Modul de folosință al plantelor medicinale

Alegerea procedeului de extracție a principiilor se face în funcție de natura produsului vegetal și a substanței principiului extras. De regulă, plantele medicinale pot fi folosite sub următoarele forme: ceaiuri, inhalații, cataplasme, clisme, băi de plante. Cele mai simple forme de preparare a ceaiurilor medicinale sunt: infuzarea, decocția și macerarea. Infuzarea (obținerea infuziei) se folosește la extragerea substanțelor active din produsele vegetale, care conțin țesuturi friabile (fragile): flori, frunze, ierburi, iar în unele cazuri chiar și rădăcini și fructe ce conțin uleiuri volatile, care prin fierbere se pierd. Dacă nu există o cantitate de plantă prescrisă în rețetă, se iau, în general, 6% grame; pentru rădăcină de valeriană – 3% grame; pentru frunze de digitală – 0,5% grame și pentru rădăcină de Ipeca – 0,25% grame. Infuzia se obține astfel: peste produsul mărunțit se toarnă apă clocotită, se acoperă vasul și se menține 15-30 minute la cald. Se strecoară prin tifon sau strecurătoare cu sită fină; reziduul (planta rămasă) se poate stoarce. Decocția (obținerea decoctului) se folosește la extracția substanțelor active din produsele vegetale cu țesuturi lemnoase: rădăcini, rizomi, scoarțe, fructe sau frunze coriace (frunze groase, de exemplu de eucalipt). Produsul vegetal mărunțit se tratează cu apă în clocote și se fierbe timp de 5-15 minute sau se menține într-o baie de apă în fierbere 30 de minute, după care se strecoară și se completează la cantitatea prescrisă, prin stoarcerea reziduului (planta rămasă după fierbere) și spălarea lui cu apă fierbinte. Macerarea (obținerea maceratului) se folosește de obicei la extragerea mucilagiilor din plante, exemplu: din rădăcină de nalbă, semințe de in etc. Peste produsul mărunțit se adaugă cantitatea de apă rece prescrisă și se menține aproximativ 30 de minute la temperatura camerei, agitând vasul de 5-6 ori; în funcție de specie, timpul de macerare poate fi variabil. Lichidul obținut prin macerare se decantează (se lasă să se așeze), apoi se strecoară. Se spală reziduul cu apă (rece) o dată sau de două ori și se toarnă peste lichidul filtrat până se obține cantitatea prescrisă. Macerarea se folosește și la unele flori, cum ar fi cele de nalbă; reziduul se infuzează sau chiar se face o decocție, care se adaugă la primul filtrat. Doza și modul de întrebuințare sunt factori importanți de care trebuie să se țină seama la prepararea și administrarea ceaiurilor medicinale. Aceste ceaiuri, ca și produsele de farmacie, trebuie folosite corect și în proporție, după formula indicată. Pentru aceasta, dăm echivalența cantitativă a diferitelor organe de plante uscate și fragmentate măsurate cu o linguriță plină, care reprezintă: frunze = 2-3 grame; flori = 3-4 grame; rădăcină și rizomi = 5-7 grame; scoarță = 6-7 grame, fructe = 5-6 grame; părți aeriene = 4-5 grame; mătase de porumb = 1 gram. Ceaiurile medicinale se prepară la nevoie și se păstrează cel mult o zi. Se consumă proaspete, neîndulcite sau îndulcite cu miere, zahăr sau zaharină. În cazul în care nu sunt alte indicații, ceaiurile medicinale se beau de obicei dimineața pe nemâncate, când resorbția este completă, seara înainte de culcare sau la 2-3 ore după masa principală. Ceaiul medicinal se bea foarte încet, înghițitură cu înghițitură, cald. De obicei se face o cură mai îndelungată (identică cu apa minerală), dar nu nelimitată, fiindcă se poate ajunge la o acumulare a acțiunii principiilor active din planta respectivă, ceea ce, în unele cazuri, dăunează organismului. În tratamentul cu plante medicinale nu trebuie așteptat un efect imediat (fac excepție cele cu acțiune antiseptică, cardiotonică, hemostatică, calmante ale sistemului nervos central). Ele acționează în timp, în urma unui tratament îndelungat și sistematic. S-au înregistrat cazuri, ca, de exemplu, o colită puternică, care nu s-a vindecat cu tratament medical sau regim alimentar, dar s-a vindecat printr-o cură consecventă cu ceai de flori de mușețel. Ceaiurile medicinale, preparate dintr-o singură plantă sau amestecuri de plante medicinale, pot fi folosite și ca băuturi reconfortante, atât pentru oamenii sănătoși, cât și pentru cei bolnavi. Ele asigură un aport crescut de apă, zaharuri, vitamine, săruri minerale, principii active pe care le conțin. În afară de ceaiuri, plantele medicinale pot fi folosite și sub formă de inhalații, cataplasme, clisme, băi locale sau generale, tincturi. Inhalațiile se obțin din plante medicinale aromatice sau din uleiuri extrase din plante. Peste planta mărunțită sau uleiul volatil, puse într-un vas smălțuit sau de porțelan, se toarnă apă fierbinte. Vaporii de apă antrenează uleiul volatil, care este inhalat odată cu aceștia, acționând la nivelul căilor respiratorii. Se recomandă în răceli sau diferite afecțiuni ale căilor respiratorii. Cataplasmele sau prișnițele sunt preparate din plante medicinale aduse la un grad de mărunțire foarte fină și îmbibate cu apă călduță. Ele sunt aplicate direct pe piele sau între două tifoane. Exemplu: făină de muștar, in, hrean etc.; au acțiune revulsivă sau emolientă. Băile din plante medicinale sunt utilizate în scop terapeutic și au efecte binefăcătoare asupra întregului organism. Se obțin în general prin infuzare (obținerea unei infuzii din planta sau plantele respective, care după filtrare se răstoarnă în apa din baie) sau decocție. Se mai pot obține prin introducerea plantelor mărunțite, puse într-un săculeț de tifon, direct în apa fierbinte din baie. Cu tot efectul binefăcător al plantelor medicinale, trebuie să ținem seama de faptul că, în tratamentul bolilor acute sau cronice grave, acestea s-ar putea să nu aibă efect. Bolnavul este astfel sustras de la o medicație corespunzătoare și întârzie un tratament energic imediat, riscând în acest mod agravarea bolii. Subliniez că această pledoarie prezentată anterior nu urmărește să prescrie tratamente sau să înlocuiască consultația medicală, ci numai să facă cunoscut cititorilor acest tezaur natural, plantele medicinale cu acțiunile lor terapeutice, îndrumând utilizarea sa rațională, în mod științific, contribuind astfel la apărarea sănătății omului.

Victor VĂTĂMANU