Nevoia unei abordări holistice a rolului pesticidelor în UE

Uniunea Europeană are unele dintre cele mai puternice reglementări din lume privind utilizarea produselor fitosanitare (PPP - pesticide) şi a altor substanţe chimice în agricultură. 

Cu toate acestea, există încă loc de îmbunătăţire pentru a realiza o convergenţă mai mare a reglementărilor, pentru a reduce riscurile utilizării PPP şi pentru a garanta o aprovizionare sănătoasă şi sigură cu alimente pentru o populaţie mondială în continuă creştere - se arată într-un comunicat transmis recent de Comitetul Economic şi Social European (CESE).

Ca o contribuţie la evaluarea Comisiei Europene a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor, CESE a adoptat un raport de informare pe această temă în sesiunea sa plenară din aprilie.
Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor (SUD), adoptată în 2009, a avut drept scop reducerea riscurilor şi a impactului utilizării pesticidelor asupra sănătăţii umane şi a mediului. Managementul integrat al dăunătorilor (IPM), alături de agricultura ecologică, este unul dintre elementele-cheie ale directivei, întrucât include acţiuni precum rotaţia culturilor, monitorizarea dăunătorilor şi aplicarea metodelor nonchimice de combatere, precum şi a altor pesticide cu risc mai scăzut. După mai bine de 10 ani de la punerea sa în aplicare, este esenţial să se evalueze dacă Directiva îşi va atinge scopul. Comisia estimează că evaluarea va fi încheiată în trimestrul II din 2021, evaluarea impactului în trimestrul IV 2021 şi, în cele din urmă, propunerea legislativă până la sfârşitul trimestrului I al anului 2022. Contribuţia la evaluare prezentată de CESE în acest raport de informare s-a bazat în primul rând pe opiniile organizaţiilor societăţii civile colectate în timpul călătoriilor de informare în mai multe state membre ale UE (Bulgaria, Croaţia, Spania, Irlanda şi Suedia) şi pe răspunsurile la chestionarul online elaborat în acest scop. Raportul de informare al CESE a recunoscut că, în ciuda faptului că statele membre s-au angajat în transpunerea şi punerea în aplicare a SUD din diferite puncte de vedere, în general s-a dovedit a fi eficient în realizarea unei utilizări mai durabile şi în reducerea riscului inerent al utilizării pesticidelor.
​
Deşi s-au înregistrat progrese semnificative în privinţa manipulării şi tratamentului pesticidelor de la implementarea directivei, lipsa cunoştinţelor adecvate rămâne principalul obstacol în calea utilizării optime a PPP. În special, rămâne un eşec generalizat de a respecta cerinţa de formare obligatorie pentru utilizatorii finali. În acest sens, CESE solicită stabilirea unor măsuri specifice pentru a se asigura că pesticidele pot fi utilizate numai de către persoane instruite corespunzător.

Un alt neajuns al directivei este lipsa unui sistem de monitorizare suficient de eficient pentru a face posibilă cunoaşterea dacă normele UE au promovat o mai mare implementare a sistemelor IPM. Monitorizarea şi aplicarea legii sunt, de asemenea, considerate o slăbiciune a SUD, precum şi absenţa unor sancţiuni efective pentru statele membre care nu respectă normele.

Deşi fermierii europeni sunt fermi să meargă către practici agricole mai durabile, există, de asemenea, un consens larg cu privire la lipsa soluţiilor alternative şi a noilor tehnologii care sunt suficient de rentabile pentru a asigura întreţinerea optimă a culturilor. Lipsa unei profitabilităţi minime pentru produsele agricole pe care le obţin, combinată cu costurile ridicate de producţie, greu de suportat pentru fermieri, sunt factori importanţi pentru fermieri în utilizarea mai multor PPP.

Ca de exemplu, 81% din răspunsurile la sondajul CESE au indicat presiunea financiară drept principalul factor care încurajează fermierii să utilizeze pesticide.

Principiul reciprocităţii produselor agroalimentare din ţări terţe

Există, de asemenea, îngrijorări serioase cu privire la politica de import a produselor alimentare din ţări terţe tratate cu pesticide care nu sunt autorizate pe piaţa unică europeană. În acelaşi timp, UE elimină utilizarea anumitor substanţe active de pe piaţă, fără a ţine pasul cu dezvoltarea de soluţii alternative, ceea ce pune agricultorii într-un dezavantaj sub aspect competitiv.

Prin urmare, „ar trebui acordată o atenţie specială politicii comerciale a UE cu ţările terţe pentru a preveni acordurile comerciale de subminare a modelului agroalimentar european“, a subliniat José Manuel Roche Ramo, raportor pentru raportul de informare al CESE.

„Este important să se demonstreze în continuare angajamentul faţă de modelul agriculturii europene durabile, fără a afecta competitivitatea fermierilor. Aceasta înseamnă consolidarea controalelor şi monitorizarea importurilor din ţări terţe şi armonizarea europeană în materie vamală“, a conchis acesta.

Sinergii între toate politicile UE privind producţia durabilă de alimente

Cu toate acestea, sondajele şi misiunile efectuate pentru acest raport relevă un consens larg cu privire la importanţa PAC şi la capacitatea acesteia de a crea sinergii cu alte politici şi acţiuni legate de obiectivele de durabilitate. Pentru a realiza o Europă mai curată şi mai durabilă, trebuie să ne îndreptăm spre o mai mare armonizare între diferitele politici şi legislaţie ale UE: PAC, SUD, strategia pentru biodiversitate, acordul verde şi strategia Farm to Fork. „Avem nevoie de o abordare holistică ambiţioasă pentru a crea un cadru legislativ care să ne permită să ne ocupăm de utilizarea pesticidelor într-un mod coerent, consecvent şi ştiinţific“, a subliniat Roche Ramo, raportor al raportului.

Există întotdeauna loc de îmbunătăţire. Poziţia pe termen mediu şi lung pentru politica alimentară, agricultură şi siguranţa alimentară se caracterizează prin apariţia de noi provocări şi ameninţări, dar şi de noi oportunităţi. Probleme precum durabilitatea şi competitivitatea sistemului alimentar, dificultatea fermierilor de a-şi acoperi costurile de producţie, impactul şi acţiunile schimbărilor climatice, îmbătrânirea populaţiei, lipsa reînnoirii generaţionale, depopularea zonelor rurale, agricultura de precizie şi digitalizarea vor influenţa cu siguranţă viitorul agriculturii şi modul în care sunt produse şi consumate alimentele. Prin urmare, în raport se precizează că UE trebuie să găsească o modalitate de a adopta o abordare holistică a rolului pesticidelor, implicând întregul sistem agroalimentar şi consumatorii într-un mod echilibrat, cu scopul final de a continua să asigure o aprovizionare alimentară sănătoasă şi sigură pentru populaţia mondială în creştere.

Ana IONIŢĂ