trei tratamente, după cum urmează: tratamentul 1 (eventual) cu aplicare foliară în stadiul de 6-8 frunze, în special în condiţii de precipitaţii frecvente; tratamentul 2 (adesea necesar) cu aplicare foliară în faza de formare a butonului floral; tratamentul 3 (eventual), cu aplicare foliară în faza scuturării florilor - începutul maturării seminţelor, dacă se îndeplinesc condiţii favorabile evoluţiei manei. Nu se recomandă aplicarea tratamentelor la temperaturi ale aerului ce depăşesc 25-30 de grade Celsius. Ca produse ce se pot folosi pentru prevenirea şi combaterea manei florii-soarelui, amintim: Apron 350 ES, în doză de 3 litri/tonă sămânţă; Galben Super SD (DS) în doză de 2,5 litri/tonă sămânţă: Maxim XL 035 FS, în doză de 1 litru/tonă sămânţă şi altele. Soluţia genetică împotriva manei o reprezintă utilizarea de hibrizi rezistenţi la această boală. Orientativ, specialiştii geneticieni ai firmei Pioneer recomandă utilizarea hibrizilor rezistenţi la mana Pioneer Protector: P64LE19, P64 LE20, P64LE25, P64LE99, P64 HE 39, P64 LC53, P64LC 108 şi alţii.

Victor VĂTĂMANU