Nezara viridula - un dăunător care a început să-şi facă simţită prezenţa

Ploşniţa verde a tomatelor (Nezara viridula) a fost semnalată în urmă cu 7 ani, mai întâi în vestul ţării, însă, având în vedere prolificitatea ridicată a femelelor, aria de dăunare s-a extins, fâcându-şi astfel simţită prezenţa în multe regiuni ale României şi la mai multe culturi, cu precădere la cele legumicole.

Originară din zone cu climat ecuatorial (Africa), insecta are o capacitate ridicată de adaptare la condiţii diverse de climă, ceea ce i-a permis să supravieţuiască şi în alte regiuni ale globului, cum este, de exemplu, Europa - continent cu climă temperată. În ţara noastră, populaţia dăunătorului este în creştere, mai ales că ultimele ierni au fost calde. Cel mai important factor care limitează populaţia în zonele temperate este frigul din perioada iernii. Mortalitatea insectelor după anotimpul rece este cuprinsă între 30 şi 80%, iar populaţia nu poate supravieţui în zone în care temperatura medie din această perioadă este de sub 5°C. Femelele au mai multe şanse să supravieţuiască iernii decât masculii deoarece sunt mai bine dezvoltate, având un corp mai mare. În ultimele decenii, specia pare să-şi extindă aria către nord, în emisfera nordică, aceasta fiind posibilă şi din cauza încălzirii globale.

Capacitatea ploşniţei de a supravieţui iernii depinde şi de momentul la care debutează perioada de repaus (diapauză). Ploşniţa verde a tomatelor este o insectă polifagă, care se hrăneşte cu o gamă largă de plante din diverse familii, dar are o preferinţă pentru culturile legumicole, în special tomatele (de unde şi numele). Are o hrană variată, fiind semnalată şi pe varză, ardei iute, dovlecei, fasole, castraveţi, dar şi la culturi de câmp (porumb, soia, muştar, grâu) sau unele specii pomicole, precum cireş, piersic etc. Insecta are două generaţii pe an şi iernează ca adult sau nimfă în ultimul stadiu. Coloraţia insectei este diversă, adulţii având pe parcursul anotimpului cald culoarea verde, iar în cel rece o tentă brunverzuie. Cele patru puncte anteroscutelare de culoare albă se păstrează tot timpul anului. Adulţii au corpul în formă de scut şi au o lungime de 12-14 mm şi o lăţime de aproximativ 7-8 mm, iar ochii sunt de culoare roşie închisă sau neagră. Ei apar în culturi primăvara, după ce au iernat. După o scurtă activitate de hrănire, care are loc mai ales noaptea, se împerechează şi depun ouă pe partea inferioară a frunzelor, grupate, în număr de 30 până la 130. Timpul până la eclozare poate varia de la 4 zile până la 3 săptămâni, în funcţie de temperatură. Nimfele din primul stadiu nu se hrănesc şi rămân strâns grupate. Acest comportament devine din ce în ce mai puţin pronunţat de la un stadiu la altul. La cel de-al cincilea stadiu, ultimul din ciclul biologic, nimfele se dispersează pe plantă, aşa cum fac adulţii.

Nimfele arată diferit de la un stadiu de dezvoltare la altul. Întregul ciclu de dezvoltare al insectei durează între 35 şi 70 de zile. Femelele se maturizează în aproximativ 3 săptămâni, după care sunt capabile să depună până la 250 de ouă. Ouăle au culoarea albă până la galben deschis (apoi rozalie, în ultimul stadiu de incubaţie), au formă cilindrică şi o lungime de 1,2 mm şi o lăţime de 0,8 mm. Depunerea ouălor este un proces continuu până la începutul iernii, când insectele se ascund sub scoarţa copacilor, în aşternutul frunzelor, în construcţii şi în alte locuri potrivite pentru hibernare. Adulţii pot trăi câteva luni. Când sunt deranjaţi, ei emit un lichid cu miros neplăcut care este format în principal de hidrochinone.

Pagube

Nezara viridula este un dăunător invaziv şi cu potenţial mare de a produce pagube însemnate. Ca toate ploşniţele, N. viridula are un aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt, injectează salivă toxică pentru lichefierea tesuturilor şi ingerează lichidul rezultat. În urma atacului, pe fructe şi legume apar zone de decolorare, iar acestea devin nevandabile, având şi un gust neplăcut. În primele stadii de dezvoltare a fructelor, atacul conduce la deformări, iar seminţele îşi pierd din capacitatea germinativă. Rănile lăsate facilitează infecţiile cu agenţi patogeni, dintre care unii pot produce toxine dăunătoare pentru om şi animale. Ploşniţa este, de asemenea, un vector pentru unele dintre acestea. Combaterea chimică a dăunătorului se realizează cu insecticide specifice, care acţionează asupra ploşniţelor.

Ana IONIŢĂ