Metodele de prevenţie sunt şi cele mai ieftine

Gestionarea bolilor la grâu în contextul schimbărilor climatice şi a reducerii poluării

Modificările climatice actuale (temperatură, umiditate, precipitaţii) coroborate cu absenţa rotaţiei, numărul redus de plante cultivate într-o fermă, excesul de îngrăşăminte cu azot şi densităţile mari care se practică la grâu în prezent au dus la creşterea incidenţei şi severităţii atacului agenţilor fitopatogeni. La factorii climatici şi tehnologici amintiţi se adaugă factorii intrinseci, adică soiurile sensibile, iar la patogen - rasele fiziologice sau patotipuri.

În contextul modificărilor climatice la care asistăm de o bună perioadă de timp, se impune revizuirea sistemelor de combatere integrată actuale, axate mai mult pe măsurile chimice de combatere şi foarte puţin sau deloc pe măsurile de prevenţie. Neglijarea măsurilor de prevenţie a dus la înmulţirea excesivă a patogenilor şi dăunătorilor din culturile agricole, în general, precum şi la creşterea agresivităţii acestora, susţinută şi de clima în continuă schimbare.

Măsurile agrofitotehnice, profilactice au un rol important în prevenirea atacului agenţilor fitopatogeni la grâu, adică respectarea rotaţiei culturilor, executarea corectă a lucrărilor solului, semănatul la date şi densităţi optime, folosirea soiurilor rezistente, utilizarea raţională a fertilizării, irigaţia judicioasă acolo unde este cazul. Pe de altă parte, metodele de profilaxie sunt şi cele mai ieftine! Din cadrul unui sistem de management al bolilor, măsurile biologice nu ar trebui să lipsească. Tendinţa actuală la nivel global de a reduce pe cât de mult se poate poluarea se traduce în agricultură prin reducerea numărului de tratamente chimice şi înlocuirea unora cu tratamente „bio“. Este foarte adevărat că bioterapia patogenilor este destul de dificilă, iar rezultatele în combatere de multe ori sunt oscilante şi depind de foarte mulţi factori. În prezent, există biopreparate pentru combaterea făinării la grâu care conţin conidii şi fragmente de micelii ale unei tulpini selectate ale ciupercii antagoniste Ampelomyces quisqualis. Ciuperca acţionează ca un biofungicid preventiv, atacând patogenul înainte ca acesta să pătrundă în ţesuturi. Este important de ştiut că biopreparatele trebuie aplicate profilactic.

Recomandarea specialiştilor este să fie aplicat prin stropiri foliare, în apă suficientă, pentru a asigura o
acoperire cât mai uniformă a plantelor. În funcţie de gradul de infecţie al ciupercii, pot fi aplicate 2-3 stropiri şi chiar mai multe. Biofungicidele sunt prietenoase cu mediul, nu duc la apariţia fenomenului de rezistenţă şi nu pun probleme în privinţa prezenţei reziduurilor în produsele vegetale. Combaterea chimică a patogenilor se practică cu scopul de a limita pagubele produse în recoltă. În zilele noastre, agricultura modernă presupune utilizarea fungicidelor pentru obţinerea unor producţii ridicate şi foarte ridicate, deşi nu întotdeauna tratamentele sunt justificate din punct de vedere economic. Astăzi, în protecţia plantelor, tratamentele se fac în funcţie de fenologia plantei sau într-un interval calendaristic dinainte stabilit şi mai puţin se ţine cont de PED (pragul economic de dăunare al patogenilor) sau de realitatea din teren. Aceste tratamente programate sunt în totală contradicţie cu bunele practici agricole.

Specialiştii din protecţia plantelor recomandă utilizarea fungicidelor doar atunci când este cu adevărat necesar şi când se întrunesc cele trei criterii care stau la baza avertizării unui tratament: criteriul fenologic, criteriul biologic şi criteriul ecologic. În acest sens, tratamentele fitosanitare ar trebui efectuate doar în urma unor controale fitosanitare în culturi şi când sunt întruniţi factorii de risc (soi sensibil, fertilizare cu azot în cantităţi mari, vreme caldă şi umedă). Din practică se cunoaşte că tratamentele aplicate la T0 sau T1 asigură o bună protecţie o perioadă lungă de timp. T1 este momentul când frunza 3 s-a format şi coincide cu stadiul de creştere GS32, dar la fel de bine poate fi GS31 (mai devreme) sau GS33 (mai târziu). Tratamentul executat la T0 este necesar doar în anumite situaţii. De regulă acest tratament se efectuează cu 2-4 săptămâni înaintea tratamentului de la momentul T1 (GS32) şi doar când făinarea şi ruginile sunt active sau pentru a opri dezvoltarea septoriozei frunzelor, helmintosporiozei şi pătării în ochi.

Fungicidele folosite în combaterea patogenilor grâului fac parte din diferite grupe chimice: „Anorganice“, „Piperidine“, „Strobilurine“, „Benzofenone“, „Triazoli“, „Benzoilpiridine“, „Imidazoli“, „Acetamide“, „Tiofanaţi“, „Amine“, „Pirozoli“, „Spiroketalamine“ şi „Amestecuri“. În România sunt omologate mai multe fungicide, dintre care amintesc aici: fenpropidin, flutriafol, azoxystrobin, ciflufenamid, ciproconazol, difenoconazol, metconazol, metrafenonă, piriofenona, procloraz, protioconazol, sulf, tebuconazol, tetraconazol, tiofanat - metil, triadimenol şi combinaţii de bixafen + protioconazol, epoxyconazol + kresoxim - metil, fenpropimorf + metrafenonă + epoxyconazol, protioconazol + trifloxistrobin, spiroxamină + tebuconazol + triadimenol, procloraz + tebuconazol + proquinazid, tebuconazol + protioconazol etc. Experienţele realizate cu diferite fungicide pentru combaterea patogenilor la grâu arată că tratamentele foliare sunt eficiente în general. Se recomandă evitarea aplicării prea devreme. Combinaţiile de fungicide s-au dovedit eficiente în combatere, stopând infecţiile şi apariţia fenomenului de rezistenţă în acelaşi timp. Aplicarea corectă a fungicidelor este strâns legată de monitorizarea bolii în câmp. În acelaşi timp, pentru a evita apariţia formelor de rezistenţă a agenţilor fitopatogeni, tratamentele trebuie făcute cu fungicide diferite. Utilizarea intensă a unor fungicide a dus la reducerea eficacităţii acestora asupra patogenilor.

În cazul strobilurinelor, de exemplu, s-a observat apariţia fenomenului de rezistenţă la anumite rase ale mai multor patogeni. Fungicidele din grupa triazolilor sunt foarte utilizate, singure sau în combinaţii, deoarece asigură o protecţie destul de lungă în timp, şi LMA (limita maximă admisibilă de reziduuri toxice) rămâne fără valori după 30 sau 42 de zile. În prezent, asistăm la creşteri ale numărului de tratamente la grâu, existând situaţii când se fac şi câte 5-6 stropiri. Pe lângă acest aspect, sunt fermieri care nu respectă momentele optime de combatere, aplicând fungicide târziu în sezon. Aplicarea târzie a fungicidelor poate duce la prezenţa reziduurilor toxice în cariopse. De regulă, sunt necesare mai multe tratamente acolo unde măsurile de prevenţie nu sunt respectate sau nu sunt aplicate. Motivele care stau la baza acestor decizii sunt multe. Gama restrânsă de plante cultivate într-o fermă, sistemul de lucrări minimale ale solului, clima în continuă schimbare, toate acestea au favorizat creşteri ale populaţiilor de organisme dăunătoare în agroecosisteme, care cu greu mai pot fi ţinute sub control.

Managementul bolilor grâului în contextul modificărilor climatice actuale ar trebui să aducă măsurile de prevenţie pe prima poziţie în combatere. Aplicarea corectă a unor strategii de combatere bazate pe măsurile agrofitotehnice şi controlul genetic ar reduce mult poluarea chimică a agroecosistemelor. Se cunoaşte că agricultura intensivă practicată astăzi, prin lucrările de protecţia plantelor, poluează mediul şi produsele vegetale. În produsele vegetale de astăzi se regăsesc cantităţi de pesticide, de multe ori peste limitele admise. În condiţiile în care consumatorii cer produse vegetale lipsite de pesticide, agronomii ar trebui să revizuiască sistemele de combatere pe care le practică astăzi, bazate aproape în totalitate pe tratamentele chimice. Gestionarea bolilor grâului poate fi realizată prin: respectarea măsurilor de profilaxie, aplicarea tratamentelor doar în urma unor controale fitosanitare şi a depăşirii pragului economic de dăunare al patogenilor, respectarea momentelor optime de combatere, respectarea timpilor de pauză până la recoltare, reducerea numărului de tratamente chimice, înlocuirea măcar a unui fungicid chimic cu un biopreparat.