Motive de natură politică împiedică accesul la OMG

Accesul fermierilor europeni la cultivarea de plante modificate genetic (OMG) rămâne de ani buni un subiect aprins. Agricultorii autohtoni au căpătat experienţa cultivării plantelor transgenice, în special a soiei, în anii dinaintea aderării ţării noastre la Uniunea Europeană şi rezultatele pe care le obţineau erau foarte bune.

Interesul pentru astfel de plante a rămas ridicat, însă UE interzice în continuare cultivarea acestora, inclusiv a celor obţinute prin cele mai noi biotehnologii, care asigură o precizie înaltă şi nu presupun utilizarea de material străin provenit de la alte specii. Despre interzicerea cultivării pe teritoriul european a plantelor obţinute cu ajutorul ingineriei genetice am stat de vorbă cu prof. univ. dr. Petruţa Cornea, decanul Facultăţii de Biotehnologii din Bucureşti şi vicepreşedinte al Comisiei pentru Securitate Biologică (CSB) - organism ştiinţific interdisciplinar cu rol consultativ în luarea deciziilor Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

„Pentru că sunt şi vicepreşedinte al CSB, de foarte multe ori am asistat la discuţii pe seama dosarelor de cultivare a unor plante modificate genetic propuse de companii. Pentru obţinerea organismelor modificate genetic se folosesc metode extrem de sofisticate. Modificarea genetică a plantelor, şi nu numai, se realizează în mod natural, iar omul nu a făcut decât să descopere procedeul şi să-l folosească în propriul scop. În anii ’80 au fost obţinute primele realizări în acest domeniu, iar în anii ’90 se cultivau în Europa - de exemplu, porumbul MON 810, rezistent la atacul de sfredelitor. Plantele modificate genetic au fost şi sunt supuse unor cercetări extrem de intense, care vizează impactul acestora asupra mediului, sănătăţii oamenilor şi animalelor. Toate rezultatele ştiinţice arată că nu există diferenţe, sub aspectul securităţii, între plantele convenţionale şi cele modificate genetic. Este adevărat însă că sunt grupuri de interese care vin şi speculează o serie întreagă de informaţii nefundamentate ştiinţific sau, dacă aparent sunt fundamentate ştiinţific, experimentele care au dus la respectivele concluzii sunt incorecte. Plantele modificate genetic nu reprezintă un pericol şi pot aduce beneficii foarte mari pentru oameni şi mediu. Ele întotdeauna sunt verificate până să fie utilizate în cultură astfel încât şi produsele derivate să fie sigure pentru consum.“

Cum apreciaţi poziţia UE?

Am mai spus-o şi cu alte ocazii şi cred că poziţia celor care sunt implicaţi la nivelul UE este mai degrabă politică, nu neaparat susţinută de nişte date ştiinţifice foarte clare, pentru că studii sunt numeroase, unele evident făcute şi la comandă, dar şi de către unităţi independente care vin şi spun că plantele respective sunt sigure, iar cultivarea lor nu produce nici un rău.

De ce sunt respinse şi plantele obţinute prin tehnologia de editare a genomului? 

Această nouă tehnologie complică şi mai mult lucrurile. Tehnologia de editare a genomului Crispr-Cas merge ţintit, inclusiv la nivel de nucleotidă, şi atunci se modifică o singură genă, fără să fie introdus material nou. În accepţiunea unora, nici această tehnologie nu este bună şi acum s-a ajuns la situaţia absurdă de a se investi sume enorme, în special în ţările bogate, pentru realizarea unor metode de detectare a plantelor editate genetic. Consider că nu este posibil acest lucru, cel puţin cu tehnologia existentă în momentul de faţă, pentru că modificările sunt foarte mici, la nivel de nucleotidă şi astfel de modificări se produc şi în mod natural şi atunci mă întreb cum poţi să deosebeşti o plantă obţinută prin editare genetică de una care suferă o mutaţie în mod spontan.

Consideraţi că cercetătorii au libertatea de a studia plantele modificate genetic?

Există o legislaţie la nivelul ţării noastre racordată la cea europeană care interzice cumva lucrul neautorizat cu OMG. Pentru a putea lucra cu astfel de plante îţi trebuie aprobări, trebuie să faci dosare de autorizare, care sunt foarte stufoase, şi acest lucru stopează elanul multora. În plus, costurile pentru autorizare sunt destul de mari.

Credeţi că fermierii români vor mai putea cultiva plante transgenice?

Fermierii români au experienţa cultivării soiei modificate genetic, iar în ţara noastră această cultură se bucură de un climat favorabil de creştere. Povestea este veche, fermierii, cei din producţie şi cercetătorii o ştiu, numai că făcând parte din Uniunea Europeană trebuie să ne supunem aceloraşi reguli, iar celelalte ţări nu sunt interesate să cultive, spre exemplu, soia, pentru că nu au condiţii favorabile pentru dezvoltarea acestei culturi. În UE nu este permisă cultivarea soiei MG, dar se importă cantităţi imense de şroturi de soia modificată genetic care sunt utilizate în hrana animalelor.

În mod legitim ne punem întrebarea: de ce? Din păcate rămâne o întrebare fără răspuns. Mă întrebaţi dacă agricultorii autohtoni vor mai putea să cultive astfel de plante şi răspunsul meu este că nu ştiu, însă consider că este, în ultimă instanţă, o chestiune politică.

Ana IONIŢĂ