Metode pentru combaterea dăunătorilor plantelor agricole

​Metodele mecanice de combatere a dăunătorilor constau în adunarea și distrugerea directă a insectelor pe cale manuală sau prin folosirea unor dispozitive și aparate speciale. Metodele mecanice au o utilizare limitată, mai ales în gospodăriile individuale, datorită volumului mare de muncă pe care îl presupune, precum și eficacității mai reduse, față de alte metode. 

---

Adunarea insectelor, manual sau cu diferite aparate, se practică pe scară foarte limitată în combaterea insectelor dăunătoare. Au existat diferite tipuri de propuneri de dispozitive manuale sau mecanizate, dintre care menționăm următoarele: aparatul Buhl-Mayer, Tarnavski ș.a., utilizate în trecut pentru adunarea larvelor fluturelui de câmp (Margaritia sticticalis); aparatul Jukaev, Cassian etc., pentru strângerea cărăbușilor cerealelor (Anisoplia sp.); aparatul Boguleanu, pentru adunarea diferitelor insecte dăunătoare din culturile de lucernă (Phytodecta fornicate, Subcoccinella 24-punctata etc.) și de cereale (Oulema melanopa, Eurygaster sp.). (Ioan Roșca).
Șanțurile capcană se folosesc cu scopul de a proteja culturile de atacul unor insecte, care, în general, efectuează migrații în masă pe sol (Margaritia sticticalis, Lethrus apterus, Bothynoderes punctiventris etc.). Aceste șanțuri se execută cu plugul, pământul ridicat cu cormana plugului pe partea culturii ce se intenționează a se proteja. Adâncimea șanțurilor este de 25–30 cm. De obicei se combină efectuarea de șanțuri cu aplicarea unor insecticide cu remanență mare pe fundul acestor șanțuri.
Plante capcane, sub forma unor culturi semănate mai timpuriu, sau care au o atractivitate deosebită pentru dăunători, sunt combinate cu recoltarea lor timpurie, în acest fel se distrug și dăunătorii ce se acumulează în număr mare pe aceste culturi, sau dăunătorii se distrug prin aplicarea unor tratamente chimice de combatere a dăunătorilor astfel concentrate pe suprafețe limitate. O metodă care se intitulează “utilizarea de momeli capcane” se poate încadra între metodele mecanice, deoarece presupune existența unui atractant pentru dăunător (chimic sau fizic – căldura degajată de gunoiul de grajd) combinat cu distrugerea fizică (prin ardere), sau chimică (prin pesticide incluse în momeli), a unor dăunători cum este cazul coropișniței (Gryllotalpa gryllotalpa).
Omizitul este metoda clasică prin care se rup sau se taie ramurile, crengile copacilor ce au cuiburi de omizi defoliatoare (Hyphantria cunea). Ramurile sau crengile se adună grămadă și li se dau foc.
Brâul capcană se confecționează din legături de paie, cârpe, dar mult mai frecvent din carton gofrat, ce se fixează în jurul trunchiurilor copacilor din grădini și au drept scop de a crea un loc care să favorizeze și să determine adunarea dăunătorilor pentru iernare sau transformare, în cursul procesului de metamorfoză (Anthonomus pomorum, Cydia pomonella, Hyphantria cunea etc.) și distrugerea lor ulterioară.
Benzile sau inelele cu clei fixează prin adeziune dăunători care trec peste ele. Se utilizează în grădini, în special în cazul dăunătorilor pomilor fructiferi, cum este cazul femelelor de cotari (Operopthera brumata), care nu pot zbura. Inelele cu clei sunt folosite și în capturarea speciilor Eranis defoliaria, Aporia crataegi sau Rhynchites sp.
Răzuirea scoarței și tăierea ramurilor uscate sau puternic atacate sunt măsuri de igienă culturală ce se aplică tot în pomicultură. Răzuitul tulpinilor și a ramurilor mai groase se execută toamna târziu sau iarna și se aplică împotriva unor insecte care iernează în scoarța exfoliată, în mușchii și lichenii ce cresc pe scoarța copacilor. O dată cu această operație se face și tăierea ramurilor uscate sau puternic atacate de carii sau de alte insecte. Toate resturile care rezultă în urma aplicării acestor lucrări se strâng și se distrug prin ardere.
Momelile alimentare se utilizează mai ales la combaterea insectelor cu aparatul bucal de rupt și masticat și a rozătoarelor dăunătoare. Ele se prepară din alimentele preferate de specia dăunătoare (tărâțe, turte de floarea-soarelui, boabe de cereale, siropuri concentrate, diferite ierburi etc.). Momelile alimentare pot fi simple sau toxice. Momelile simple servesc la concentrarea (adunarea) insectelor în anumite locuri, după care se procedează la distrugerea lor, iar cu momelile toxice, preparate în amestec cu diferite insecticide, se distrug insectele direct. Momelile simple sau toxice se administrează pe terenurile infestate, în grămăjoare mici, la anumite distanțe, în sol, sub brazdă, împotriva coropișnițelor, viermilor sârmă etc. și la suprafața solului pentru lăcuste și a altor insecte dăunătoare și pentru diferite rozătoare și culturi agricole.
 
Metode fizice
În această grupă sunt cuprinse diferite procedee fizice folosite în combaterea insectelor și a altor animale dăunătoare, utilizând diferite elemente cum ar fi: temperatura, focul, lumina, pulberile deshidratante și radiațiile electromagnetice.
Temperatura sub forma unor diferite aspecte ale sale, are o largă folosire în combaterea dăunătorilor produselor vegetale, mai ales a celor depozitate (diferite semințe, legume sau fructe uscate etc.). Temperaturile ridicate sau scăzute (temperaturile letale), determină moartea insectelor și acarienilor.
Prin expunere la temperaturi pozitive cuprinse între 52-55 grade Celsius se pot distruge: gărgărița grâului (Sitophilus granaries), gărgărița orezului (Sitophilus oryzae), molia cerealelor (Sitotroga cerealella), molia fructelor uscate (Plodia interpunctella) etc.
Prin expunerea la temperaturi negative, gărgărița fasolei (Achanthoscelides obtectus) moare în decurs de 12 ore la temperatură de minus 10 grade Celsius, iar gărgărița mazării (Bruchus pisorum) la temperatura de minus 9,5 grade Celsius.
Scufundarea în apă caldă la temperaturi de 55 grade Celsius a materialului săditor ce va fi folosit în plantațiile pomicole sau viticole distruge speciile: păduchele lanos (Eriosoma lanigerum), păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), filoxera (Phyloxera vastatrix) și molia viței de vie (Lobesia botrana).
Vaporii de apă caldă sub presiune (mai mare de 10 atmosfere) sunt utilizați pentru distrugerea dăunătorilor de sol din răsadnițe și sere, în special al nematozilor din grupul Meloidogyne spp.
Focul este folosit pentru distrugerea resturilor vegetale din câmp, care în marea majoritate a cazurilor sunt adăpostul preferat al unor dăunători. Arderea cuiburilor de omizi, desprinse în timpul verii o dată cu ramurile atacate de Hyphantria cunea, sau a ramurilor rezultate în urma tăierilor de iarnă în livezi, ramuri ce adăpostesc speciile Aporia crategi și Euproctis chryssorrhoea, reduc populațiile acestor dăunători.
În prezent împotriva insectelor dăunătoare la cerealele depozitate, se utilizează temperaturile neletale. Se asigură astfel nu numai o bună păstrare a cerealelor, dar se creează și condiții nefavorabile de înmulțire a dăunătorilor, se determină chiar o mortalitate ridicată a acestora prin inaniție (adulții nefiind nici în diapauză, nici activi, își consumă rezervele acumulate anterior și după epuizarea acestora, mor).
Lumina este folosită în combaterea unor dăunători de depozite, în situații speciale, în cadrul unor capcane (ce atrag, datorită fototropismului pozitiv insectele prin lumina obișnuită, ultraviolet sau așa numita “lumină neagră”) înconjurate de câmpuri de curent electric de tensiune înaltă ce electrocutează speciile ce intersectează aceste câmpuri. În unele situații, aceste capcane se folosesc pentru electrocutarea țânțarilor de pe lângă casele locuite.
Ultrasunetele se utilizează în cazul insectelor cu organe timpanale și de produs sunete (unele ortoptere, himenoptere etc.), dar, mai ales, în cazul rozătoarelor din depozitele de produse alimentare, sau în grădini. Sunt folosite în mod curent diferite dispozitive care emit ultrasunete insesizabile de om, dar recepționate de acești dăunători, pe care intensitatea și frecvența lor îi deranjează, determinându-i să-și mute locul de cuibărit sau de activitate. În anumite situații ultrasunetele cu frecvență și intensitate mare determină reducerea prolificității rozătoarelor.
Unde electromagnetice (Radiații ionizante), cuprind emisii de lungimi de undă diferită și după această caracteristică ele se împart în domeniul infraroșu (lambda<10-5m), vizibil, ultraviolet, razelor X și raze gamma. Cele mai utilizate unde electromagnetice sunt razele X și gamma.
Razele X se pot utiliza în carantina fitosanitară pentru depistarea infestărilor ascunse din boabe în cazul speciilor Sitophilus granaries, S. oryzae sau Rhizopertha sp.
Razele gamma, obținute din emisia radioactivă a diferitelor elemente chimice, din care cele mai utilizate în practică sunt Cobalt 60 și Cesiu 137, sau prin bombardamentul cu electroni accelerați al unui substrat, sunt utilizate pentru dezinsecția, în instalații industriale de mare capacitate.
Razele gamma se utilizează și în prezent în cadrul metodei de combatere biologică cunoscută sub numele de autocidie, pentru obținerea sterilității masculilor la dipterul Cochilimia hominivorax, musca mediteraneeană (Ceratitis capitata), sau musca pepenilor (Dacus cucurbitae). Obținerea de masculi sterili se face în cadrul metodei cunoscută sub numele de SIT (“Sterile insect technique”).

Victor VĂTĂMANU