Martorul din vie - combina de recoltat struguri Gregoire

Numele lui Constantin Duluţe este legat în mare parte, pentru cei mai mulţi fermieri, de performanţele din Insula Mare a Brăilei. Mai puţin cunoscut este faptul că motivul de mândrie al unuia dintre cei mai mari investitori din agricultură este Crama Avereşti din zona Huşi, pe care acesta o consideră bijuteria coroanei.

Am ajuns pe dealurile de la Avereşti alături de alţi fermieri şi colegi de presă pentru a vedea o demonstraţie cu o combină de recoltat struguri. Gazda noastră a fost susţinută de NHR Agropartners, care a adus la demonstraţie cea mai performată combină de recoltat struguri produsă de Gregoire: modelul G8 Elite, pe care l-am prezentat tehnic în numărul precedent.

De această dată, pornind de la detaliile tehnice pe care le cunoaşteţi, va ofer punctele de vedere a doi fermieri care folosesc recoltatul mecanizat cu utilajul amintit. Primul care îşi exprimă punctul de vedere este gazda, Constantin Duluţe, iar cel de-al doilea este un fermier francez, Yves Grassa, un fermier cu o experienţă de peste 40 de ani în viticultură şi vinificaţie.

„Societatea noastră din zona Huşi, Avereşti, exploatează 550 hectare de vie, din care 500 ha înfiinţate în ultimii cinci ani. Am preluat societatea în anul 2007 şi am reuşit să replantez o mare parte din suprafaţă şi să modernizez linia de procesare a vinului cu o investiţie totală de peste 15 milioane de euro. Cea mai mare parte a investiţiei a constituit-o plantaţia, şi aşa este normal, pentru că într-o afacere trebuie să faci baza solidă că să poţi susţine mai departe celelalte investiţii. Dacă noile plantaţii nu produc struguri, atunci investiţiile nu-şi au rostul. Încă de la început noi am gândit via şi am pregătit-o pentru următorii 20 de ani. Viitorul este clar: forţa de muncă va scădea numeric şi va creşte ca şi cost, iar în aceste condiţii singură variantă viabilă era să pregătim via în aşa fel încât să putem mecaniza cât mai multe lucrări, astfel încât să ajungem să avem un grad de 80% mecanizat pentru a putea face faţă concurenţei care vine de pe piaţa externă în România, şi mă refer la producţia de vinuri. Am înfiinţat la Avereşti 500 ha de vie, avem soiuri autohtone şi soiuri internaţionale, dintre care am promovat soiuri autohtone Zghihara de Huşi şi Busuioaca de Bohotin, care găsesc cele mai bune condiţii de cultură în zona Huşi. Aici avem o altitudine de peste 380 m, avem nopţi răcoroase care ne ajute să obţinem struguri de calitate, cu aciditate ridicată şi cu arome foarte fine şi pregnante. De aceea, încă de la început, am gândit structura de soiuri că să avem ponderea de arome care răspund cel mai bine la condiţiile climatice ale zonei. Tot de la început am gândit plantarea cu stâlpi de susţinere din metal, pentru a putea fi recoltat mecanic, iar la capăt de rând avem stâlpi din beton precomprimat, care să nu deterioreze combina de recoltat boabe. Iar ceea ce aţi văzut astăzi ca maşină se deosebeşte de celelalte de pe piaţă. Am avut ocazia să vizitez Franţa cu un prieten francez care lucrează teren şi în România şi este un viticultor deosebit, cu state vechi de 40 de ani în vie. M-a impresionat modul cum se lucrează în Franţa, gradul de mecanizare ridicat şi atenţia la detalii. Acolo am văzut combina pentru prima oară şi bineînţeles că am ales să o testăm aici la noi. O vom cumpăra anul viitor, este cea mai performantă la nivel mondial. Cu domnul Grassa, fermierul despre care vă vorbeam, cu care îndrăznesc să spun că am legat o prietenie, stau împreună de o săptămână, plecăm din cramă la ora 1 noaptea şi degustăm toate vinurile. Sigur, eu sunt la început, dar ascult părerea unui specialist cu mare experienţă. Anul acesta am hotărât ca vinurile de Avereşti să fie făcute de mine personal, adică pe perioada recoltatului şi a pregătirii musturilor voi fi aici, voi lăsa activitatea celorlalte afaceri şi voi veni să-mi pun amprenta pe vinurile viitoare. Doresc că la Avereşti să fac produse de calitate atât pentru piaţa internă, cât şi pentru piaţa externă. Domnul Grassa este foarte încântat de soiurile noastre autohtone, dar cel care îl bucură în mod deosebit este Busuioaca de Bohotin. Am o suprafaţă de 100 ha şi dumnealui mi-a spus că acest vin are potenţial de export şi cred că voi mai planta încă 100 de hectare. Soiurile româneşti sunt cheia viitorului pe pieţele externe. Soiurile internaţionale sunt cunoscute de toată lumea şi toţi le promovează, dar cred că Busuioaca este un mesager foarte bun pentru România. Sigur că noi, cei care am înfiinţat plantaţii de vie în România, avem şi obligaţia de a-l educa pe consumatorul din România să a bea un vin de calitate, pentru că se bea foarte mult vin de proastă calitate la noi. Dar pentru acest lucru trebuie să obţii nişte preţuri rezonabile pentru ca un număr cât mai mare de oameni să-şi poată permite să guste şi vin de calitate, să-l caute a doua oară. Nu întotdeauna preţul foarte ridicat arată şi calitatea. De aceea noi ne-am propus să obţinem vinuri bune, de calitate, la un preţ accesibil unui număr cât mai mare de români.

Sigur că tot ce ştiam noi până acum despre recoltatul mecanic, că nu se pretează pentru vinuri de calitate, este eronat. Tehnologiile introduse pe aceste combine de recoltat ne-au demonstrat că putem obţine vinuri chiar mai bune decât la recoltatul manual. Am văzut astăzi cum combina trage numai boabele sănătoase, bobiţele  cu probleme rămân pe ciorchine, boabele verzi rămân pe ciorchine. Imediat după recoltare adăugăm gheaţă carbonică, astfel încât producţia să nu se deterioreze până la cramă, pentru a putea obţine musturi cu puţin oxigen. Acest tip de utilaj mă va ajuta să devin eficient şi să fac faţă concurenţei pe piaţa externă. Voi continuă să fac investiţii în aceste utilaje pentru a reduce costurile cu forţa de muncă, dar şi în utilaje de erbicidat, pentru tăiatul în verde. În acest moment am conceput un plan de extindere a producţiei, vom extinde capacitatea de la 4 milioane la 6 milioane de litri“, a declarat Constantin Duluţe.

În acelaşi timp, fermierul francez Yves Grassa a afirmat că „în ferma din Franţa recoltatul se face 100% mecanic. Cred că în România acum se întâmplă ce s-a întâmplat la noi acum 30 de ani. Forţa de muncă manuală a ajuns la acelaşi preţ cu cea mecanică şi, prin urmare, de acum devine rentabil să lucrezi mecanizat. Astăzi în Franţa recoltatul manual este de trei ori mai scump decât cel mecanic. Prin anii '70 cultivatorii de vii aveau o teamă în ceea ce priveşte mecanizarea recoltatului, gândindu-se la calitatea musturilor pe care le obţin. Cu timpul lucrurile s-au schimbat. Nu poţi fi profitabil pe o piaţă extrem de concurenţială fără un recoltat mecanic profesionist. În Franţa deţin aproape 1.400 ha de vie şi folosesc opt maşini de recoltat, la fel ca aceea pe care am văzut-o la această demonstraţie. O astfel de maşină are un potenţial de recoltare echivalent cu a 100 de oameni pe câmp pentru 12 ore de muncă. Avantajul cel mai mare este atunci când vremea devine nefavorabilă şi încep mucegaiurile să lucreze asupra strugurilor, se poate dubla cu o echipa pentru noapte şi se poate recolta în epoca optimă. Foarte important este ca mecanizatorul care foloseşte combina să cunoască reglajele pe care le poate face. Nu trebuie să strice vegetaţia şi să introducă frunze în maşină. Senzorii pentru desciorchinat sunt performanţi, iar boabele ajung pe o tavă de selecţie şi apoi în buncăr, ceea ce permite ca producţia să ajungă direct în procesare. Şoferul trebuie să verifice frecvenţa scuturării boabelor de pe chiorchini. O batere corectă şi bună se vede atunci când pe ciorchine rămân boabele infectate şi boabele crude. Dacă chiorchinele este complet gol, este posibil ca reglajele să nu fie făcute corect, pentru că nu există strugure care să nu aibă imperfecţiuni. Viteza de înaintare la recoltat trebuie să fie de maximum 3,5-4 km/ora pentru a avea siguranţa unui recoltat de calitate. Prezenţa unui bob verde pe ciorchine este martorul unui reglaj bun“, a concluzionat experimentatul Grassa.

Valentin BLĂNARU