Nini Săpunaru: «Noua lege a pieţei va naşte monştri»

Nini Săpunaru, presedintele Comisiei de agricultură din Camera Deputaţilor, a declarat într-un interviu acordat revistei „AGRIMEDIA“ că felul în care a intrat în vigoare Legea 145/2014 ar urma să nască monştri în ceea ce înseamnă aplicabilitatea. „Va aduce în piaţă pe oricine altcineva decât pe ţărani.“

Mai mult, în opinia sa, exprimată cu ocazia interviului, intermediarii/samsarii vor găsi noi soluţii noi pentru a contracara obligativitatea obţinerii filelor din carnetul de comercializare atunci când vor lua marfa de la producători. Săpunaru spune că evazioniştii s-ar putea inclusiv asocia cu ţăranii, astfel încât să justifice provenienţa produsele respective, iar aceştia din urmă vor vinde tot intermediarilor.

„În realitate, cea mai mare parte a celor care vând în pieţele din România sunt, de fapt, angrosişti. Şi rolul lor - că ne mirăm sau nu, ori că spunem sau nu - există. Nu va sta niciodată ţăranul român să-şi ducă legumele la Braşov“, a precizat preşedintele Comisiei de agricultură din Camera Deputaţilor.

Că actul normativ intrat în vigoare la 1 mai 2015 încă nu-şi produce efectele şi generează alte secundare nedorite este recunoscut inclusiv de preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România (AAPR), Ioan Teodor Birţ. Nu cu mult timp în urmă, acesta a declarat pentru Agrikultura.ro că, inclusiv la data de 4 mai 2015, la trei zile de la intrarea în vigoare Legii 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, producătorii (şi intermediarii deopotrivă) încă vând în pieţe cu certificatele vechi de producător, respectiv fără filele din carnetele de comercializare.

Dar legea pieţelor n-a fost singurul subiect forte din discuţia cu Săpunaru. Scandalul majorării preţurilor de către retaileri înainte de diminuarea TVA la alimente şi băuturi nealcoolice începând cu 1 iunie 2015 a reprezentat şi el o altă problemă pusă pe masa preşedintelui Comisiei de agricultură. În accepţiunea lui, este destul de complicat ca o persoană/entitate să-şi dea seama de evoluţia preţurilor, analizând numai un magazin. Însă, spune el în interviu, „sunt nişte creşteri de preţ“, potrivit informaţiilor pe care le deţine până la această oră. Deja, ca element de ultimă oră şi, oarecum, ca urmare a acestui scandal, o nouă propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare a fost înaintată Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor de către preşedintele Comisiei de agricultură, Nini Săpunaru, respectiv de către unul dintre membrii acesteia, Tinel Gheorghe, prin care se solicită limitarea programului de lucru al hipermagazinelor. Acum mai bine de un an, o serie de amendamente similare aduse Legii 321 nu izbândeau în Parlament.

Despre organismele modificate genetic şi probabilitatea/posibilitatea cultivării acestora în România, despre scăderea TVA şi creşterea nemotivată de preţ a produselor alimentare de către unii retaileri, precum şi despre legea pieţelor, în cele ce urmează.

La sfârşitul lunii aprilie, Comisia de agricultură a Camerei Deputaţilor (pe care o şi prezidaţi) „i-a chemat la raport“ pe reprezentanţii marilor reţele comerciale. De această dată, subiectul în discuţie a fost suspiciunea că unii discounteri, super- şi hipermagazine ar fi umblat la preţuri înainte de diminuarea TVA la alimente şi băuturi nealcoolice începând cu 1 iunie. Ce v-au spus aceştia?

Iniţial, cei prezenţi acolo (n.r. - reprezentanţii AMRCR, Carrefour, Cora, Selgros, Auchan, Kaufland, Billa şi Mega Image) au negat că ar fi majorat preţurile, deşi anumite informaţii pe care le aveam deja spuneau cu totul altceva. Oricum, este destul de complicat să-ţi dai seama de evoluţia preţurilor, analizând numai un magazin. Şi asta pentru că aceşti comercianţi au politici de preţuri diferite în funcţie de zone. În cadrul aceluiaşi lanţ de super/hipermagazine s-ar putea să găseşti în fiecare locaţie alte tarife, în funcţie de concurenţa din zonă ş.a.m.d. Din acest motiv, detailiştii în cauză îşi menţin anumite niveluri de preţ, să le spunem globale. Cu alte cuvinte, dacă piaţa înghite, ei majorează tarifele. Dacă însă are concurenţă în zonă, le diminuează. Situaţia aceasta nu este neapărat concludentă vizavi de subiectul de discuţie, dar indică ceva: în mod cert, sunt nişte creşteri de preţ. În mod normal, Victor Ponta ar fi trebuit să apeleze la o modalitate de negociere cu aceşti comercianţi. Înainte de a se apuca de treaba asta, trebuia să-i cheme la el pe reprezentanţii lanţurilor comerciale, să le spună că are de gând să scadă TVA şi să solicite un angajament scris din partea lor că nu încep să mărească marja de profit în dauna consumatorului român. Mai mult ca sigur că retailerii şi-ar fi asumat această obligaţie în scris. Deja este altceva când faci o chestie la nivel de patronat, de high level. Oamenii îşi respectă altfel cuvântul. (...) Oricum, cert este că măsura este bună şi noi am susţinut-o, pentru că se va reduce evaziunea fiscală. Eu sunt convins că, cel puţin în ceea ce priveşte carnea şi produsele din carne - în special la carnea carcasă -, TVA colectată după două luni va fi egală cu cea strânsă în urmă cu şase luni. În prezent, este posibil ca TVA colectată la carne carcasă să fi crescut ca urmare a controalelor ANAF. Vorbim de ceea ce înseamnă TVA strânsă la nivelul lunii mai sau iunie anul trecut. Sigur, după două-trei luni vom ajunge să încasăm din aceste nouă procente mai mult decât încasam în intervalul celălalt.

Aţi amintit de diminuare evaziunii fiscale. La pâine s-a întâmplat o minune pentru o perioadă scurtă de timp, după care s-a revenit la preţurile dinainte de diminiuarea TVA. Preconizăm aceeaşi situaţie şi în acest caz mult mai generalist?

Eu zic că da. Nu mă aştept la minuni. Dacă există concurenţă pe piaţă şi este un mic război de preţuri, vor încerca să ţină preţurile jos. Dacă nu, nu.

Un alt scandal este în prezent şi cel al Legii 145/2014. Majoritatea producătorilor nu au atestat şi carnet de comercializare. Actul normatv a trecut şi prin comisia prezidată de dumneavoastră.

Vă pot spune doar atât: veţi vedea ce monştri va naşte în aplicare această lege.

Va naşte monştri? Cu riscul redundanţei, Legea 145 a trecut şi prin mâinile membrilor Comisiei de agricultură din Camera Deputaţilor.

Aş vrea, înainte de toate, să vă explic de ce va naşte monştri în aplicare acest act normativ. Să luăm un caz oarecare: tanti Aglaia vine la piaţă cu şapte legături de pătrunjel şi mărar şi declară cât a vândut. Trebuie să întocmească o grămadă de hârtii, iar piaţa trebuie să avizeze cât a vândut. Este extrem de complicat pentru ţăranul adevărat. De fapt, o asemenea lege va aduce în piaţă pe oricine altcineva decât pe ţărani. Se vor găsi soluţii noi pentru intermediari. Aceştia se vor asocia cu ţăranii ca să poată justifica de unde are produsele respective, iar aceştia din urmă vor vinde tot intermediarilor. La mine acasă, la Focşani, am încercat chestiunea asta, să punem în piaţă ţărani veritabili. Unii au venit şi, după o săptămâna-două, au început să înjure şi au spus că s-au săturat să vândă la bucată. Şi este şi normal. Ţăranul are treabă, trebuie să muncească la câmp, n-are timp să stea la piaţă. În acest context există şi soluţii: ori aceşti producători îşi fac o cooperativă şi angajează un om care să le vândă mărfurile la piaţă, ori o dau unui angrosist, care o vinde în toate pieţele din România. În realitate, cea mai mare parte a celor care vând în pieţele din România sunt, de fapt, angrosişti. Şi rolul lor - că ne mirăm sau nu, ori că spunem sau nu - există. Nu va sta niciodată ţăranul român să-şi ducă legumele la Braşov. Ţăranii mei de la Garoafa, o comună de lângă Focşani, sunt mari cultivatori de legume; le curge pârâiaşul prin curte. Acei oameni niciodată nu vor sta să-şi comercializeze propria marfă. Niciodată cel din piaţă nu va fi ţăran 100% sau, dacă este producător, are vreo doi-trei angajaţi care stau la piaţă şi vând şi marfa altor colegi, că nu poate ţine trei mese cu ceea ce produce unul singur. (...) Eu rămân la impresia că noi omorâm prea mult ţăranii. Cred că soluţia pentru ei, cea mai logică, era aceea care spunea că pentru sume de la 20.000 de lei în sus pe an, rulaj, trebuie plătit impozit. În momentul în care un producător constată o creştere a încasărilor, va constata că nu poate cheltui banii pentru că nu i-a declarat. De aceea aveam nevoie şi de acea declaraţie de impozit pe venitul global.

Discuţia privind cultivarea organismelor modificate genetic este din nou la modă la Bruxelles. Cum comentaţi noile tendinţe de a lăsa la latitudinea fiecărui stat membru UE să decidă dacă cultivă sau nu plante transgenice?

Dacă vrei să cultivi plante transgenice, firma care are patentul pentru produsele respective trebuie să treacă de avizare la EFSA. Or, jucătorii cei mai importanţi din domeniu nu şi-au avizat soiurile la EFSA, iar eu nu pot - ca stat român - să mă duc şi să avizez eu soiurile. Eu însă abordez problematica din punct de vedere economic. De doi ani tot discut subiectul şi cu ONG-urile, şi cu agenţii economici din agricultură şi vă pot spune că tot ceea ce reprezintă şroturi proteice de soia pentru consumul din zootehnie provin din Argentina, Brazilia şi SUA. Am discutat inclusiv cu un fermier pe care îl cunosc personal şi căruia i-am spus că statul îi va da 300 de euro la hectar pentru cultivarea soiei convenţionale (n.r. - plăţi cuplate). S-a uitat la mine şi mi-a zis... să spunem politicos că nu este interesat. Şi mi-a şi explicat de ce: trebuie să dea cu sapa, nu iese la preţ niciodată şi scoate maximum 1,5 tone la hectar producţie. În plus, producătorul agricol în cauză a recunoscut că, mai degrabă, i-ar conveni s-o cultive pe cea transgenică, chiar şi dacă ar fi să renunţe la cele 300 de euro. Tot ce mâncăm, până şi produsele de carmangerie, au în componenţă soia. Un muşchi afumat, dacă nu este unul din acela negru, chircit, adică tratat la fum natural şi fără nici un fel de adaos în el (care nu ţine oricum foarte mult), are în el făină proteică de soia, injectată, pentru a reţine apa şi tot ceea ce se mai bagă în el. Dacă nu scrie pe un produs „conţine soia modificată genetic“, sigur are în compoziţie un astfel de produs transgenic. Vorbim de făina de soia care este importată şi fiecare producător îşi achiziţionează necesarul pentru specialităţile sale, pentru că tot am vorbit de sectorul cărnii. Consumăm la greu soia modificată genetic, din toate direcţiile, în situaţia în care suntem singurii din Europa care putem produce în condiţii optime un astfel de produs. Conform unor calcule de specialitate, ţara noastră îşi poate majora PIB cu cel puţin 1% dacă cultivă soia MG. La cele circa 800.000 ha disponibile, pe cât putem cultiva soia modificată genetic, anual, pe asolamente, înseamnă o cantitate enormă de îngrăşăminte pe bază de azot care sunt salvate. Apoi, într-un an, este posibil să intrăm pe un acord de liber schimb cu SUA (n.r. - TTIP) şi când vor începe să ne invadeze cu pulpele lor de pui (produs secundar vândut pe factură şi cu 75 de cenţi pe kilogramul de produs congelat, adus cu vaporul în portul Constanţa), ce vom face? Mai cumpără lumea puiul românesc? Nu. Am consumat şi eu pulpă din aceea, ştiu ce înseamnă. Vor fi mari probleme din acest punct de vedere şi noi trebuie să înţelegem că interesul României (...) este că dacă voi, europenii, nu vreţi să cultivaţi, lăsaţi-ne pe noi. Avem voie să mâncăm, de ce n-avem voie să producem? Trăim într-o lume în continuă schimbare. S-ar putea ca, în curând, să apară soiul acela de grâu care fixează azotul în sol. Îl cultivăm sau nu? Şi acela este transgenic. Schimbarea bate la uşă, n-ai ce să-i faci. Mai devreme sau mai târziu,  schimbările acestea intră peste noi.

Ionel VĂDUVA