Musculița albă este o insectă mică originară din regiunile tropicale ale Americii, de unde s-a răspândit pe toate continentele, la noi în țară prezența acestui dăunător fiind identificată pentru prima dată în anul 1941. Acest dăunător produce pagube însemnate fiind o insectă polifitofagă, ceea ce înseamnă că atacă orice specie din familiile: Legumisonae, Solanaceae, Curcubitaceae, Labitaea, Malvaceae, Cruficiferae, Rosaceae, dar și plante ornamentale. Specialiștii Marcoser precizează că musculița albă prefera locurile închise, deoarece la temperaturi de sub 0oC nu supraviețuiesc, iar la temperaturi sub 10oC și peste 34oC nu se mai reproduc. În condițiile din seră/solar se dezvoltă pe tot parcursul anului. În urma studiilor s-a constatat că musculița albă, datorită unor fotoreceptori din ochi, reacționează la culorile luminii, de aici și faptul că înmulțirea are loc în prezența luminii verzi sau albastre.
Culturile legumicole sunt atacate în general de două specii: Trialeurodes vaporariorum, denumită și musculița albă de seră, un dăunător caracteristic culturilor crescute în sere și în solarii și de Bemisia tabaci, denumită musculița cartofului dulce, dar care creează pagube mari și la celelalte culturi legumicole. Pagubele mari sunt provocate prin hrănire, din cauza populațiilor numeroase și prin faptul că sunt vectori de transmitere a unor virusuri deosebit de periculoase (TYLCV la tomate). Ambele specii de musculițe albe au 3 etape de dezvoltare: ou, 4 stadii larvare și adult, toate etapele având loc pe partea inferioară a frunzei. Ouăle sunt dispuse de obicei pe frunzulițele din vârful plantei, eclozarea având loc după 7-10 zile, în funcție de temperatura. Dacă condițiile sunt favorabile, în seră/solar se pot dezvolta 3 generații. Femelele depun ponta după 2-3 zile de la apariție, pe partea inferioara a frunzei, o femelă poate depune până la 500 de oua. Larvele apar la o temperatura de 20-23oC, după 10-30 zile, având un ciclu de dezvoltare de 4-6 săptămâni în seră/solar și 7-8 în câmp. Adulții trăiesc 10-20 de zile, în funcție de variațiile de temperatură. Metode de control a musculiței albe: Marcoser recomandă dezinfecția solului odată la 2 ani, pentru a distruge dăunătorii, ciupercile și buruienile existente în sol, distrugerea resturilor vegetale din cultura precedentă, distrugerea buruienilor din cultură, deoarece acestea pot fi plante gazdă pentru acest dăunător, dar și utilizarea plaselor antiinsecte. Aceste plase se așează pe partea laterală a serei/solarului, astfel încât pătrunderea insectelor să fie cât mai redusă. Monitorizarea constantă a culturii prin folosirea de capcane lipicioase de culoare galbenă: adulții fiind atrași de nuanțe de galben și portocaliu.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
|