Micozele vitei-de-vie

Micozele viţei-de-vie sunt boli produse de ciuperci, în general microscopice, care în unii ani pot produce pagube care compromit recolta în proporţii ridicate, putându-se ajunge la distrugerea ei totală, conform cercetărilor efectuate şi publicate de A. Teodorescu şi colaboratorii.

---

Mana viţei-de-vie - Plasmopara viticolă
Simptomatologie - atacul se manifestă pe toate organele verzi ale plantei: frunze, lăstari, lăstari erbacei, cârcei, flori, ciorchini şi boabe. Pe frunze, petele de mână au aspect diferit în funcţie de fenofază, când se produce infecţia. Primăvara, petele sunt de culoare galben-untdelem, lucioase, care cu timpul se brunifică, frunza având aspect de ars. În dreptul petelor, după 1-2 zile, pe partea inferioară se formează un puf albicios, alcătuit din conidiofori şi conidii, care reprezintă organele de răspândire a ciupercii. Toamna, în urma infecţiilor secundare, apar pete mici, colţuroase, care se brunifică, în contrast cu restul frunzei, care rămâne verde, dând acesteia un aspect mozaicat, stadiu cunoscut ca fiind al frunzelor mozaicate. Pe lăstarii erbacei şi pe cârcei, ciuperca produce pete alungite de culoare brună, iar pe lăstarii deja lemnificaţi petele au culoare brună-violacee şi sunt dispuse în preajma nodurilor. Pe ciorchinii tineri, atacul poate fi foarte periculos în anii cu precipitaţii abundente. Aceştia se îngălbenesc şi se acoperă cu conidiofori şi conidii sau se brunifică şi se usucă pe timp secetos. Pe inflorescenţe şi ciorchinii mici apare puful de conidiofori şi conidii, stadiu numit putregaiul cenuşiu sau rot-gri, deosebit de păgubitor. Înainte de intrarea în pârgă, când infecţia se face prin pedicel şi burelet, apare putregaiul brun sau rot-brun, bobiţele se brunifică, se zbârcesc şi uneori se desprind de pe ciorchine şi cad. Butucii puternic atacaţi de mană nu se lemnifică normal, fiind distruşi de ger.

Agentul patogen
Boala este produsă de ciuperca Plasmopara viticola (Berk. Et curt.) Berl et De toni, clasa Oomycetes, ordinul Peronosporales, familia Peronosporaceae. Aparatul vegetativ al ciupercii este un sifonoplast intercelular cu haustorii în celule. Conidioforii se formează în afară şi poartă conidii mici, microconidii sau conidii de vară (200-400 de conidii pe conidiofor), din a căror germinare rezultă 5-8 zoospori biflagelaţi, reniformi. Infecţiile produse de zoosporii ce iau naştere din germinarea microconidiilor poartă numele de infecţii secundare. În spaţiile intercelulare, ciuperca formează oogoane şi anteridii, din a căror cuplare rezultă oospori - organe de rezistenţă şi de iernare a patogenului. În primăvară, oosporii germinează la suprafaţa solului îmbibat cu apă, dând naştere unei macroconidii, care conţine 15-20 zoospori biflagelaţi. În timpul ploilor din primăvară, aceştia sunt proiectaţi pe partea inferioară a frunzelor şi produc infecţii de primăvară sau primare. După infecţie, are loc perioada de incubaţie, când ciuperca se dezvoltă intercelular, care este foarte diferită în funcţie de temperatură şi umezeală. Manifestarea bolii este marcată prin apariţia conidioforilor ce poartă microconidii, care cauzează infecţii secundare repetate în perioada de vegetaţie. Condiţiile necesare pentru producerea infecţiei primare sunt temperatură de peste 8 grade Celsius (practic 11 grade Celsius) şi solul îmbibat cu apă. Pentru producerea infecţiilor secundare este necesară o temperatură de 10-11 grade Celsius, stagnarea apei de ploaie sau rouă pe organele plantei minimum o oră şi jumătate şi o umiditate relativă a aerului de minimum 75%.

Combatere
Se recomandă efectuarea unui complex de măsuri culturale şi chimice, menţionându-se următoarele măsuri: evitarea efectuării de plantaţii dese, fără posibilităţi de aerisire; legarea corectă a lăstarilor, răsfiraţi, nu mai mult de 2-3 lăstari la un loc; aplicarea la timp a praşilelor şi cât mai des, mai ales în primăvară, pentru a evita băltirea apei, care favorizează germinarea zoosporilor; evitarea îngrăşării excesive cu azot, care sensibilizează plantele la infecţie; în plantaţiile în care apa stagnează se vor lua măsuri pentru executarea lucrărilor de drenaj; efectuarea corectă a tăierilor în uscat şi în verde. Măsurile agrotehnice indicate nu sunt suficiente pentru prevenirea manei; de aceea trebuie completate cu tratamente chimice la avertizarea emisă de către specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean. Primul tratament după criteriul fenologic se execută când lăstarii au 6-8 frunze, al doilea se face înainte de înflorit, iar al treilea după înflorit, aceste două tratamente fiind considerate tratamente de siguranţă, următoarele făcându-se la un interval de 8-12 zile, în funcţie de fungicidul folosit, ultimul tratament efectuându-se la începutul lunii august. Pentru stropit se vor procura substanţele indicate în buletinul de avertizare emis de către specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean, care conţine şi indicaţii asupra dozei şi a momentului aplicării. Soiurile cel mai sensibile la atacul de mană sunt: Merlot, Aligote, Fetească Regală, Riesling italian, Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Tămâioasă Românească, Cabernet Sauvignon etc.

Făinarea viţei-de-vie - Uncinula necator
Simptomatologie - atacul se manifestă pe frunze, lăstari erbacei, ciorchini şi boabe, pe toată perioada sezonului de vegetaţie. Pe frunze apare o pâslă albicioasă cu aspect purulent, pe ambele feţe ale limbului, care se îndoaie spre partea superioară a frunzei. Sub această pâslă albicioasă ţesuturile se brunifică sau se înroşesc. Lăstarii erbacei prezintă aceleaşi pete albicioase, purulente, stagnează în creştere, iar frunzele de pe aceştia se încreţesc, atac cunoscut sub denumirea de drapel. Pot fi atacaţi, de asemenea, ciorchinii tineri şi florile, pierderile fiind foarte mari; florile avortează, iar ciorchinii afectaţi se brunifică şi pe timp secetos se usucă. Boabele sunt acoperite şi ele de o pâslă albicioasă, crapă, iar conţinutul acestora se sparge în afară, seminţele devin evidente, în cele din urmă bobul se usucă.

Agentul patogen
Făinarea viţei-de-vie este produsă de ciuperca Uncinula necator (Schw.) Burr., formă conidiană Oidium tuckeri Berk., care face parte din clasa Ascomycetes, ordinul Erysiphhales, familia Erysiphaceae. Miceliul ciupercii se dezvoltă ectoparazit şi este prevăzut cu apresori şi haustori. Pe miceliu se formează conidii sub formă de butoiaşe hialine, dispuse în şanţuri. Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă în scoarţă şi în muguri şi mai rar sub formă de periteci. Infecţiile primare şi cele secundare sunt produse de conidii şi sunt favorizate îndeosebi de temperaturi ridicate, ploile abundente împiedicând evoluţia bolii. Limita inferioară a temperaturii de germinare poate fi considerată 10 grade Celsius, cea optimă fiind de 22 de grade Celsius, iar la peste 40 de grade Celsius conidiile nu mai pot germina.

Combatere
Ca şi la mană, lucrările agrofitotehnice prezintă deosebită importanţă pentru obţinerea unor bune rezultate în combaterea făinării. Pentru a reduce sursa de infecţie din plantaţie se recomandă tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi şi aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere, tăiat, legat, copilit, prăşit, combaterea dăunătorilor. Executarea tratamentelor chimice trebuie făcută la avertizare, primul tratament făcându-se la dezmugurit, iar ultimul la mijlocul lunii august. Pentru stropit se vor folosi substanţele enumerate în buletinul de avertizare, în doza şi la momentul stabilit de specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean. În ultimii ani au apărut pe piaţa pesticidelor multe produse care combat atât mana, cât şi făinarea, cu rezultate foarte bune, toate aceste produse au acţiune secundară şi asupra putregaiului cenuşiu al viţei-de-vie. Cele mai atacate soiuri în ţara noastră sunt: Aligote, Tămâioasă Românească, Cabernet Sauvignon, Fetească Regală, Riesling Italian, Chasselas dore, Muscat de Hamburg, Afuz Ali, Muscat Ottonel, Merlot etc.

Putregaiul cenuşiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana Simptomatologie - la viţa-de-vie, boala poate ataca frunzele, lăstarii tineri, uneori şi ciorchinii tineri, dar atacul caracteristic se manifestă toamna pe boabe, după ce acestea acumulează suficient zahăr. Pieliţa se brunifică, se dsprinde uşor de pe pulpă şi boabele se acoperă cu un praf cenuşiu pulverulent, care poate cuprinde întreg ciorchinele, mai ales la soiurile cu boabe dese. Infecţiile sunt favorizate de înţepăturile insectelor, de loviturile de grindină şi de crăparea boabelor ca urmare a ploilor frecvente din această perioadă. Pe timp de secetă, ciorchinii se usucă, acumulează mai multe zaharuri, această formă de manifestare fiind denumită putregaiul nobil. Strugurii atacaţi de putregaiul nobil dau un vin de calitate superioară, iar din cei atacaţi de putregaiul cenuşiu obişnuit se obţin vinuri de calitate necorespunzătoare, supuse casării şi băloşirii.

Agentul patogen
Putregaiul cenuşiu al strugurilor este cauzat de ciuperca fitopatogenă Sclerotinia fuckeliană (De Bary) FCK., clasa Ascomycetes, ordinul Helotiales, familia Helotiacea, forma conidiană Botrytis cinerea. Miceliul ciupercii trăieşte saprofit, pe diferite substraturi organice intrate în descompunere sau ca parazit. Ciuperca iernează sub formă de microsclerotim, care se formează pe organele atacate şi ca miceliu pe coarde. Primăvara, în urma germinării sclerotiilor, se formează conidii sau apotecii cu asce şi ascospori (mai rar). Conidiile sunt unicelulare, ovoide, iar ascosporii sunt elipsoidali, hialini, inicelulari, ceva mai mici decât conidiile.

Combatere
Se efectuează prin aplicarea la timp şi corect a tuturor măsurilor agrotehnice, astfel încât să se asigure o bună aerisire în plantaţie, în special la soiurile sensibile sau la cele la care pieliţa crapă uşor. În toamnele ploioase se recomandă recoltarea mai timpurie a strugurilor, înainte ca putregaiul să facă pagube şi, de asemenea, se recomandă combaterea moliilor şi a viespilor. Tratamentele chimice se fac la avertizare, în fenofazele cele mai sensibile, imediat după înflorit, la compactarea ciorchinilor, la intrarea în pârgă şi cu două săptămâni înainte de recoltat. Soiurile cel mai sensibile la atacul de putregai sunt: Grasă de Cotnari, Chardonnay, Aligote, Riesling italian, Fetească albă, Fetească Regală, iar dintre cele a căror pieliţa crapă uşor: Cardinal, Regina viilor, Coarnă şi altele.

Antracnoza viţei-de-vie - Elsinor ampeliana
Simptomatologie - boala se manifestă prin apariţia unor pete mici, circulare, a căror margine se brunifică, centrul petelor rămânând de culoare deschisă. Petele pot apărea atât pe frunze, cât şi pe lăstari şi ciorchini, înaintea înfloritului şi până la intrarea în pârgă având o bordură mai ridicată.

Agentul patogen
Boala este provocată de Elsinoe ampeliana (de Bary) Shear sinomin cu Elsinor niticola Racibotski, forma conidiană Gleosporium ampelophagum (de Bary) Jacz, clasa Ascomycetes, ordinul Dothideales, familia Ascomycetes. Conidiile sunt organele de diseminare a ciupercii şi germinează la suprafaţa ţesuturilor. Conidioforii sunt scurţi, cilindrici, aglomeraţi şi formează un strat continuu, conidiile sunt mici şi ovale, hialine. Iernează ca sclerotii, care primăvara încep să germineze începând de la o temperatură de 2 grade Celsius şi până la 32 de grade Celsius şi ca micelii de rezistenţă pe boabele atacate care cad pe sol. Principalii factori care influenţează apariţia şi dezvoltarea antracnozei sunt umiditatea şi temperatura, cu producerea de pagube importante numai în anii ploioşi.

Combatere
Se recomandă drenarea pe solurile grele, efectuarea la timp şi corect a lucrărilor agrotehnice. În timpul vegetaţiei, tratamentele pe bază de cupru efectuate pentru mană au un efect favorabil şi asupra antracnozei; de asemenea, se pot face şi stropiri cu alte substanţe indicate de specialiştii fitosanitari. Boala petelor roşii, Rujeola sau Pătarea roşie -

Pseudopeziza tracheiphilla Simptomatologie - boala apare în luna iunie pe frunzele de la baza butucului, pe care se formează pete galbene, care apoi devin roşii la strugurii negri, iar la cei albi devin galben-cenuşii, nervurile din interiorul petelor rămânând verzi.

Agentul patogen
Boala este produsă de ciuperca Pseudopeziza trcheiphilla Muller-Thurgau, clasa Ascomycetes, ordinul Pezizales, familia Mollisiaceae. Ciuperca iernează în ţesuturi sub formă de miceliu, toamna târziu pe dosul frunzelor atacate se formează conidiofori cu conidii. Primăvara apar pe dosul frunzelor apoteciile, în care se dezvoltă ascele cu ascospori. Ascosporii germinează şi produc o nouă infecţie, după care la 2-3 săptămâni apăr petele roşii, caractestice. De reţinut faptul că nu se produce decât o singură infecţie pe an, cea din primăvară. Dacă are loc o contaminare mai târzie, aceasta poate produce ofilirea, uscarea sau căderea strugurilor.

Combaterea
Ca mijloace agrofitotehnice se recomandă strângerea şi arderea frunzelor contaminate toamna sau primăvara, arătura să se facă mai adânc, pentru ca frunzele să fie îngropate sub brazdă. Ca mijloace chimice, când lăstarul are 5-7 cm, se recomandă aplicarea unui tratament cu unul dintre produsele care se folosesc la combaterea manei viţei-de-vie. Soiurile cele mai sensibile sunt considerate: Feteasca albă, Riesling italian, Chasselas dore, Grasă de Cotnari, Pinot gris şi altele.

Victor VĂTĂMANU