Neonicotinoidele şi posibilul impact asupra albinelor

La jumătatea lunii martie a.c., Academia de Ştiinţe Agronomice şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ (ASAS) a organizat o conferinţă de presă în vederea prezentării rezultatelor unui proiect de cercetare implementat în 2018 şi care a avut ca temă de studiu impactul neonicotinoidelor asupra populaţiilor de albine. Subiectul, intens discutat şi la nivel european, a născut controverse, însă reprezentanţii instituţiei doresc să continue proiectul pentru a veni astfel cu o concluzie în această privinţă.

Proiectului ADER 4.1.5. „Realizarea unui studiu de monitorizare şi cuantificare a efectelor tratamentului seminţelor cu insecticide neonicotinoide (imidacloprid, clotiadin, tiametoxan) la culturile de porumb, floarea-soarelui şi rapiţă asupra producţiei agricole şi a populaţiilor de Apis melifera în condiţiile agropedoclimatice specifice ţării noastre“, finanţat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost implementat de cinci staţiuni din structura sistemului de cercetare ASAS, respectiv SCDA Secuieni - Neamţ, SCDA Piteşti, INCDA Fundulea, ICD Apicultură SA, sub coordonarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor (ICDPP), prin vicepreşedintele dr. Carmen Mincea. Problema utilizării produselor neonicotinoidelor în tratamentul seminţelor unor culturi de câmp de importanţă majoră pentru România, precum porumbul, floarea-soarelui şi rapiţa, este una arzătoare şi aceasta cu atât mai mult cu cât alte metode de combatere a dăunătorilor specifici, în special a răţişoarei, nu au o eficienţă similară. În plus, Tanymecus dilaticollis întâlneşte în ţara noastră condiţii pedoclimatice favorabile de dezvoltare, ceea ce-l face extrem de păgubitor pentru culturile menţionate anterior. La nivel european, s-a luat decizia de a restricţiona utilizarea neonicotinoidelor în agricultură, pe baza documentului transmis în 2013 de către Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), în care se afirmă faptul că sunt dăunătoare pentru albine. Anul trecut s-a publicat decizia de interzicere a acestora la nivelul Uniunii Europene, respectiv a imidaclopridului, clotiadinului şi tiametoxanului. România a fost nevoită să obţină derogări pentru utilizarea neonicotinoidelor pentru că în lipsa tratamentelor specifice, pierderile puteau ajunge până la compromiterea recoltelor. În mai 2018, după publicarea deciziei de interzicere a utilizării celor trei substanţe chimice, EFSA a publicat un document pentru evaluarea necesităţii acordării României a autorizaţiilor de urgenţă pentru utilizarea lor la tratamentelor seminţelor de porumb şi floarea-soarelui pentru combaterea speciilor Tanymecus dilaticollis şi Agriotes spp. Ca urmare a acestui document şi a rezultatului studiilor efectuate în condiţiile specifice ţării noastre, România a obţinut autorizaţia temporară pentru produsele Nuprid AL 600 FS, Poncho 600 FS şi Cruiser 350 FS. ASAS a cerut MADR încă de acum câţiva ani ca prin unităţile dale de cercetare în care se dispune de specialişti valoroşi, să se finanţeze un proiect de cercetare în care elementul principal să fie analiza eventualelor rezidii de substanţă activă care s-ar putea găsi la nivelul inflorescenţelor, a polenului şi a florilor, acestea fiind organele planetelor cu care albinele vin direct în contact. ASAS s-a implicat activ şi a susţinut activitatea desfăşurată în cadrul proiectului prin organizarea întâlnirilor de lucru cu echipa de specialişti şi cu reprezentanţi ai asociaţiilor de fermieri, respectiv APPR.

În căutarea unui rezultat neutru...

În deschiderea conferinţei de presă, Valeriu Tabără, preşedintele ASAS, a afirmat că unitatea şi-a propus să studieze efectul acestor substanţe chimice asupra insectelor polenizatoare şi, în special, asupra albinelor. „De câţiva ani buni se discută despre dispariţia albinelor şi se caută cauzele care stau la baza acestei probleme. Noi nu ne-am propus să abordăm o temă de cercetare care să fie în favoarea unora sau a altora. Este vorba de a rezolva o problemă de o importanţă capitală din punct de vedere economic, şi nu numai. Datele prezentate sunt pe un singur an, însă orice ciclu de cercetare complet, din care se pot extrage concluzii finale, este de minimum 3 ani. Noi ne-am propus, cu toate eforturile care presupune aceasta, să continuăm cercetarea şi chiar să extindem reţeaua şi cu alte staţiuni, cum este cea de la Turda. Nu este exclus, pe viitor, să solicităm un proiect de cercetare şi pe alţi dăunători care pot provoca pagube semnificative agriculturii româneşti, cum sunt sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera) sau omida fructelor (Helicoverpa armigera). Din păcate, sursele de finanţare sunt mai puţine“, a precizat preşedintele ASAS.

Prezent la eveniment, Maricel Dima, subsecretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, a afirmat că această temă de cercetare este importantă având în vedere suprafeţele însemnate cultivate cu porumb (de peste 2 milioane ha), floarea-soarelui (peste un milion ha) şi rapiţă, ponderea acestor culturi în producţia agricolă totală a României, patrimoniul apicol naţional şi faptul că dăunătorii studiaţi (Tanymecus dilaticollis şi Agriotes spp) au un potenţial impact semnificativ asupra producţiei agricole. „În sectorul apicol apărea din ce în ce mai pregnant, în ultima perioadă, problema dispariţiei albinelor. Am iniţiat acest proiect de cercetare pentru a ne aduce datele necesare care să stabilească ce se întâmplă. Avem concluziile acestui prim an de cercetare, însă trebuie să continuăm pentru a veni cu date clare pe acest subiect astfel încât să putem avea rezultate palpabile şi care să nu fie interpretate în vreun fel“, a spus oficialul.

Studiile trebuie să aibă continuitate

Scopul principal al proiectului a constat în determinarea influenţei insecticidelor neonicotinoide asupra albinelor melifere şi a produselor stupului. În acest sens, s-au elaborat proceduri de recoltare a probelor, atât din plante în diferite faze de vegetaţie, cât şi de albine, polen şi miere. „Am pus mult suflet în acest proiect şi am încercat să dăruim ce putem noi mai bine. Ne-am dorit acest proiect pentru a ajuta agricultura românească şi ţara care era în situaţia de a obţine an de an derogări pentru utilizarea neonicotinoidelor. Ni s-au cerut, mai apoi, studii şi am început acest proiect să vedem impactul acestor substanţe chimice asupra albinelor. Cu toţii ştim că fără albine viaţa nu ar fi posibilă, că noi nu am avea hrană, iar Einstein a spus că în 4 ani viaţa pe pământ s-ar termina dacă nu ar exista albine. Nimeni nu doreşte să facă vreun rău albinelor, cu toţii ne dorim să le protejăm. (...) Insecticidele sunt dăunătoare pentru insecte dar dacă ştim cum să le utilizăm vă asigur că albinele vor fi în continuare alături de noi. În condiţiile ţării noastre, nu putem să avem producţii de porumb şi floarea-soarelui, în acest moment, fără neonicotinoide aplicate la sămânţă“, a menţionat Carmen Mincea, vicepreşedintele ICDPP. Probele au fost analizate din punct de vedere al nivelului de reziduuri de imidacloprid, clotiadin şi tiametoxan.

Determinările s-au făcut în laboratoare acreditate din Bulgaria, Franţa şi Germania. „Din păcate, laboratoarele din ţara noastră, chiar unele dotate cu ultima tehnică, dacă nu sunt certificate, rezultatele obţinute nu pot fi recunoscute. De aceea a trebuit să ducem probele în alte ţări, la trei laboratoare recunoscute internaţional“, a afirmat Tabără, preşedintele ASAS. Probele au fost constituite din: porţiuni de plante (rapiţă, porumb, floarea-soarelui); panicul cu polen la porumb; calatidii şi inflorescenţe de la rapiţă şi floarea-soarelui. Probele s-au recoltat din cele trei zone în care s-au efectuat studiile. Din totalul probelor analizate, în doar câteva nivelul reziduurilor s-a situat peste limita de cuantificare. Cercetările vor continua, potrivit specialiştilor, astfel încât rezultatele obţinute să fie concludente. Potrivit ASAS, scopul activităţilor desfăşurate de echipa de cercetători, din care au făcut parte şi agricultori, a fost acela de a contribui la protejarea culturilor şi entomofaunei utile pentru asigurarea sănătăţii mediului şi a unor producţii sigure şi competitive sub toate aspectele, fără ca prin acestea să se provoace daune populaţiilor de insecte polenizatoare, cu referire specială la albine.

Ana IONIŢĂ