O societate cu plan de dezvoltare pe 50 de ani

Societatea Schwab Agro Prod SRL, înfiinţată în anul 2004, s-a dezvoltat continuu, ajungând ca, de la 300 ha, cât a avut iniţial, să exploateze astăzi 3.000 ha de teren agricol. Este una dintre cele mai mari companii cu profil agricol din judeţul Satu Mare, care a dezvoltat şi activităţi conexe, cum ar fi o importantă instalaţie de biogaz, cu o capacitate de 1,5 MW/oră.

Domnule Mihai Schita, spuneţi-ne,vă rugăm, câteva cuvinte despre societatea pe care o conduceţi şi despre investiţiile pe care le-aţi demarat.

Societatea Schwab Agro Prod este una dintre cele mai mari din judeţ, ce a dezvoltat şi a implementat proiecte atât proprii, cât şi finanţate din fonduri europene, ajungând să aibă în prezent active în valoare de aproximativ 15 milioane de euro. După anul 2007, am investit aproximativ 9 milioane de euro. Am implementat un proiect pentru achiziţia de utilaje agricole în valoare de 2 milioane de euro şi un proiect pe Măsura 123, ce a constat într-o investiţie de aproximativ 5 milioane de euro într-un siloz modern, cu o capacitate de stocare de 35.000 de tone şi de uscare de 800 de tone pe zi. De asemenea, am implementat şi două proiecte cu fonduri FEGA, ce au constat în plantarea a 170 de hectare cu viţă-de-vie în zona Răteşti, din judeţul Satu Mare. De 10 ani, de când existăm, am investit continuu, am avut o relaţie bună cu finanţatorii. Dacă nu te dezvolţi, nu investeşti în tehnologie, dacă nu ai viziune, s-ar putea ca un anumit tip de management în agricultură să fie învechit peste 3 ani. Noi am pornit iniţial cu un plan de afacere pe 20 de ani, după aceea am făcut extensie la 30 de ani, iar acum vorbim de 50 de ani. Segmentul agricol este o investiţie de foarte lungă durată. Nu putem vorbi de o eficienţă imediată în agricultură sau de o rentabilitate imediată, dar pe termen lung toate aceste investiţii vor crea plus valoare. Un alt plan de-al nostru este să achiziţionăm tot terenul agricol pe care astăzi îl lucrăm. Presiunea străinilor de a cumpăra teren agricol există, însă în condiţiile în care juriştii sau avocaţii care au intocmit contractele de arendă şi-au făcut bine treaba, nu mai reprezintă un pericol pentru noi. Iar noua legislaţie, care dă dreptul de preemţiune arendaşului, imediat după coproprietari, este o facilitate pentru cei care investesc în agricultură.

Care este structura culturilor agricole din ferma vegetală?

În general, la nivel de fermă, circa 40% din suprafaţa agricolă este ocupată de culturi de toamnă, iar 60% este însămânţată în primăvară. Ca structură, păioase în toamnă (grâu, triticale) şi rapiţă, iar în primăvară soia, floarea-soarelui şi porumb. Nu irigăm, zona unde este localizată ferma este cunoscută ca zonă cu exces de umiditate, dar în ultimii 2-3 ani, o dată cu schimbările climatice, se pare că şi noi trebuie să ne gândim la un sistem de irigaţii în viitor. Dacă aşa va evolua clima, chiar ne gândim la un astfel de proiect, pentru a putea iriga circa 1.000-1.200 de hectare. Noi avem nişte soluri care au o retenţie foarte bună din punct de vedere hidric, însă problema este arşiţa din timpul verii, care în ultimii ani a fost excesivă şi pe o perioadă îndelungată. Zona noastră are un nivel mediu de precipitaţii de circa 650 l/mp anual, dar au fost ani când am ajuns şi la valori duble, însă în ultimii 3 ani nu s-au mai atins aceste valori. Lucrările agrotehnice le facem ţinând cont de tipul de sol, care este de 3-4 texturi pe o rază de 100 km. Realizăm operaţia de scarificare la maximum 3 ani, dar în general la 2 ani, pentru că, dacă avem o primăvară ploioasă, capilaritatea solului trebuie să permită ca apa să pătrundă în sol. Noi avem un sol mai dificil, un podzol, greu de lucrat, iar pentru asta am investit în utilaje grele, de puteri mari. Tehnologia este, fără echivoc, cheia succesului. Fie că vorbim de pregătirea terenului, însămânţare, întreţinerea culturilor, recoltare, un lucru este clar: toate verigile tehnologice trebuie respectate cu sfinţenie pentru a exista premisa unei bune producţii. În privinţa culturii care îmi aduce satisfacţie, în mod paradoxal pentru zona noastră, aceasta este cea de rapiţă. Dar ponderea cea mai mare în cadrul fermei este ocupată de porumb. Colaborăm cu trei companii de seminţe consacrate şi cu care avem rezultate foarte bune.

Aţi menţionat că aveţi spaţii de stocare.

Da, din capacitatea totală de stocare, 30-40% este acoperită de producţia proprie, iar restul se foloseşte pentru a oferi servicii de depozitare pentru alţi producători. Piaţa cerealelor este foarte instabilă în ultimii ani, însă cu un bun management, bazat pe contracte futures şi costuri scăzute pe partea de procesare pentru depozitare (aici mă refer la partea de uscare), poate genera profituri confortabile pentru o societate ca a noastră. Noi gestionăm într-un an în jur de 40-60 mii tone de cereale, de diverse categorii. Am făcut şi export, însă anul trecut a fost unul atipic, exporturile nu au funcţionat la aşteptările noastre, pentru că piaţa europeană a fost invadată de cereale provenite din Ucraina. Noi nu avem ieşire la port şi suntem foarte aproape de această ţară.

Aveţi un proiect de anvergură ce constă într-o instalaţie de biogaz. Ce ne puteţi spune despre această investiţie?

La ora actuală, noi dezvoltăm un parteneriat cu o companie austriacă, un proiect parţial finanţat din surse proprii şi parţial de BCR România. Este o instalaţie de biogaz cu o capacitate de 1,5 MW/oră, pe bază de biomasă. Actualmente, este unul dintre cele mai mari sau chiar cel mai mare proiect de acest fel din România. Este un proiect cu o investiţie de aproximativ 6 milioane de euro. Proiectul a fost demarat anul trecut în toamnă şi va deveni funcţional începând din toamna anului 2014. Materia primă, adică biomasa, o asigurăm din producţia proprie, constând în sorg şi porumb siloz. Biogazul va fi ars într-un grup de cogenerare şi transformat în curent electric, care asigură necesarul fermei, iar restul va fi livrat în reţeaua naţională. Energia termică degajată va fi folosită într-o investiţie adiacentă, adică în nişte sere pentru producţia de legume. Avem toate acreditările de la ANRE, pentru că una dintre condiţiile finanţatorului a fost să le obţinem. Investiţia se va amortiza probabil în 10 ani. În această activitate, problemele cu care ne confruntăm sunt instabilitatea legislativă şi lipsa unei politici coerente în domeniul energiei regenerabile. Aceste probleme îi afectează pe toţi cei care fac investiţii în sector.

Ce alte planuri mai aveţi?

Următorul proiect cu care suntem în poziţia de start constă în construcţia unei crame de procesare a strugurilor. Investiţia se ridică la circa 4-5 milioane de euro. În judeţul Satu Mare, prin programul de reconversie, s-au înfiinţat aproximativ 900 ha de viţă-de-vie şi nu există nici un centru viticol de procesare. Este o investiţie pentru necesarul nostru şi, în limita capacităţii, pentru terţi. Este un proiect care se va dezvolta probabil în următorii 3-4 ani. În acest moment avem plantaţii de viţă-de-vie pe aproximativ 205 ha de teren în zona Răteşti, judeţul Satu Mare, această zonă fiind una dintre cele mai consacrate zone viticole din regiune. În ferma viticolă avem plantate soiuri nobile de viţăde-vie, atât albe - Riesling, Sauvignon Blanc, Fetească Regală, Traminer, Muscat Ottonel, cât şi roşii - Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot. Suntem primii care am plantat în această zonă soiuri roşii, pentru că, până în anii ’90, în zona Satu Mare se înfiinţau în exclusivitate plantaţii viticole de soiuri albe. Chiar avem un succes redutabil cu vinurile roşii. Avem o mică unitate care ne permite să procesăm producţia din acest an. Am finalizat acum brandul - „Crama Răteşti“, pe care îl vom lansa pe piaţă în această vară. Nu avem o cramă care produce volume mari, vom intra în magazinele de specialitate. Direcţia noastră de dezvoltare, neavând volume, este spre zona de premium şi superpremium în ceea ce priveşte calitatea.

Ana MUSTĂŢEA