Masuri agrotehnice pentru controlul buruienilor la cultura de cartof

În controlul integrat al buruienilor, măsurile agrotehnice au un rol deosebit de important, după cum prezintă Ianoşi Ioan Sigismund şi colaboratorii (2002). Pentru a folosi metodele agrotehnice pentru combaterea buruienilor în cultura de cartof, trebuiesc cunoscute biologia, modul de înmulţire, durata de viaţă, epoca încolţirii, adâncimea de la care încolţesc etc. Cunoaşterea acestor particularităţi permite aplicarea unor măsuri de combaterea diferenţiată în funcţie de îmburuienare: alegerea judicioasă a plantelor şi încadrarea lor raţională în asolament; lucrarea corectă a solului; plantarea la timp; întreţinerea corectă a culturii; recoltarea la timp şi în condiţii optime.

---

Alegerea plantelor şi rotaţia lor în asolament
Rotaţia culturilor în asolament constituie o metodă agrotehnică eficientă de control al buruienilor. Un efect bun de combatere se poate realiza prin introducerea în asolament a unor culturi ca: porumbul furajer, sorgul de nutreţ, canepa, lupinul etc., care cresc repede şi pot inabuşi buruienile, sau culturi prăşitoare, care, datorită lucrărilor de intreţinere repetate, curăţă terenul şi reduc rezerva de seminţe de buruieni. Un efect asemănător de combatere a buruienilor au şi culturile perene în rotaţie, ca: leguminoasele furajere (lucernă, trifoi), care, datorită coaselor repetate de mai multe ori pe an, impiedică fructificarea şi diseminarea sau epuizează rizomii. Soia inierbată, care durează 1-2 ani, contribuie la curăţirea terenului numai dacă s-a asigurat o răsărire bună, cultura este uniformă şi fără greşuri. Cel mai mult imburuienează culturile de legume sau cele de leguminoase anuale (mazăre, fasole), dacă nu sunt corect intreţinute.

Lucrările solului
Combaterea buruienilor prin lucrări de prăşit este eficace dacă se face la timp, inainte ca buruienile să se inrădăcineze prea adanc. Ele se pot distruge uşor în prima faza, dacă rădăcinile sunt mai slabe. Dezmiriştitul are efect bun de combatere, deoarece impiedică lăstărirea şi fructificarea multor buruieni. Prin dezmiriştit se stimulează germinarea multor seminţe de buruieni, care apoi sunt distruse de discuirile repetate sau prin arătura. în acest fel sunt distruse buruienile, ale căror seminţe germineaza primăvara tarziu sau vara (ştirul, loboda, costreiul, jalesul, zămoşiţa ş.a.). De asemenea, sunt distruse buruienile perene, bianuale, cele care iernează, deoarece seminţele acestora germinează incă din vară sau din toamnă. Dezmiriştitul combate şi buruienile deja existente pe solă. Organele aeriene fiind distruse, aceste buruieni sunt forţate să lăstărească, epuizand substanţele de rezervă din rizomi sau rădăcini, iar în final sunt distruse prin arătură. Seminţele buruienilor efemere, dar şi seminţele şi bulbii buruienilor efemeroide nu incolţesc vara, astfel că nu pot fi distruse prin dezmiriştiri. Adancimea la care se face dezmiriştitul trebuie să ţină seama şi de felul imburuienării. în cazul solelor infestate cu pir, adancimea de lucru va fi de 10-12 cm, unde se găsesc majoritatea rizomilor. în cazul infestării cu volbură, adancimea de lucru este de 8-10 cm, de unde pot germina seminţele. Arătura de toamnă completează şi desăvarşeşte acţiunea de distrugere a buruienilor incepută prin desmiriştire, avand un rol insemnat, mai ales în distrugerea buruienilor perene, care se inmulţesc prin rizomi sau rădăcini, prin faptul ca acestea sunt scoase la suprafaţă, unde în timpul iernii ingheaţă şi pier. Arătura grapată din toamnă favorizează germinarea seminţelor de buruieni perene, bianuale şi anuale de toamnă şi a celor care iernează. Aceste buruieni sunt distruse apoi prin discuirea sau grăparea arăturii executate toamna sau primăvara, cu ocazia pregătirii patului germinativ. Adesea, germinarea seminţelor de buruieni toamna este limitată din cauza secetei. în acest caz, se poate aplica o udare care să stimuleze germinarea, în special dupa dezmiriştit, după care să urmeze o lucrare de distrugere a acestora prin discuire sau arătură de toamnă.

Plantarea în epoca optimă
Prin plantarea cartofului în epoca optimă se pot combate o serie de buruieni, care apar primăvara timpuriu. Aceste buruieni sunt distruse cu ocazia pregătirii patului germinativ şi a plantării. Dacă plantarea se face prea devreme, inainte de răsărirea buruienilor, ele pot apărea după plantare şi este posibil ca pană la rebilonat să se fortifice în aşa măsură incat să nu mai fie distruse, scăpand în continuare şi de sub controlul erbicidelor. Dacă plantatul este intarziat, din cauza temperaturilor mai ridicate se modifică imburuienarea, de care trebuie ţinut cont la erbicidare.

Lucrările de întreţinere a culturii
Prăşitul este o lucrare importantă de combatere a buruienilor, care insă, de multe ori, deranjează cultura de cartof prin tăierea şi ruperea rădăcinilor, a stolonilor şi a tuberculilor, iar în cazul nereglării corecte a secţiilor cultivatorului pot fi distruse sau dislocate cuiburi sau randuri intregi. Prăşitul neexecutat la timp, cand solul este prea uscat sau tasat, iar buruienile sunt intr-un stadiu mai avansat, se face mai greu şi cu rezultate reduse. Se poate afirma că prăşitul la cultura cartofului este un rău necesar.

Recoltarea la timp
Adesea, buruienile care invadează cultura de cartof, după căderea vrejilor, pană la recoltare, pot forma seminţe şi disemina, mărind astfel rezerva de seminţe de buruieni din sol. Dacă recoltarea intarzie, este indicat să se distrugă vrejii şi la cartoful pentru consum. Cu această ocazie se vor toca şi buruienile, uşurand astfel şi recoltarea.

Reducerea surselor de îmburuienare
Pentru reducerea principalei surse de imburuienare, care este solul pe care se cultivă cartoful, este necesar controlul buruienilor în toate culturile din rotaţie. Gradul de imburuienare a culturii de cartof este puternic influenţat de modul cum a fost cultivat terenul în anii anteriori. Utilizarea gunoiului de grajd proaspăt constituie o sursă importantă de imburuienare a solului. Prin fermentarea corectă, pe platformă, a gunoiului de grajd timp de 1-2 ani, viabilitatea seminţelor de buruieni se distruge. O altă sursă de infestare a culturilor cu seminţe de buruieni este apa de irigaţie. Filtrarea corespunzătoare a apei reduce mult acest pericol. Buruienile nedistruse de la marginea parcelei, a drumului, pe taluzurile canalelor de irigaţie sau alte terenuri invecinate necultivate pot constitui, de asemenea, surse de imburuienare. Curăţirea acestor zone şi combaterea buruienilor reduce pericolul imburuienării.

Combaterea unor specii de buruieni prin măsuri agrotehnice

Combaterea buruienilor parazite
Tortelul (Cuscuta campestris) parazitează pe tulpinile cartofului şi a unui număr mare de buruieni. Se dezvoltă în special pe părţile superioare şi de mijloc ale plantelorgazdă, ca urmare se observă uşor. Lupoaia (Orobanche sp.) parazitează rădăcinile cartofului, iar plantele se dezvoltă greu. în controlul acestor plante parazite, foarte periculoase, este important ca solele să se păstreze curate, aplicand măsuri preventive, ca: asolament de lungă durată şi o structură corespunzătoare a culturilor, în care să nu se succeadă plante care pot fi parazitate de aceeaşi specie. Se vor face arături adanci de peste 20-5 cm, cu răsturnarea bună a brazdelor. Culturile se vor supraveghea şi vetrele de Cuscută sau Orobanche se vor distruge imediat ce au apărut. Plantele atacate se smulg, inainte ca planta parazitară să fructifice. Plantele de cartof şi buruienile parazitate cu tortel după smulgere se indepprtează din camp, deoarece la tortelul inflorit seminţele continuă să se formeze şi după ce plantele-gazda au fost taiate sau smulse şi se ard. Locul se curăţă bine, se arde şi se sapă la cel puţin 20 cm adancime. Pentru combaterea chimică se pot folosi produsele recomandate de buletinul de avertizare transmis de către Laboratorul Fitosanitar Judeţean. Pentru controlul lupoaiei, pe langă rotaţia culturilor, se recomandă praşilele, folosirea gunoiului de grajd bine fermentat. Sunt indicate în asolament culturi-capcană, care se recoltează inainte de a inflori plantele de Orobanche. Măsurile agrotehnice se completează cu folosirea erbicidelor.

Combaterea pirului şi a costreiului
Pirul este una dintre buruienile cale mai agresive pentru cultura cartofului, foarte greu de combătut şi cu un areal mare de răspandire. Lucrările de prăşit şi rebilonat efectuate după plantarea cartofului duc la segmentarea rizomilor şi scoaterea din starea de latenţă a mugurilor dorminzi. Mugurii vegetativi la pir sunt mai puţin longevivi. Plantele trăiesc numai atat timp cat rizomii işi păstrează turgescenţa. Rizomii sunt rezistenţi la ger, dar mor dacă sunt expuşi la soare şi se deshidratează. Metodele agrotehnice de combatere a pirului pot fi: asolament raţional cu plante prăşitoare; fragmentarea repetată a rizomilor şi adunarea lor cu grapa cu colţi sau cultivator; scoaterea din parcelă şi uscarea sau arderea. Fragmentarea trebuie făcută pană la epuizarea totală a rizomilor, astfel se contribuie la inmulţirea lor. Eficacitatea cea mai mare pentru distrugerea pirului prin fragmentare se realizează cand plantele nou formate au 2-4 frunze şi 8-10 cm inălţime. Costreiul este o buruiană foarte dăunătoare şi răspandită în culturile de cartof irigate din sudul ţării. Este o buruiană care se inmulţeşte prin mugurii de pe rizomi şi prin seminţe. Pentru combatere se pot folosi dezmiriştirea, arăturile de vară, pentru a expune rizomii la soare, şi arăturile adanci de toamnă, pentru a le expune la ger.

Combaterea pălămidei
Se face prin: praşile manuale şi pliviri repetate, pentru epuizarea plantei. Planta se taie cat mai adanc, sub nivelul solului; asolament cu plante prăşitoare; lucrări repetate de dezmiriştit, de fiecare dată cand plantele se regenerează; arătură adancă.

Combaterea susaiului
Buruiana se inmulţeste prin seminţe şi prin muguri radiculari. Combaterea buruienii trebuie să impiedice diseminarea şi să vizeze epuizarea mugurilor radiculari. Se recomandă asolament cu mai multe culturi prăşitoare, dezmiriştit repetat, arătura adancă de toamnă. în timpul vegetaţiei cartofului se vor face praşile manuale, numai local, pe vetre, sau plivirea manuală şi indepărtarea inflorescenţelor de susai.

Combaterea volburei
Buruiana se inmulţeşte prin seminţe şi prin mugurii radiculari. Combaterea eficientă se face prin plivire şi praşile repetate, care să epuizeze organele subterane. în asolament se vor introduce culturi cu randuri dese şi cu creşterea rapidă (borceag, canepă, sorg sau iarbă de Sudan), pentru a inăbuşi buruienile, care au nevoie de multă căldură şi lumină.

Combaterea ştirului sălbatic şi a lobodei
Plantele fructifică abundent şi formează un număr impresionant de seminţe; din acest motiv, în primul rand trebuie oprită diseminarea. Se combate prin: asolament raţional; praşile repetate şi mai adanci, deoarece ştirul retezat numai de la suprafaţa solului lăstăreşte din nou din mugurii de pe colet. în cazul plantelor mai mari, smulgerea lor din pămant se face atent, deoarece, din cauza sistemului radicular bogat şi foarte dezvoltat, adesea se smulge şi cuibul de cartof sau se dezgolesc tuberculii. Se vor curăţa terenurile necultivate şi grămezile de gunoi de langă parcele, prin cosiri, inainte ca plantele să inflorească.

Combaterea brădişorului sau coada calului
Este o buruiană perenă, cu inmulţire prin spori şi prin mugurii de pe rizomi. Are două feluri de tulpini. Primăvara formează tulpinile fertile (de culoare brun-roşiatică deschisa), pe care se formează sporii, şi care trăiesc pe seama substanţelor de rezervă din rizomi. După fructificare, aceste tulpini mor şi se formează tulpinile sterile. Acestea au aparat foliar de culoare verde, care au rolul de a produce substanţe de rezervă, care se acumulează în rizomi. Rizomii pătrund la o adancime de 0,5-1 metri, astfel că sunt greu de distrus prin lucrările obişnuite. Aceste tulpini apar şi intr-o fază de vegetaţie mai avansată a cartofului, cand nu se mai fac lucrări de intreţinere. Coada calului este o buruiană care preferă solurile acide şi umede. Combaterea eficientă se poate realiza prin eliminarea excesului de apă şi corectarea acidităţii, prin aplicarea amendamentelor cu calciu, şi printr-o serie de măsuri agrotehnice: modificarea rotaţiei culturilor, arături adanci de vară, prin care rizomii se aduc la suprafaţă, pentru a se usca; lucrări ale solului pentru epuizarea rizomilor şi indepărtarea rizomilor de pe teren; aplicarea unui sistem de fertilizare organo-mineral, folosind gunoi de grajd bine fermentat şi ingrăşăminte chimice cu reacţie neutră sau alcalină.

Victor VĂTĂMANU