Monitorizarea dăunătorilor - cheia succesului culturilor legumicole

Monitorizarea dăunătorilor reprezintă cheia de succes a culturilor legumicole, este de părere Livia Roşu, expert tehnic pe culturi horticole în cadrul companiei Syngenta România, exprimată la cea de-a doua ediţie a campaniei comerciale „Punem Afacerile Româneşti în Mişcare!“, organizată de NETagro. O bună supraveghere a culturilor legumicole permite evitarea pierderilor de producţie şi obţinerea unor recolte sănătoase, în condiţii rentabile.

La cultura de legume avem un număr foarte mare de dăunători atât în spaţiile protejate, cât şi în câmp deschis. Lepidopterele sunt considerate dăunători-problemă deoarece pagubele provocate de acestea sunt semnificative. Din această familie de insecte, dăunătorii amintiţi şi care ridică dificultăţi în combatere sunt: omida fructelor (Helicoverpa armigera), sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis) şi molia tomatelor (Tuta absoluta). „În cazul omidei fructelor, larvele sunt cele care provoacă pagube şi sunt întâlnite frecvent în perioada de coacere a tomatelor. Acest dăunător prezintă 2-3 generaţii pe an, iar cele din vară sunt întotdeauna cele mai periculoase pentru legumicultori. Stadiile biologice ale moliei tomatelor (Tuta absoluta) sunt cele de adult, ouă şi larvă. Dăunătorul are patru stadii larvare, iar dacă are hrana disponibilă nu intră în diapauză. Mai mult decât atât, ciclul biologic este infuenţat de condiţiile climatice, putând avea un număr foarte mare de generaţii într-un an. La 15 grade Celsius, durata unei generaţii este de 89 de zile, în timp ce la 30 grade Celsius este de 29 de zile“, a precizat Roşu. Potrivit acesteia, pentru distrugerea lepidopterelor trebuie să luăm în considerare o combatere integrată care presupune aplicarea de măsuri agrotehnice, mecanice, chimice, dar şi biologice. Printre măsurile agrotehnice pe care legumicultorii le pot lua s-a menţionat plantarea de răsaduri neinfestate şi păstrarea unei perioade de timp de minimum 2 săptămâni între defrişarea culturii vechi şi înfiinţarea alteia noi. În realitate, înfiinţarea unei culturi noi se face imediat după cea veche, ceea ce este o practică greşită. De asemenea, o altă practică greşită este aceea de a se depozita resturile vegetale lângă sere sau solarii.

O măsură mecanică importantă constă în eliminarea buruienilor pentru că ştim că dăunătorii sunt prezenţi şi în flora spontană. Îndepărtarea resturilor vegetale de recoltă sau a buruienilor se face atât din seră, cât şi de jur-împrejurul ei. Pentru evitarea intrării dăunătorilor în spaţiul protejat se recomandă instalarea de plase cu dimensiunea orificiilor de maximum 0,16 mm, astfel încât să asigure o protecţie şi împotriva celorlalţi dăunători periculoşi, cum ar fi musculiţa albă de seră sau tripsul.

Momentul optim pentru efectuarea tratamentelor chimice

Pentru o combatere eficientă a dăunătorilor, monitorizarea este foarte importantă şi se poate face cu ajutorul capcanelor pentru insecte: în cazul omidei fructelor (Helicoverpa armigera) se poate folosi capcana cu feromon test, pentru Ostrinia - cele cu plasă, iar pentru Tuta absoluta se folosesc capcanele feromonale cu apă. Tratamentul se face înainte ca larva sa pătrundă în ţesuturile plantelor.

Metoda chimică de combatere presupune efectuarea tratamentelor cu produse de protecţia plantelor când se constată prezenţa primilor dăunători în cultură sau atunci când se atinge pragul economic de dăunare (PED). „Pentru omida fructelor, tratamentul se efectuează dacă la observaţia vizuală găsim două plante infestate din 30. Dacă folosim capcane feromonale, tratamentul se aplică la o săptămână de la prima captură. În cazul Ostriniei, este dificil să se observe vizual ouăle şi de aceea se folosesc capcane feromonale, iar tratamentul se realizează la prima captură. Dacă ne referim la Tuta absoluta, aproape aş spune că nu există prag economic de dăunare pentru a aplica tratamentele de combatere, însă literatura de specialitate spune că dacă se face observaţia vizual şi sunt 10-12 larve sau pupe la 100 de frunze atunci este momentul optim pentru efectuarea tratamentului. Dacă folosim capcane feromonale şi sunt capturaţi 30 de adulţi/săptămână trebuie aplicat tratamentul“, a spus expertul tehnic.

În orice program eficient de combatere a lepidopterelor din culturile de legume trebuie să se ţină seama de alternarea claselor chimice din care fac parte produsele de protecţie folosite la tratamente pentru ca dăunătorii să nu dezvolte fenomenul de rezistenţă. De asemenea, soluţiile chimice sunt în unele cazuri destul de limitate tocmai datorită capacităţii acestor dăunători de a prezenta rezistenţă la acţiunea substanţelor chimice. „Există mai multe grupe de substanţe chimice care acţionează împotriva acestor lepidoptere. Din grupa regulatorilor de creştere aş da exemplul substanţei active lufenuronul, prezentă în produsul Match. Acesta are o acţiune foarte bună asupra ouălor şi larvelor de generaţie tânără. Din grupa insecticidelor piretroide face parte Karate Zeon, care are o acţiune de şoc asupra dăunătorilor. Există şi produse ovolarvicide, precum Voliam Targo şi Affirm, ce acţionează asupra tuturor studiilor larvare.“ Specialistul Syngenta a subliniat faptul că este importantă efectuarea tratamentelor fitosanitare în bloc, să se facă două aplicări consecutive cu un produs de protecţie dintr-o anumită grupă chimică, după care tratamentele următoare să se facă cu produse din altă grupă chimică. Pentru îmbunătăţirea eficacităţii tratamentelor se recomandă folosirea unui adjuvant în soluţia chimică. Lepidopterele sunt dăunători-problemă pentru că, în general, sunt polifagi, au un număr mare de generaţii şi ciclu scurt, iar la începutul atacului simptomele nu sunt atât de vizibile, după care explodează. Există şi dificultăţi în a-i sesiza deoarece, după cum ştim, zborul fluturilor este nocturn. Printre greşelile cele mai frecvent întâlnite au fost amintite: începerea târzie a tratamentelor fitosanitare; alegerea greşită a produselor de combatere; distanţa prea lungă între tratamente şi uniformitatea lor; igiena deficitară din spaţiile protejate şi de jur-împrejurul lor. „Există pe piaţă din ce în ce mai puţine produse cu sistemie totală. Multe dintre produse au sistemie locală, iar dacă frunza de alături nu este tratată, dăunătorul îşi desfăşoară nestingherit activitatea.“ În cadrul prezentării, Livia Roşu a prezentat o strategie de control a dăunătorului Tuta absoluta, recomandată de specialiştii Syngenta din Italia.

Alternarea produselor fitosanitare din grupe chimice diferite

În primul rând, se face recomandarea rotaţiei substanţelor active folosite în tratamentele fitosanitare. „Dacă în prima fereastră de aplicare de 30 de zile de la plantare am folosit o grupă chimică, următoarele 60 de zile nu mai este voie să se folosească produse din aceeaşi grupă chimică, pentru că dăunătorii dezvoltă fenomenul de rezistenţă. Dacă în primele 30 de zile de la plantare am folosit două tratamente cu produsul Affirm, cel de-al treilea se face după 60 de zile, în deplină siguranţă, deoarece este permis să fie aplicat şi în perioada de recoltare. Dacă în prima lună se efectuează două tratamente cu Affirm, în următoarele 30 de zile se fac două tratamente cu Voliam Targo, iar în următoarele 30 de zile folosim produse din altă grupă chimică, cum ar fi cele pe bază de spinosad. Un alt lucru important de reţinut este să nu se depăşească numărul de tratamente recomandat pe eticheta produselor.“ Referitor la controlul biologic, pentru combaterea Tutei absoluta se pot folosi o serie de insecte benefice, cum ar fi Trichogramma spp, Macrolophus caliginosus, specii de Orius insidiosus etc. Important de reţinut este faptul că produsul Affirm este compatibil cu aceste insecte benefice. „În cultura de tomate, în România, controlul biologic este mai delicat deoarece ciclul de producţie este unul scurt. În mod normal ar trebui să avem un ciclu lung, din martie până în noiembrie, astfel încât aceşti prădători naturali să se poată înmulţi, în special Macrolophus caliginosus“, a susţinut specialistul Syngenta. Insecticidul Affirm protejează cultura de legume (tomate, ardei şi varză), blocând hrănirea larvelor la câteva ore de la efectuarea tratamentului şi acţionează asupra tuturor stadiilor larvare. Momentul optim de aplicare este la apariţia primelor larve. Distanţa dintre tratamente este de 7-14 zile, în funcţie de gradul de atac, iar timpul de pauză este scurt, de doar 3 zile. Doza recomandată este de 1,5 kg/ha.

Ana IONIŢĂ