Metode fizice şi mecanice de combatere a dăunătorilor animali

15/6/2021

Metode fizice şi mecanice de combatere a dăunătorilor animali

Măsurile fizice de combatere a dăunătorilor

Înglobează acele lucrări care se realizează prin utilizarea unor factori ca: temperatura, focul, lumina, radiaţii infraroşii, ultraviolete (mai ales în depozite) etc. (I. Mitrea) Temperaturile ridicate sau scăzute pot fi utilizate în combaterea dăunătorilor din depozite, magazii şi sere. Astfel, expunerea produselor atacate de dăunătorii din depozite la temperaturi ridicate de 50-55 ̊C contribuie la distrugerea acestora. Gărgăriţa fasolei poate fi distrusă prin expunerea boabelor atacate la temperaturi de -10 ̊C timp de 12 ore etc.

Focul este o măsură la care se recurge mai ales pentru distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltarea culturilor, cu care ocazie sunt distruşi numeroşi dăunători. Însă, conform legislaţiei din România, arderea miriştilor sau a resturilor vegetale este INTERZISĂ. Lumina se poate utiliza ca mijloc de combatere a unor specii de insecte cu fotoperiodism pozitiv, care sunt atrase de diferite surse de lumină, captate şi apoi distruse. Razele infraroşii pe care le emit şi insectele în perioada de copulaţie servesc la reperarea partenerilor de sex opus. Astfel, razele infraroşii localizate pe antene şi ochi declanşează zboruri variate de comportament sexual. Razele alfa, beta şi gama se folosesc în carantina fitosanitară pentru depistarea infestărilor ascunse, precum şi în combaterea unor insecte care atacă produsele vegetale depozitate.

Metodele mecanice de combatere

Combaterea dăunătorilor prin utilizarea metodelor mecanice este mult redusă din cauza procedeelor greoaie de aplicare, care necesită un volum mare de muncă şi consum de energie ridicat.

Dintre metodele mecanice utilizate amintim: adunarea insectelor cu diferite aparate, şanţuri capcană, plante capcană, inele cleioase, brâie capcană, scuturatul pomilor, omizitul, igiena culturală, folosirea momelilor, difertite metode de capturare (curse simple, alimentarea, antractante pe bază de culori - vase galbene), feromoni, entoleterul etc. Adunarea insectelor cu diferite dispozitive şi aparate. Pentru adunarea unor specii de insecte (buburuza lucernei, gândacul roşu al lucernei etc.) se folosesc o serie de tipuri de dispozitive cu acţionare manuală, hipotractate sau tractate mecanic, cum ar fi aparatele de tipul: Bhul - Mayer, Tarnavski, Boguleanu etc.

De asemenea, există pe piaţă un dispozitiv pneumatico-mecanic de colectare a adulţilor şi larvelor gândacului din Colorado, numit „Bio-Colector“. Aparatul se montează pe tractor în aproximativ 15 minute. El este alcătuit dintr-un motor hidraulic care dirijează ventilatoarele laterale şi produce un curent de aer. Un dispozitiv dirijează jetul de aer pe plante, desprinde insectele şi le absoarbe în rezervorul de colectare. Aparatul prezintă o eficacitate de 95% pentru insectele adulte şi circa 85% pentru larve, putând lucra pe 2, 3 sau 4 rânduri de plante la o singură trecere. Cu ajutorul acestui aparat sunt desprinse insectele adulte sau larvele existente pe plantele cultivate prin insuflare şi apoi prinse într-un rezervor colector. Şanţurile capcană reprezintă obstacole care se execută pentru combaterea insectelor care se deplasează pe sol prin mers, cum sunt de exemplu: gărgăriţa sfeclei, larvele de lăcuste, omizile fluturelui de luncă etc. Şanţurile se pot executa fie în afara culturilor ce trebuie apărate în cazul migraţiei dăunătorilor din alte parcele, fie din distanţă în distanţă, în cazul unei parcele infestate. Dimensiunea şanţurilor oscilează în funcţie de specie, având între 0,5 şi 1 m.

Pentru distrugerea directă a dăunătorilor care ajung în şanţuri se recomandă prăfuirea acestora cu diferite insecticide, cu doze mărite. Plantele capcană se folosesc în scopul atragerii dăunătorilor pe suprafeţe mici sau pe un număr mai redus de plante preferate, apoi are loc distrugerea lor prin diferite metode. Astfel, se poate preveni un atac în masă al gărgăriţei cenuşii a sfeclei (Bothynoderes punctiventris), dacă în jurul culturilor de sfeclă se însămânţează mai timpuriu cu o bandă de 3-4 metri în lăţime.

De obicei gărgăriţele se concentrează pe aceste plante şi se pot distruge pe cale chimică sau mecanică. La culturile de plante furajere, în special alcătuite din leguminoase perene destinate pentru producerea de masă verde sau fân, atunci când se recoltează plantele, se poate lăsa o bandă necosită, în care se vor aduna dăunătorii existenţi în cultură, urmând a fi distruşi apoi fie prin metode chimice, fie mecanice, contribuindu-se la scăderea rezervei biologice din culturile respective. Inelele cleioase sunt benzi de hârtie impermeabilă sau din plastic, pe care se întinde un strat de clei nesicativ, aplicate în jurul trunchiurilor sau ramurilor groase ale pomilor, împotriva femelelor de cotari (Operophtera, Erannis etc.), a unor omizi (Aporia, Lymantria, hyphantrid etc.), adulţilor de Rhagoletis, Sciaphobus etc.

Brâiele capcană sunt adăposturi artificiale aplicate pe tulpinile pomilor la 80-100 cm deasupra solului, oferind insectelor (adulte sau larve) posibilitatea de a se refugia pentru parcurgerea diapauzei estivale sau hiemale.

Ele se confecţionează din carton ondulat, hârtie de ambalaj, împletituri de paie, pânză de sac etc. Aceste capcane se controlează periodic, ocazie cu care se distrug insectele aflate în ele. Brâiele capcană sunt folosite împotriva adulţilor unor specii dăunătoare de gărgăriţe (Anthonomus pomorum, Rhynchites bacchus) sau a larvelor viermelui merelor (Cydia pomomella etc.). Scuturatul pomilor reprezintă o modalitate prin care se adună, de obicei, primăvara o serie de insecte dăunătoare adulte, care acţionează în special în pomicultură. Operaţiunea de scuturare a pomilor se face pe prelată, dimineaţa devreme, când insectele sunt amorţite, şi se repetă la circa 6-7 zile. Insectele colectate pe prelată sunt distruse prin diferite procedee. Această metodă de combatere se poate utiliza cu bune rezultate împotriva unor specii de gărgăriţe ale pomilor fructiferi (Anthonomus pomorum, Rhynchites spp.), cărăbuşului de mai (Melolontha melolontha), cărăbuşului marmorat (Polyphylla full), cărăbuşilor verzi ai viţei (Anomala spp. etc).

Omizitul este operaţia de colectare a omizilor aflate în cuiburile mătăsoase de pe ramurile pomilor fructiferi (fie în perioada de vegetaţie, fie toamna sau primăvara devreme) cu ajutorul unor foarfece de omizit.

Cuiburile adunate se distrug prin ardere. Astfel, pot fi combătute speciile de lepidoptere ca: fluturele cu abdomenul auriu (Euproctis chrysorrhoea), nălbarul (Aporia crataegi), omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea), omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar), molia frunzelor de măr (Hyponomeuta malinella) etc.

Igiena culturală a pomilor constă în curăţarea trunchiurilor şi ramurilor groase ale pomilor de scoarţă uscată, de muşchi şi licheni, care pot adăposti diferite specii de insecte dăunătoare. Operaţia de curăţare a pomilor se poate face toamna târziu, în timpul iernii sau primăvara devreme, cu ajutorul unor unelte speciale (mănuşi cu zale, răzuitoare, perii de sârmă etc.). Momelile capcane se folosesc pentru combatere şi sunt diferenţiate în: momeli vizuale, momeli alimenatre şi momeli cu feromoni specifici.

Momelile vizuale provin din vase galbene, plăci galbene, plăci albe etc. Vasele galbene se folosesc pentru a urmări zborul entomofaunei de coleoptere din culturile de rapiţă (Hannt şi colaboratorii). Plăcile galbene au fost utilizate cu succes în combaterea unor specii de dăunători ai plantelor ornamentale. Instalarea capcanelor se face la 10-15 cm deasupra solului, câte 5 capcane/mp, schimbarea lor are loc după 25-30 de zile (Szekely). Plăcile galbene Rebell se utilizează în combaterea muştei cireşelor (Rhagolettis cerasi). În urma cercetărilor efectuate de Hannt şi colaboratorii, s-a stabilit faptul că musca suedeză (Oscinis frit) este atrasă de culoarea violet. Momelile alimentare sunt preparate din plante verzi, tărâţe, seminţe, turte de floarea-soarelui, felii de cartof, de sfeclă etc., ce servesc pentru atragerea dăunătorilor în anumite locuri şi apoi se trece la distrugerea lor. Momelile pot fi simple sau toxice. Momelile toxice sunt alcătuite din diferite produse alimentare preferate de dăunători, la care se adăugă şi o substanţă toxică (fosfura de zinc, de magneziu, arseniaţi etc.).

Aplicarea momelilor se poate face fie la suprafaţa solului (contra rozătoarelor, a omizilor de buha semănăturilor), fie în sol (contra coropişniţelor, viermilor-sârmă, viermilor albi etc.). Pentru combaterea viermilor-sârmă se recomanda o capcană cu momeli formate din boabe de porumb şi grâu, germinate. Pentru capturarea unor specii de lepidoptere (viermele merelor, buha semănăturilor, buha verzei) se poate folosi o serie de momeli ce emană mirosuri şi arome plăcute, care atrag insectele respective.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Metode fizice şi mecanice de combatere a dăunătorilor animali

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT