Mai putem spera la un TVA redus al alimentelor de baza?

De ce oare se încăpățânează preaînalții statului să refuze să pună în aplicare o măsură bună, de altfel aplicată la nivelul tuturor țărilor din Uniunea Europeană și care ar putea avea un impact benefic asupra nivelului de trai al românilor?

---

Vom întreba în continuare despre încăpățânarea de a reduce taxa pe valoarea adăugată pentru alimentele de bază, cu speranța că cei care ne pot răspunde mai citesc, și au voința de a o face, revistele de specialitate. România este la ora actuală singura țară din UE care nu aplică un regim fiscal diferențiat pentru alimentele de bază. În Luxemburg și Polonia, de
exemplu, TVA la alimente este de 3%, în Italia și Spania - 4%, în timp ce în Cehia și Lituania, această taxă este de 5%. În alte țări membre, precum Cipru, Irlanda, Malta sau Marea Britanie, taxa de zero pentru unele alimente și băuturi nealcoolice. Toate aceste state au înțeles că alimente de bază, precum pâinea, laptele, carnea, uleiul și zahărul, trebuie să fie accesibile tuturor cetățenilor, la un preț cât mai scăzut. Cum în alte state se poate, iar la noi există o așa mare reticiență, uneori chiar argumentată ca fiind „pentru această perioadă, cea mai bună soluție”. Să fie prostie, să fie rea-voință, să fie neștiință sau oare să fie „piața neagră” mult mai puternică decât interesele milioanelor de locuitori, și așa mult prea chinuiți, ai acestei țări? La un moment dat, toate argumentele păreau în favoarea introducerii acestei măsuri fiscale, care aduce beneficii atât pentru cetățeni, producători autohtoni, cât și pentru comercianți. Un argument posibil pentru care se împotrivesc cu atât de multă înverșunare propunerii de a reduce TVA este așa-zisul pericol al creșterii deficitului bugetar, în condițiile în care măsura nu ar avea acoperire bugetară, dar, o dată cu reducerea TVA, se va realiza posibil o evidentă compensare prin creșterea consumului. Un alt argument vehiculat frecvent este acela că reducerea TVA la 5% nu ar avea efectul scontat, adică reducerea prețului produsului pentru consumatorul final. După o logică elementară, dacă TVA a crescut peste noapte și s-au mărit prețurile, de ce nu s-ar putea proceda și în sens invers. Cu un TVA scăzut, automat vor scădea și prețurile la produse și, implicit, va crește consumul. Creșterea consumului ar dezvolta producția și vânzările, ceea ce ar putea duce, pe de o parte, la prosperitate economică pentru cetățenii acestei țări șI, pe de altă parte, la încasări mai mari la bugetul de stat. Alte argumente formulate constau în aceea că reducerea TVA la alimentele de bază, în contextul economic actual, ar conduce la majorarea deficitului bugetar și la imposibilitatea menținerii acestuia în țintele asumate - 6,8% în 2010, respectiv 4,4% în 2011 -, dar și la lipsa de predictibilitate fiscală, scăderea ratingului de țară, precum și la pierderea credibilității în fața organismelor internaționale. Cele cinci mari sectoare din industria alimentară care ar fi putut beneficia de un TVA de 5% însumează vânzări la raft de peste 5,5 miliarde de euro annual, potrivit datelor ZF, care iau în calcul volumele de vânzări de pe aceste piețe, prețul mediu la raft, care include un TVA de 24% în prezent. La vânzări de 5,5 mld. euro cu TVA actual, statul încasează peste un miliard de euro. În cazul în care laptele, uleiul, carnea, pâinea și zahărul ar avea un TVA de 5%, statul ar pierde anual încasări de cel puțin 850 de milioane de euro, în condițiile puțin probabile în care consumul s-ar situa la același nivel cu cel actual.
Simona MUNTEANU