O altfel de «Zi Verde a Cartofului»

Anul acesta ar fi trebuit să aibă loc a 43-a ediţie a Zilei Verzi a Cartofului, în Ţara Făgăraşului. Pandemia de COVID a anulat acest eveniment anual. Producătorii de cartofi au marcat totuşi anul 2020, un an cu totul atipic, şi s-au întâlnit în cadrul unui alt eveniment organizat pe 21 iulie, de TMT-PR, cu sprijinul Federaţiei Naţionale a Cartofului, în aceeaşi locaţie (ferma lui Cleonic Sucaciu, liderul Grupului de producători Ţara Făgăraşului). Tema principală: cartoful românesc pe rafturile marilor magazine.

Producţii bune de cartof românesc, cartofi de import la rafturi

„Ne dorim să continuăm să cultivăm, deşi lucrurile au degenerat de la an la an. Trebuie puse în evidenţă probleme care au fost lăsate fără explicaţii, fără rezolvare, pentru ca românii să consume produse cultivate în ţară. Noi plătim prea scump ceea ce mâncăm aici. Important este să nu pierdem soiurile româneşti, să nu facem alegeri greşite“, a spus gazda la începutul discuţiilor. Producătorii de cartofi din centrul ţării spun că anul acesta „le-a trecut glonţul pe la ureche, dar va fi totuşi un sezon cu producţii bune. Reversul medaliei sunt, bineînţeles, preţurile foarte mici care se vehiculează în această perioadă în bazinele unde se produce cartof timpuriu de vară, adică în judeţele din sud (35-40 bani/kg).

Necazul este că şi în condiţii de (aparentă) abundenţă pe piaţă a cartofului românesc, în lanţurile de retail găsim cartof de import la preţuri mult mai mari. Aceasta şi pentru că producătorii din aceste ţări beneficiază de un sprijin direct al guvernelor repective, din cauza vânzărilor foarte scăzute către alte destinaţii (procesare), pe fondul restricţiilor din pandemie. Revenind la cifrele raportate de către Direcţiile judeţene referitoare la cartofi şi cu care MADR operează, Romulus Oprea, preşedintele FNCR a tras din nou un mare semnal de alarmă: sunt total greşite! Din datele colectate din ţară reiese că am avea aproximativ 174.000 de hectare cultivate total cu cartofi, în timp ce în evidenţele APIA abia dacă se ating 30.000 hectare în total. Să fie în gospodării uriaşa diferenţă? Din ce fel de material semincer se înfiinţează aceste culturi, având în vedere că suprafaţa cultivată şi certificată în acest scop este vreo 600 de hectare în total? Tot statistica spune că românii consumă în medie 100 kg cartofi/an/cap locuitor!, mai mult decât chinezii sau germanii (60,4 kg). Din ce producţii? Şi dacă este aşa, unde este această producţie? Care este valoarea ei? De ce se fac importuri masive de cartofi în plin sezon? Toate aceste întrebări au fost puse, din nou, şi lui Alexandru Stănescu, preşedintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor, care a intrat în dialog online cu producătorii. Printre altele, deputatul a spus că a început şi o serie de întâlniri cu reprezentanţii din retail pentru a identifica cele mai bune căi de colaborare cu producătorii români, astfel încât pe rafturi să găsim cât mai multe produse/branduri româneşti.

Pe de altă parte, achizitorii, deşi recunosc cererea mare pentru produse locale, spun că nu întotdeauna este posibil ca ele să fie în magazine 12 luni pe an. Însă pretenţiile privind cantitatea, calitatea şi modul de ambalare au crescut, ceea ce generează costuri la producători, costuri pe care nu întotdeauna şi le pot permite sau pe care să le recupereze prin preţ. Producătorii mai acuză faptul că de multe ori promoţiile la raft se fac pe cheltuiala lor. Apoi, când marfa locală se epuizează şi începe importul, preţul plătit pentru această marfă este mai mare decât cel oferit pentru produsul românesc, ceea ce este nedrept, susţine Romulus Oprea, preşedintele FNCR. În plus, „la cartofi au mai apărut şi altfel de «samsari» de import, care livrează direct la supermarket, dar marfa de multe ori este ambalată ca marfă românească. Şi aceptată ca atare. Cred că trebuie să spunem lucrurilor pe nume“, a mai adăugat el.

Cu toate acestea reprezentanţii marilor lanţuri de retail şi-au arătat deschiderea către cartoful românesc, spun că îl apreciază şi îl doresc la raft. Din păcate nu îl pot avea tot anul, mai ales că în ultima vreme s-a observat o tendinţă de creştere pentru specialităţi, ceea ce necesită o sortare şi ambalare speciale, prelucrare pe care numai marii producători o pot face. De aceea Alexandru Stănescu a reiterat ideea înfiinţării de cooperative care, prin investiţii, să poată livra această marfă la standardele cerute.

„Am iniţiat şi un grup de monitorizare a pieţei produselor agroalimentare la nivelul Comisiei pentru agricultură, grup din care fac parte reprezentanţi ai asociaţiilor marilor producători, ai retailer-ilor, de la Protecţia Consumatorilor, Consiliul Concurenţei, ANSVSA. Vom oferi şi nişte facilităţi fiscale pentru cooperative, deşi nu cred că ar trebui să ne bazăm pe ele. Cooperativa este cea care face puntea între producător şi hipermarket, un intermediar. Am introdus termenul de membru asociat, adică un membru care nu este implicat ca acţionar, poate face un contract pe minimum 3 ani, beneficiază de facilităţile fiscale şi are obligaţia ca minimum 50% din producţie să fie vândută prin cooperativă“, a explicat el.

Irigaţiile la cartof nu sunt luate în calcul de MADR

În România nu se mai poate produce cartof de calitate fără irigaţii. Unii producători, foarte puţini la număr, reuşesc să irige suprafeţe mici din fermă. „Un producător de cartof care este considerat mare de la 100 ha în sus ar fi capabil să îşi facă singur minisisteme de irigare, cu condiţia ca legea să îi permită. Sunt câteva surse de apă în zonă, dar uneori seacă tocmai când ai nevoie. De aceea vorbim de apa subterană, unde nu ni se permite să forăm mai mult de 50 de metri“, au spus producătorii, care ar dori să irige, să realizeze colectări private de apă fără obligativitatea de face parte dintr-o OUAI. Dar Alexandru Stănescu a răspuns că, cel puţin deocamdată, problema irigaţiilor în zona de cultură a cartofului este una nouă şi încă nu a fost luată în calcul de minister.

Roxana DRĂGHICI