Mai este Ziua Verde a Cartofului o «sărbătoare»?

Pe 4 iulie a.c. , SCDA Târgu Secuiesc a fost gazdă pentru cea de-a 42-a ediţie a Zilei Verzi a Cartofului. Tema acestui an a fost „Calitatea cartofului - o provocare permanentă pentru consum, industrializare şi sămânţă“, pentru a sublinia cumva problemele cu care această cultură se confruntă în ultimii ani şi dificultăţile tot mai mari ale fermierilor de a păstra calitatea tuberculilor, atât în cultură, cât şi în depozitare.

Moderator al evenimentului a fost cea mai puternică, dar şi cea mai acidă voce a cultivatorilor de cartofi, Romulus Oprea, preşedintele Federaţiei Naţionale Cartoful din România.

Evenimentul de anul acesta a reunit peste 300 de participanţi. Deşi se vrea a fi o sărbătoare, nu s-au putut evita subiecte şi discuţii mai puţin plăcute despre problemele fermierilor cultivatori de cartof, mai ales pentru sămânţă şi industrializare. Pentru că anul trecut va rămâne în istoria culturii cartofului ca fiind cel mai atipic şi mai plin de provocări de când se fac înregistrări meteorologice în domeniul agricol european: s-au atins recorduri istorice în ţările vestice privind temperatura şi arşiţa, inundaţiile etc., ceea ce a făcut ca producţiile să scadă cu până la 40% în toată Europa, calitatea fiind şi ea afectată. Acest lucru a dus inevitabil la creşteri de preţ la sămânţă pentru 2019 (până la dublarea acestuia faţă de 2018), iar la cartoful pentru consum importat să se atingă praguri de 5 lei/kg în magazine. „Nu este normal să nu putem regla preţurile la noi acasă şi să fim la cheremul altora! Dar fără o producţie serioasă în ţară, cum să faci asta? Cum să concurezi cu ţările cu tradiţie când eşti dezavantajat din start? Cum a reuşit Polonia să intre în clubul marilor producători de cartofi europeni? Ce metode de sprijin a găsit (...) şi cum a reuşit să exporte la preţuri sub preţul de cost al cartofului românesc, cu tot cu transport inclus? Noi de ce nu ne protejăm producţia internă cum fac alţii?“, se întreabă Romulus Oprea în mesajul său de început inclus în revista „Cartoful în România“.

Mana şi tratamentele aeriene

Un alt punct fierbinte al zilei a fost vremea de anul acesta, ploile abundente şi imposibilitatea intrării la tratamente. Mana cartofului, cel puţin în zona centrală a ţării, a pus fermierii la grea încercare. Abia pot să ţină boala sub control, cu un număr de tratamente mai mare decât în alţi ani. „Nici 2019 nu se arată promiţător; am avut o primăvară capricioasă, timpurie, dar foarte rece, cartoful a răsărit după 5-6 săptămâni. A urmat o perioadă cu ploi aproape zilnice. Mulţi fermeiri nu au reuşit rebilonatul şi combaterea buruienilor, alţii au suprafeţe pierdute din cauza băltirii - risc neasigurat. A urmat bineînţeles atacul de mană, cu o agresivitate greu de controlat, pentru că tratamentele terestre nu s-au putut face la timp. Trebuie discutat de ce nu putem face tratamente aeriene cu fungicide, care este riscul? Lista furnizată de ANF se referă doar la insecticide. Chiar nu ştim altceva decât să punem piedici, în loc să ajutăm fermierii?“, a punctat din nou preşedintele cultivatorilor de cartofi. În plus, eliminarea unor molecule de pe piaţa substanţelor de protecţie a îngreunat şi mai mult situaţia. Dar firmele partenere care au avut loturi demonstrative pe platforma de la SDCA Târgu Secuiesc au venit cu soluţii şi scheme de tratamente eficiente, atât de combatere, cât şi de fertilizare. Printre ele se numără: Syngenta, Corteva Agriscience, TimacAgro, Kwizda, Agricover, Belchim, FMC, Brise, Azomureş, Borealis, Bayer, Innvigo, SummitAgro, CICH Năvodari, Nufarm etc. Dintre companiile care oferă utilaje: Agroconcept, Nexxon, Agrowest, SywinSolution cu soluţii de digitalizare şi Rinapack cu utilaje de sortare-ambalare.  

Creşte susţinerea cartofului pentru sămânţă, dar suprafaţa scade

Cultivatorii de cartofi sunt mulţumiţi de creşterea sumei sprijinului cuplat pentru sămânţă. Dar suprafeţele alocate acestei culturi sunt în scădere continuă, cu toată susţinerea financiară. Pentru anul de cerere 2018, suma este de 1.900 euro/ha. Un paradox! „Cartoful pentru sămânţă este practic inexistent. Suprafaţa este în scădere faţă de anii precedenţi, deşi această cultură se bucură de un sprijin cuplat consistent. Oare de ce? Un producător de sămânţă certificată îşi riscă practic afacerea în fiecare an, pentru că, dacă ar fi afectat de o boală sau un dăunător de carantină, tot cartoful din fermă, atât cel contaminat, cât şi restul cartofului considerat probabil contaminat, ar ajunge într-o groapă şi nu va fi despăgubit pentru pierderea sa. Riscurile sunt foarte mari, iar pe piaţă se comercializează material pentru plantare impropriu zis pentru sămânţă, bineînţeles necertificat, la preţuri sub sub cel al cartofului certificat şi de multe ori şi sub al celui pentru consum, care provine din culturile de cartof pentru consum. Mărimea este o caracteristică secundară a cartofului de sămânţă, trebuie să ne intereseze în primul rând valoarea biologică. Producătorii mici plantează te miri ce şi ne mai mirăm de producţii. În afara pierderii enorme (circa 35.000 lei/ha), fermierul pierde şi sprijinul cuplat în totalitate, chiar dacă mai are suprafeţe neafectate. Din 2014 şi până în prezent nimeni nu a luat nici o măsură, deşi FNCR a atras atenţia cu fiecare ocazie“, a subliniat preşedintele federaţiei. Pe de altă parte, Elena Tatomir, director general în MADR, i-a asigurat pe cultivatori că susţinerea cartofului pentru sămânţă va continua şi în 2019 şi 2020. „Este important ca federaţia să vină cu propuneri noi pentru Planul Naţional Strategic la care lucrăm. Vom începe consultările cu fermierii“, a spus ea. Dr. Aurel Badiu de la ASAS a atras atenţia că începe noua programare pentru 2020-2025 şi trebuie reinventat sistemul de producere de sămânţă în centre închise şi ferite de viroze. Opinia sa este că ne trebuie o filieră robustă de producere de cartof pentru sămânţă. Dacă fermierii nu vor folosi sămânţă certificată, nu vor avea viabilitate pe termen lung. Nu avem cartof de sămânţă, când certificăm sub 500 de hectare. Şi SCD Târgu Secuiesc, datorită eforturilor uriaşe pe care Luiza Mike, directorul staţiunii, le-a făcut pentru a-şi păstra materialul genetic (după impasul prin care a trecut din cauza depistării unui lot cu Clavibacter în urmă cu câţiva ani), anul acesta este primul an când intră în sistemul naţional de producere de sămânţă cu categorii biologice superioare. „Producerea de sămânţă este o industrie. Dacă nu avem calitate, suntem excluşi de pe piaţa cartofului de sămânţă, de consum şi de industrie“, a mai atras ea atenţia. Soiurile pe care staţiunea le aduce în prim-plan anul acesta sunt: Gared, Luiza, Albioana, Coval, Speranţa, soiuri cu rezistenţă crescută la nematodul cu chist, viroze sau mană.

Roxana DRĂGHICI