Măsuri de care agricultura românească are nevoie

Cornel Stroescu este un fermier performant din judeţul Mehedinţi, administrator al societăţii Hastro Sovarna, care de multe ori şi-a făcut auzită vocea pentru a apăra interesele agricultorilor români. S-a implicat în constituirea Camerelor Agricole, însă problemele legislative apărute pe parcurs au împiedicat această iniţiativă.

O altă dorinţă a sa este organizarea Fondului Mutual astfel încât fermierii români să aibă la îndemână un instrument viabil prin care să-şi minimizeze pierderile cauzate de fenomenele meteorologice nefavorabile. Multe dintre idei le-a expus în cadrul evenimentului RALF, de la sfârşitul anului trecut, cu speranţa ca lucrurile să înceapă să meargă mai bine şi noi paşi spre dezvoltare să fie făcuţi. „Am înfiinţat Camera Agricolă la nivelul judeţului Mehedinţi, unde am fost ales preşedinte, iar în anul 2014 m-am întâlnit cu ceilalţi reprezentanţi din ţară şi am înfiinţat Camera Agricolă Naţională. Am făcut apoi un demers pentru a modifica Legea Camerelor Agricole, am reuşit să-i aducem îmbunătăţiri în cadrul Senatului, în schimb, din anul 2016, când a fost propusă spre dezbatere în Camera Deputaţilor, a rămas blocată până în ziua de astăzi. Se discută despre faptul că dacă nu se înfiinţează în România Camerele Agricole sau un organism asemănător nu vom mai primi subvenţii. Nu ştiu dacă va fi aşa sau nu, însă, din punctul meu de vedere, fără această organizaţie fermierilor români le va fi greu. De curând am discutat pe marginea acestei legi în Comisia de Agricultură, preşedintele a înţeles necesitatea înfiinţării Camerelor Agricole, dar, din păcate, sunt unii fermieri mai mari sau preşedinţi de asociaţii care se opun.

Consider că trei lucruri sunt importante pentru dezvoltarea afacerilor din agricultură, primul dintre ele fiind organizarea într-o formă asociativă. Al doilea este asigurarea desfacerii produselor, lucru de care ar trebui sa se ocupe Camerele Agricole indiferent de mărimea exploataţiei, fie ca are un hectar sau mii de hectare. De asemenea, este foarte important accesul la finanţare. Vrem să avem o agricultură performantă, însă ea se poate face doar cu utilaje performante, cu inputuri de calitate şi pentru asta este nevoie de bani. Tot ce am realizat în ferma mea a fost făcut cu credite externe, pentru că în România nu au fost aprobate, băncile fiind reticente în a mi le acorda. În grupul meu de firme am făcut investiţii de circa 5 milioane de euro“, a afirmat Stroescu. În opinia sa, meseria de agricultor este cea mai riscantă. Fenomenele climatice nefavorabile (în special seceta), a căror frecvenţă a crescut în ultimul timp, cauzează mari pierderi de recolte. În lupta cu schimbările climatice, fermierii se simt neputincioşi. În momentul de faţă riscul de secetă nu poate fi asigurat, iar soluţia ar fi constituirea Fondului Mutual, este de părere Stroescu. „S-a încercat înfiinţarea fondului, însă, din păcate, nu s-a vrut şi nu ştiu care au fost motivele. Prin acest fond am putea să ne asigurăm împotriva pagubelor provocate de secetă - fenomen cu care toţi fermierii din ţară se confruntă. În anul 2007 a fost o secetă cumplită, în urma căreia am avut cu toţii pierderi mari. Se pune întrebarea: cine şi cu cât ar trebui să contribuie la fond? În primul rând, ar trebui să contribuim noi, fermierii, pentru că ne asumăm cel mai mare risc, dar şi cei care au de câştigat de pe urma noastră: furnizorii de inputuri, de utilaje etc., dar şi băncile comerciale care ne acordă credite. Dacă noi nu putem să ne plătim inputurile sau ratele la utilaje din cauza secetei sau îngheţului atunci pierd şi ceilalţi actori implicaţi. De aceea consider că ar trebui să contribuim cu toţii. Băncile comerciale ar putea să ne sprijine cu un mic procent din dobânda încasată la creditele acordate, dar şi furnizorul de inputuri sau dealerul de utilaje astfel încât să ne putem achita obligaţiile faţă de ei. Din păcate, în prezent aceste riscuri ni le asumăm doar noi.“ În final, fermierul şi-a exprimat speranţa că va vedea sectorul agricol organizat, iar fermierii vor beneficia de un sistem de finanţare şi asigurare viabil pentru binele „viitorului copiilor noştri“. Cornel Stroescu exploatează în localitatea Gârla Mare din judeţul Mehedinţi o suprafaţă de circa 2.100 ha, deţine un parc de maşini şi utilaje agricole performant şi un siloz pentru depozitarea cerealelor. În opinia sa, fermierii din regiune au nevoie de mai multe spaţii de depozitare pentru ca aceştia să nu mai vândă producţia direct din câmp la preţuri mici, iar dezvoltarea unei reţele de silozuri ar facilita comercializarea producţiilor agricole. Ar dori să construiască pe malul Dunării o bază de cereale. Deoarece este de părere că producţia vegetală ar trebui integrată, a investit şi într-o fermă de găini ouătoare. „Este o afacere rentabilă deoarece în România jumătate din necesarul de ouă de consum este asigurat din import.“

Ana IONIŢĂ