Măsurile UE pentru stabilizarea veniturilor fermierilor

Potrivit unui nou raport al Curţii de Conturi Europene, instrumentele UE menite să îi ajute pe fermieri să îşi asigure veniturile împotriva scăderii preţurilor şi a pierderilor din producţie şi-au îndeplinit doar parţial obiectivele, iar gradul lor de adoptare rămâne redus şi neuniform. Pe lângă aceasta, Curtea atrage atenţia că unele măsuri excepţionale nu au fost direcţionate în mod corespunzător şi pot antrena plăţi compensatorii disproporţionate.

Politica Agricolă Comună (PAC) a UE cuprinde o gamă de măsuri destinate să garanteze venituri stabile şi adecvate pentru fermieri. Plăţile directe efectuate către cei 6,4 milioane de fermieri din cele 28 de state membre reprezintă 41 de miliarde euro pe an. Pe lângă aceste plăţi directe, PAC include şi instrumente specifice pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor şi a crizelor în sectorul agricol. De exemplu, pentru stabilizarea veniturilor agricole, se poate recurge la asigurări şi la fonduri mutuale. Există, de asemenea, măsuri excepţionale menite să stabilizeze piaţa în ansamblu în cazul unor perturbări grave, cum ar fi atunci când Rusia a decis, în 2014, să interzică anumite importuri agricole provenite din UE. Curtea recunoaşte că PAC dispune de o gamă variată de măsuri de protecţie a veniturilor. Plăţile directe joacă un rol important în această privinţă. În medie, ele reprezintă un sfert din veniturile fermelor, permiţându-le fermierilor să facă faţă mai bine diminuării preţurilor sau unei producţii mai scăzute, reducându-le astfel necesitatea de a contracta o asigurare. În acelaşi timp, PAC promovează din ce în ce mai mult măsurile de prevenire, în special încurajând fermierii să adopte bune practici agricole şi de mediu. Curtea a constatat însă că această activitate are un impact redus asupra comportamentului fermierilor, deoarece este posibil ca aceia care au asigurare să nu aibă un stimulent suficient pentru a aplica o strategie de afaceri mai favorabilă rezilienţei sau pentru a se adapta la schimbările climatice. În opinia Curţii, cea mai mare parte din cele 2,6 miliarde euro pe care UE le-a înscris în buget pentru a-i ajuta pe fermieri să se asigure împotriva volatilităţii preţurilor şi a pierderilor din producţie a avut un impact scăzut. Banii ajung la o proporţie foarte mică de fermieri, deoarece mai puţin de 10% din cei care încheie asigurări fac acest lucru cu sprijinul UE. Majoritatea fermierilor nici măcar nu au în vedere să se protejeze împotriva riscurilor, întrucât se aşteaptă să primească oricum ajutoare publice substanţiale în cazul unei crize. În plus, sprijinul oferit de UE pentru asigurări nu este direcţionat către cei care au cu adevărat nevoie. În cele două state membre care apelează cel mai mult la acest sprijin (Italia şi Franţa), Curtea a observat o concentrare în sectorul vitivinicol. În acest sector, în care capitalul asigurat poate ajunge la 115.000 de euro per hectar, mulţi beneficiari, având în vedere capacitatea lor financiară şi profilul lor de risc, şi-ar fi asigurat producţia şi în lipsa subvenţiilor din partea UE. „Deocamdată, dovezile privind valoarea adăugată europeană a acestui sprijin pentru stabilizarea veniturilor fermierilor sunt limitate“, a declarat domnul Samo Jereb, membrul Curţii de Conturi Europene responsabil de raport. „Măsurile ar trebui să fie direcţionate mai bine, astfel încât să poată fi utilizate de fermierii care au cea mai mare nevoie de ele şi într-un mod care să nu intre în conflict cu dezvoltarea în UE a unei agriculturi mai preventive şi mai reziliente.“ În ceea ce priveşte cei 513 milioane de euro cheltuiţi pentru sectorul fructelor şi legumelor în perioada 2014-2018 ca reacţie la interdicţia impusă de Rusia, UE nu a stabilit parametri obiectivi pentru a se analiza dacă este oportun să se recurgă la acest sprijin. De exemplu, 61% din sprijin a fost acordat producătorilor de mere (în principal din Polonia), deşi exporturile de mere au rămas relativ constante sau chiar au crescut. De asemenea, măsuri excepţionale s-au aplicat şi pentru alte fructe (cum ar fi piersicile şi nectarinele), mai degrabă pentru a se aborda problema supraproducţiei structurale în UE decât pentru a se face faţă unor perturbări punctuale ale pieţei. Nu în ultimul rând, Curtea observă că sprijinul din partea UE pentru retragerea produselor în vederea distribuirii gratuite a fost costisitor. În unele cazuri, tarifele plătite au depăşit în mare măsură preţurile pieţei şi au permis astfel să apară o situaţie de supracompensare. În plus, Curtea a constatat că majoritatea produselor retrase pentru sistemele de distribuire gratuită au revenit, în cele din urmă, pe piaţă sub o formă diferită (de exemplu, sub formă de suc în Grecia şi în Spania), doar o mică parte ajungând la persoanele aflate în dificultate. În contextul propunerilor legislative recente pentru viitoarea PAC, care urmăresc să sporească accentul pus pe gestionarea riscurilor, Curtea recomandă Comisiei Europene:

• să încurajeze fermierii să se pregătească mai bine în eventualitatea unor situaţii de criză;
  
• să îmbunătăţească concepţia şi monitorizarea sprijinului pus la dispoziţie pentru asigurări;
  
• să clarifice criteriile pentru declanşarea şi încheierea măsurilor excepţionale;
  
• să ajusteze compensaţia pentru operaţiunile de retragere.
  

Până la sfârşitul anului 2020, Curtea intenţionează, de asemenea, să prezinte un raport special privind măsurile excepţionale adoptate de UE pentru a contracara perturbările pieţei produselor lactate din perioada 2014 2017. S-au cheltuit în acest sector aproximativ 74 milioane de euro, parţial pentru a-i compensa pe fermieri pentru sancţiunile impuse de Federaţia Rusă. Analiza preliminară de audit aferentă a fost publicată în octombrie 2019. Curtea prezintă rapoartele sale speciale Parlamentului European şi Consiliului UE, precum şi altor părţi interesate, cum ar fi parlamentele naţionale, părţile interesate din sectoarele economice vizate şi reprezentanţii societăţii civile. Majoritatea recomandărilor pe care le formulează Curtea în aceste rapoarte sunt puse în practică.