Mai puţine produse de protecţia plantelor, mai puţină hrană?

În urmă cu 2 ani şi jumătate, pe 6 noiembrie 2017, Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România - AIPROM a organizat evenimentul #CuSauFara? (#WithOrWithout?) - A balanced view on the role and impact of the plant protection industry, în colaborare cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

Scopul evenimentului a fost acela de a prezenta într-un mod echilibrat provocările întâmpinate de industria de protecţia plantelor în contextul agriculturii româneşti şi a responsabilităţilor europene.

Evenimentul a fost organizat cu ocazia prezentării concluziilor proiectului - Evaluarea impactului cumulativ (Cumulative Impact Assessment), derulat de AIPROM în cursul anului 2017, când au fost colectate informaţii de la experţii locali cu privire la ceea ce ar însemna pentru culturile principale din România să se restricţioneze sau să se interzică utilizarea multor substanţe active (aproape 75 de astfel de substanţe) puse în pericol de legislaţia europeană privind polenizatorii, neonicotinoidele, perturbatorii endocrini, reînnoirea glifosatului etc. Bazându-se pe rezultatele furnizate de experţii români, evenimentul a abordat rolul protecţiei plantelor în contextul european şi românesc şi a oferit argumente solide în vederea sprijinirii agriculturii româneşti. Iată că 2 ani mai târziu, au fost finalizate şi studiile similare efectuate în alte şase state europene: Belgia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Ungaria, Suedia. Raportul referitor la rezultatele înregistrate în aceste ţări şi în România a fost publicat recent - Low Yield II. Cumulative impact of hazard-based legislation on crop protection products in Europe evidenţiază faptul că pentru cele şapte state participante pierderile de recoltă variază între 15 şi 36% în cazul interzicerii utilizării produselor analizate, iar producţia mai redusă acompaniată de costuri mai ridicate de producţie pot cauza diminuări ale ratei de profitabilitate şi deci venituri mai mici pentru fermieri. Concluziile raportului arată că, deşi numărul de substanţe active a scăzut de la 1.000, în 1990, la mai puţin de 500 la momentul publicării raportului, există în continuare presiune pentru ca numărul acestora să scadă şi mai mult. În contextul discuţiilor despre obiectivele de reducere a pesticidelor, acesta este un raport în timp util, care arată clar că atenuarea impactului agriculturii asupra mediului nu înseamnă reducerea numărului de soluţii disponibile pentru fermieri.

Nu există o soluţie care să se potrivească tuturor, dar este evident că avem nevoie de modele de producţie care să implice toate părţile relevante şi care să cuprindă tot ce este mai bun pentru ştiinţele agricole şi ecologice. Aceasta trebuie să fie încorporată într-un sistem de reglementare care să includă inovaţia şi să permită soluţii cu profil toxicologic favorabil şi biopesticide să ajungă rapid pe piaţă. Industria noastră investeşte foarte mult în soluţii inovatoare de ultimă oră şi suntem pregătiţi să ne jucăm rolul în procesul de producţie pentru a obţine suficientă hrană durabilă.