Mihai Lungu: «Niciunul care ajunge la putere nu are curaj să facă ceva»

FOTO: Mihai Lungu

Mihai Lungu despre crescătorii de porci din România: „Dacă nu reuşesc să se integreze şi să-şi producă propriul material genetic, nu vor avea şanse să reziste pe piaţă“.

Fostul director executiv al Asociaţiei Fermierilor cu Investiţii în Sectorul Suin (AFISS) şi asociat în cadrul restaurantului bucureştean „Vacamuuu“, Mihai Lungu, este de părere că singurele soluţii pentru ca fermierii crescători de porcine să-şi revină după loviturile suferite în ultimul timp (embargoul rusesc şi invazia de carcasă ieftină din ţările vecine) şi să fie competitivi pe piaţă este să-şi integreze producţia şi să găsească soluţii de producţie a propriului material genetic (purceii).

Chiar şi aşa, dacă nu se va rezolva problema diminuării TVA în sectorul agroalimentar românesc de la 24 la sută la 5%, degeaba vom avea mai multe produse cu valoare adăugată şi mai puţin export de materie primă, că accesibilitatea cumpărătorului român la aceste produse tot mică va rămâne. În prezent, poate mai mult ca niciodată, evaziunea fiscală loveşte în acest domeniu, sistemele de control fiscal fiind, în opinia lui Lungu, ineficiente în combaterea acestui flagel. Totodată, el consideră că lipsa de curaj a politicienilor a generat această perpetuare a problemelor de ordin fiscal şi că, din păcate, nu vede o soluţie de asumare a diminuării TVA, cel puţin nu în viitorul apropiat. „(...) nu au curaj, (...) nu sunt bărbaţi. Aici trebuie să fii bărbat şi să vezi ce anume generează această problemă“, a spus Lungu. Patronul „Vacamuuu“ a mai vorbit pentru revista „Agrimedia“ şi despre faptul că vaca de carne nu este fezabilă ca business în România, cel puţin nu pentru crescătorii de bovine, care nu găsesc debuşee de comercializare pentru întreaga carcasă. Nu au fost uitate nici eventualele schimbări la nivel guvernamental, despre care se vorbeşte pe la colţuri, dar şi despre efectele embargoului rusesc şi solidaritatea dintre crescătorii de porci şi abatoarele din străinătate.

Consideraţi că problemele sectorului agroalimentar românesc poate fi rezolvat doar de Ministerul de resort sau este nevoie de întreg aparatul de conducere al ţării?

Degeaba ne ducem la ministru şi-l rugăm să rezolve problemele sectorului agroalimentar românesc. În realitate, sunt necesare schimbări structurale, modificări legislative majore, se simte nevoia de fermitate, trebuie curăţată piaţa de evaziune fiscală. De fapt, aceasta ar fi prima măsură care ar trebui să fie luată. În ceea ce priveşte legislaţia actuală, aşa cum este ea construită, trebuie văzut cum se poate rezolva problema evaziunii fiscale. În opinia mea, această situaţie neplăcută nu se va remedia decât prin reducerea Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) la produsele agroalimentare şi pe filierele de profil. Structurile de control fiscal abilitate, vorbim în special de unităţile judeţene, din păcate nu sunt capabile să stopeze acest fenomen. Şi asta atât din cauza legislaţiei existente, una nu foarte bine întocmită, cu breşe, cât şi a abilităţii concetăţenilor noştri de a o fenta, de a o interpreta în aşa fel încât să-i fie favorabilă. Fenomenul evaziunii prezintă anumite oscilaţii de vigoare, dar el cuprinde din păcate o halcă mare din piaţa cărnii, în special cea de vită şi de porc. Dacă nu vom elimina evaziunea fiscală, toate celelalte măsuri, toţi banii investiţi în acestea se vor transforma în fum, fără nici un efect.

De ce nu vor actualii guvernanţi să diminueze TVA în sectorul cărnii şi pe filiera dedicată?

Pur şi simplu pentru că nu au curaj, pentru că nu sunt bărbaţi. Aici trebuie să fii bărbat şi să vezi ce anume generează această problemă. O dată ce va fi descoperită vulnerabilitatea din sectorul fiscal agroalimentar, în această speţă nivelul TVA, trebuie văzut cât anume va pierde bugetul din diminuarea sa, cel puţin în primă fază. Este clar - în primă fază, în primii patru ani, statul pierde, iar aceasta trebuie cuantificată. Este ea de un miliard de euro pe an? OK! Trebuie văzut de unde se poate compensa. Dacă acum se reduce TVA la produsele alimentare şi se elimină în mare parte evaziunea fiscală, tot sectorul de profil va înflori în acei patru ani şi încep să apară banii.

Oare nu este vorba de pierderi generate şi de vânzările de materie primă ieftină, cu o TVA pe măsură, faţă de un comerţ al produselor cu plusvaloare şi TVA mai mare, chiar dacă este ea de 5%?

Aţi sesizat bine. În acest moment, noi comercializăm aproape exclusiv materie primă de provenienţă agricolă, animale vii, berbecuţi, vaci, am vinde şi porci vii, dar nu avem cum din cauza restricţiilor sanitare veterinare, vindem cherestea, grâu, porumb, soia. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, ca exemplu de produs cu plusvaloare, în orice magazin am intra, aproape peste tot găsim chipsuri din cartofi. O pungă standard are circa 50 de grame. Trebuie văzut cât costă una, iar această cifră apoi înmulţită cu coeficientul 20 pentru a ajunge la echivalentul unui kilogram de cartofi şi se va vedea că acea cantitate de materie primă la circa doi lei per kilogram, în chipsuri are o valoare adăugată de 40 de ori mai mare. Pentru a vinde însă produse procesate, fabricantul trebuie să fie competitiv, să nu fie afectat de piaţa neagră. Noi rămânem cu potenţialul, murim cu el; de 20 de ani noi tot avem potenţial. Dar de ce am rămas în acest stadiu de imponderabilitate? Din cauză că nu sunt create premisele ca industria alimentară să fie puternică. Din cauza evaziunii fiscale nimeni nu investeşte, iar dacă investeşte, are probleme. Câte abatoare şi fabrici nu s-au închis până acum?

Credeţi că Guvernul din umbră care se pregăteşte să înlocuiască Executivul condus de Victor Ponta ar putea să schimbe ceva în acest sens?

Nu ştiu. Toţi cei care s-au perindat pe la conducerea ţării au vorbit doar. Toţi cei care s-au dus apoi în Opoziţie n-au făcut altceva decât să vorbească. Nici unul care ajunge la putere nu are curaj să facă ceva. Eu cred că la conducerea Guverului trebuie să vină un prim-ministru şi un ministru de Finanţe bărbaţi de stat, dispuşi să-şi asume riscurile, să stea cu piepturile în faţă şi să spună că anumite lucruri trebuie întreprinse cu orice cost. Să-mi fie cu iertare, dar „tu“, Guvern social-democrat, dai în populaţie prin faptul că este obligată să mănânce cu 24 la sută mai scump? Şi asta când majoritatea are salarii mici şi când coşul zilnic este de 200 de euro, iar salariul mediu este de 400 de euro? În România, între 40 şi 50 la sută din venituri se duc pe alimente. În alte ţări, coşul cu alimente este de 17-19 la sută din venituri. Astea sunt chestiile pe care trebuie să le facă un Guvern. Restul este joc de glezne. Ţara asta are nevoie de schimbări fundamentale în sănătate, în învăţământ, în agricultură, în mai toate domeniile.

Anul trecut, în calitate de director executiv AFISS, vorbeaţi de piaţa cărnii de porc şi de situaţia dificilă în care se află, despre falimentele iminente din sector. Cum au evoluat lucrurile?

Mulţi şi-au închis afacerile. Din fosta cooperativă Muntenia, din fermele pe care le-am făcut noi, din 120 nu mai există decât vreo 60 care lucrează. Vizavi de crescătorii de porci, eu le-am mai zis-o şi o spun şi acum: dacă nu reuşesc să se integreze şi să-şi producă propriul material genetic, nu vor avea şanse să reziste pe piaţă, chiar dacă aceasta îşi va reveni. În prezent, piaţa de profil este prăbuşită, dar de obicei în lunile ianuarie şi februarie sunt momente grele. La fel ca şi anul trecut, în prezent piaţa este la pământ, iar preţul de la 6,2-6,4 lei kilogramul de carne de porc în viu, cât era în vara lui 2014, s-a dus la 4,2 lei/kg, adică a scăzut cu circa 30 de procente. Este foarte greu să faci faţă scăderilor şi oscliaţiilor de preţ de o aşa anvergură, cu greu faci faţă unei contractări a preţului, chiar şi dacă aceasta este de 10 la sută. Problemele nu sunt generate exclusiv de preţuri, ci şi de cerere. Crescătorii stau cu porcii, îi hrănesc şi nu-i cumpără nimeni.

Sunt şanse să-şi revină piaţa? Embargoul cu Rusia nu dă semne că s-ar stinge, chiar dacă suntem la început de an...

Până când nu se rezolvă această problemă a embargoului impus de Rusia (la importul de produse agroalimentare - n.r.), eu cred că se va perpetua acest fenomen de extrapresiune. În prezent, noi ne confruntăm cu o suprapresiune de ofertă, cu marfă care vine din Vestul Europei. Pentru a înţelege puţin fenomenul, cei din afară au parte de unele mecanisme în baza cărora, spre exemplu, un abator cumpără grăsuni de la o fermă ca umare a unui contract. Vorbim de un contract ferm, pe un an, care se respectă la săptămână, pe un nivel de preţ. În cazul în care furnizorul produce porci în plus, atunci cumpărătorul îi oferă o soluţie de achiziţie şi pentru acele animale. Vorbim de porci pe care, practic, abatorul a dat mai puţini bani şi pe care poate să-i vândă mai ieftin pe piaţă. Aceea este marja abatorului cu care se joacă pe piaţă - că dă la export, că trimite în România etc. Şi atunci să nu ne mirăm dacă va fi vreodată vreun control de la Uniunea Europeană care să spună că acelaşi abator vinde la München cu 8 lei echivalent carcasă, iar în România comercializează cu 5,5 lei sau cu 6 lei. Abatorul în cauză are un excedent de marfă de care trebuie să scape, pentru că aşa are contract cu fermierul, pe care nu-l poate lăsa cu porcii în bătătură. Acelea sunt contractele lor, nu se lasă unul pe altul, au nişte megacontracte, nişte relaţii stabilite în timp. La noi în ţară, acest lucru nu există. Nici măcar acest nivel de contractare nu-l avem.

Se tot vorbeşte de vaca de carne în România, ca potenţial de dezvoltare a zootehniei. În ce stadiu se află acest sector în prezent?

Eu şi partenerii mei de afaceri deţinem unul dintre cele mai bune restaurante de carne de vită din Bucureşti şi consumăm între 4.000 şi 5.000 de kilograme de carne de vită pe lună. Am încercat aprovizionarea de la toţi producătorii din ţară şi apar următoarele două probleme, reale, de altfel, pentru aceşti furnizori. În primul rând, eu doresc să achiziţionez numai spatele unei bovine de carne, adică mie îmi trebuie antricotul, vrăbioara şi muşchiul, pentru că sunt steak house, iar furnizorii mă întreabă de fiecare dată ce fac ei cu spetele, cu pieptul, cu restul carcasei. De fiecare dată le-am spus că astea sunt nevoile mele de business şi că trebuie să-şi găsească şi alte debuşee, alte soluţii de desfacere pentru restul. Apoi, nu există constanţă în calitate. Chiar dacă, la un moment dat, găseşti ceva carne de calitate, la tura următoare nu mai ai parte de aceiaşi parametri. Nu în ultimul rând, nu există volume constante. Spre exemplu, eu când trimit o maşină şi încarc din străinătate, aduc două tone de spate de vită. Gândind că o vită are cam 50 de kilograme, spatele cu tot muşchi, la 2.000 de kilograme împărţit la 50 kg sunt 40 de vaci care furnizează această materie primă. De unde pot eu de aici să-mi cumpăr spatele de la 40 de bovine? O vacă are 700-800 de kilograme, iar carcasa cu totul cam 450 kg. Eu contractez doar 15% din total! Ce face vânzătorul cu restul de 85 de procente? Cine cumpără? Ca soluţie, din punctul meu de vedere, cine se gândeşte la carnea de vită în România, în primul rând trebuies să aibă în vedere exportul, să creeze structuri pentru susţinerea comerţului peste graniţă. Când cei interesaţi vor avea cantităţi pentru export, s-ar putea să înceapă să devină interesanţi cu anumite volume şi pentru piaţa internă. Referitor la calitate, căutată este carnea perselată, moale. Această marmorare a cărnii este dată de modul de hrănire. La noi, de exemplu, chiar dacă anumiţi producători au reuşit să facă această carne marmorată, ea are o textură tare, greu comestibilă.

Aţi ieşit din AFISS cu ceva timp în urmă. Care credeţi că este soluţia, astfel încât sistemul agroalimentar românesc să aibă şanse să-şi revină?

Dacă TVA scade de la 24% la 5 procente, dacă acel procent de 40-50 la sută din bugetul unei familii care este cheltuit cu achiziţia lunară a alimentelor se va duce către 32-33 la sută. Un pas în faţă, firav, a fost făcut (diminuarea TVA la pâine şi produse procesate - n.r.). Este greu de spun în cât timp se va revigora sistemul. Părerea mea este că sectorul va da semne de revigorare în circa 4-5 ani de la momentul asumării unor măsuri fiscale corecte, consistente şi de lungă durată.

Insistăm. Cam când credeţi că se va întâmpla ceva din ceea ce propovăduiţi şi simţiţi dumneavoastră vizavi de TVA?
Dacă mă întrebaţi acum, niciodată!

Ionel VĂDUVA