„Studiile au arătat că temperatura, în special din timpul iernii, este factorul dominant care afectează fenologia afidelor (eclozarea ouălor la sfârșitul iernii, reluarea activității, migrația de primăvară și inițierea reproducerii sexuale în toamnă), distribuția geografică și abundența speciilor.“ Autorii (N. Bărăscu, D. Donescu, V. Donescu, D. Petrese) remarcă faptul că o creștere cu 1°C a temperaturii medii de iarnă a devansat cu 4-19 zile migrația la mai multe specii de interes pentru agricultură.
Reproducerea afidelor este complexă și implică migrarea între diferite specii de plantegazdă. La circa 10% din afide există o alternanță între specii de plante lemnoase (gazde primare) pe care afidele iernează sub formă de ouă și plante-gazdă erbacee (gazde secundare), unde se reproduc abundent vara pe cale partenogenetică (fără fecundație). Temperatura este unul dintre factorii-cheie care stau la baza distribuței lor geografice. Ele sunt foarte bine adaptate regiunilor cu o iarnă rece, timp în care supraviețuirea are loc sub formă de ouă, cu un nivel ridicat de rezistență la frig. Aceste insecte se înmulțesc doar într-un anumit interval de temperatură. Temperatura minimă la care apare dezvoltarea este, în general, de aproximativ 4°C, dar această valoare variază în interiorul speciei și între specii. Temperaturile optime și limitele superioare sunt, de asemenea, variabile, dar de obicei în intervalul 20-25°C și, respectiv, 25-30°C. Afidele se dispersează în principal prin producerea unui număr mare de indivizi aripați. Atât numărul acestora, cât și capacitatea lor de zbor depind de temperatură, cele în creștere favorizând mobilitatea. La unele specii, reproducerea partenogenetică (fără generații sexuate) din timpul anului este întreruptă toamna prin apariția unei generații sexuate care produce ouă de iarnă (de rezistență). Producția acestei din urmă generații este influențată de creșterea lungimii nopții și de temperatură. Astfel, o creștere a temperaturilor poate întârzia sau chiar împiedica în totalitate reproducerea sexuată dacă rămân peste 20°C. Cele mai ridicate favorizează reproducerea artenogenetică și supraviețuirea indivizilor activi pe tot parcursul anului, dar nu se pot stabili reguli generale sau să se prevadă dacă toate populațiile de afide vor fi în timp afectate de modificările climatice. Afidele sunt însă afectate și de modificările peisajului cauzat de politicile agricole și de poluarea atmosferică. La rândul lor, aceste efecte pot perturba interacțiunile dintre afide, plantele lor gazdă și dușmanii naturali.
Afidele se află în centrul unui sistem biologic foarte complex, care include plantele de care depind și o serie de organisme dependente de afide pentru hrană. Dușmanii naturali ai afidelor includ prădători, precum gărgărițe, parazitoizi, viespi mici, care își depun ouăle în corpurile afidelor. Toate aceste organisme sunt la rândul lor supuse efectelor modificărilor temperaturii și pot reacționa diferit la schimbările acesteia. Există, așadar, un risc de desincronizare spațială sau temporală cu ceilalți membri ai comunității și vor exista probabil consecințe asupra funcționării acestor comunități. Modificări ale sincronizării spațiale pot apărea și pentru insectele parazite, a căror expansiune geografică depinde de propria temperatură optimă și de prezența sau absența afidelor pe care se hrănesc. Dacă, din motive fiziologice, o specie de parazit nu își poate urmări prada în noua zonă de distribuție, atunci afidele pot exploda din cauza absenței unuia dintre dușmanii lor naturali. Astfel de schimbări ar duce probabil la schimbări locale ale echilibrelor naturale. Se constată în timp o creștere a numărului de specii identificate, deci a diversității acestora.
Efectul temperaturii din timpul iernii asupra momentului zborurilor în primăvară
Din punct de vedere al dăunării indirecte (vehicularea unui număr mare de virusuri fitopatogene) de regulă sunt luate în calcul câteva specii care colonizează cartoful pentru sămânță. Este vorba despre păduchele verde al piersicului (Myzus persicae, semnalat în toate regiunile țării); păduchele dungat al cartofului (Macrosiphum euphorbiae, răspândit în Europa și America de Nord, semnalat mai ales în sere); păduchele pătat al cartofului (Aulacorthum solani); păduchele verigariului (Aphis nasturtii), răspândiți pe tot Globul. De mai mulți ani, trei dintre ele sunt slab reprezentate în capturile din câmp: M. euphorbiae, A. solani și A. nasturtii. Dar alte specii noncolonizatoare au devenit foarte abundente și periculoase pentru calitatea fitosanitară a cartofului: păduchele negru al sfeclei (Aphis fabae), păduchele negru al lucernei (Aphis craccivora), păduchele hameiului (Phorodon numuli). M. persicae se hrănește cu un număr mare de plante de interes agricol și sălbatice și transmite un număr foarte mare de virusuri vegetale, fiind cel mai eficient vector virotic, unul dintre principalii dăunători și una dintre cele mai monitorizate specii din agricultură. La nivel mondial s-a observat că migrația acestei specii care colonizează culturile în fiecare an are loc din ce în ce mai devreme. Dacă în anii ’60 migrația sa începea în general spre sfârșitul lunii mai (medie 24 mai), în prezent aceasta are loc mult mai devreme (medie 7 mai), aproape 3 săptămâni în ultimii 40 de ani! S-ar putea ca aceste migrații să se producă cu aproximativ o lună mai devreme până la mijlocul secolului 21. Efectul temperaturii de iarnă asupra momentului zborurilor speciilor de afide în primăvară pare a fi general. Un număr mare de specii de afide prezintă o migrație tot mai timpurie de primăvară. La scara continentului european, data migrației de primăvară a afidelor poate fi explicată de mai mulți factori, inclusiv latitudinea, altitudinea, variația climatică anuală și utilizarea terenului. Zborul foarte activ al acestei specii la începutul perioadei de vegetație a cartofului (mai) și în luna iunie, când plantele nu au încă rezistența de maturitate fiziologică, constituie un risc major în vehicularea virusurilor și implicit asupra calității cartofului pentru sămânță. Trebuie subliniat faptul că în urmă cu mai mulți ani această specie înregistra un maxim de zbor la mijlocul lunii iulie și un alt maxim de mai mică amplitudine în luna septembrie, când avea loc zborul de retromigrare de pe plantele ierboase pe cele lemnoase de iernare, unde avea loc depunerea oului de rezistență. Aceeași tendință de zbor timpuriu a fost observată și în cazul altor specii cu implicații virotice asupra calității cartofului pentru sămânță: A. craccivora, A. fabae, B. helichrysi, B. brassicae, P. humuli.
Indicatori de mediu
Afidele, cu ratele lor ridicate de multiplicare și sensibilitatea la mediu, sunt indicatori buni ai faptului că chimbările climatice au un impact asupra organismelor. Reacțiile lor la aceste schimbări sunt rapide și au o importanță ecologică deosebită, datorită rolului central al acestor insecte în ecosistemele naturale și agricole. Cu toate acestea, având în vedere numeroasele interacțiuni care trebuie luate în considerare la evaluarea impactului schimbărilor globale, este dificil de generalizat din rezultatele limitate disponibile. Apariția timpurie și abundența ridicată a speciilor potențial vectoare de virusuri necesită plantarea cât mai timpurie a cartofului, controlul sistematic al buruienilor și samulastrei, curățarea serelor, a depozitelor și eradicarea plantelor-gazdă din apropierea loturilor semincere. La apariția masivă a afidelor în câmp, cultura trebuie să fie dezvoltată, rândurile acoperite și lipsite de buruieni, având în vedere că cele mai multe specii vectoare sunt extrem de polifage. (textul în întregime: potato.ro/wp-content/uploads/2021/07/Revista-Cartoful -2021)
Roxana Drăghici
