«O vaca la un hectar pasunabil este cheia succesului»

Ştim că sună a formulă matematică, dar dacă citim mai bine, este vorba de zootehnia modernă. Atât rentabilă, cât şi sănătoasă. Am stat de vorbă cu dl dr. ing. Gheorghe Neaţă, specialist în zootehnie. Dânsul ne-a îndrumat spre noi oportunitaţi, atât europene, cât şi locale.

---

Îi îndemnaţi pe tinerii fermieri să-şi deschidă o fermă de animale?
În primul rând, trebuie să-şi aleagă specia. Dacă au posibilitaţi materiale mai mari, eu i-aş sfatui să crească vaci. Vaca este considerată artileria grea a zootehniei. Este un animal care, dacă este crescut în condiţii optime de exploatare, poate să ofere rezultate foarte bune. Dacă cei care îşi deschid fermă pot produce lapte conform Uniunii Europene, este foarte bine şi indicat, dacă nu, cea mai bună acţiune pe care ar putea să o facă acum este creşterea vacilor de carne. Din punctul meu de vedere, foarte rentabilă este creşterea vacilor de carne. Ele nu implică tehnologie de exploatare avansată, nu au un sistem preteţios de întreţinere, într-un cuvânt, sunt animale mai rustice şi se adaptează mai bine la condiţiile din ţara noastră.

Ce presupune înfiiţarea unei ferme de vaci de carne?
Numărul necesar pentru o fermă viabilă este de 50 de vaci. Acest număr înseamnă o exploataţie familială. Nu au nevoie de o forţă de muncă salarială, familia poate acoperi acest efectiv de muncă. Aceste 50 de vaci produc aproximativ 25 de viţei pe an. Aceşti 25 de viţei, furajaţi la un nivel optim, ajung la o greutate de 300 kg. După un calcul simplu, ferma ajunge pe profit în 18 luni. Pentru vaca de carne este foarte imporantă exploataţia liberă în câmp. Adică 3 pereţi (un şopron), adăpost sigur pentru animale, din care se scoate gunoiul o singură dată pe an.

Ca şi consum de furaj, care este diferenţa dintre vaca de carne şi vaca de lapte?
Vaca de carne este mai puţin pretenţioasă la furajare. O vacă de lapte dacă dă peste 6.500-7.000 de litri anual nu este rentabilă. Asta se produce în condiţii de furajare intesivă. De aceea vaca de carne este productivă. Ea doar consumă păşunea de pe câmp. Să nu uităm că pentru vaca de carne ne trebuiesc şi rezerve. Mă refer la silozuri. Cu ele trecem iarna şi facem productivitate.

Care sunt rasele importante şi ce preţ au ele?
Ca să fac un top 3, eu pun pe primul loc Angus, după care Limousine şi Charolais. Pentru România, cea mai potrivită rasă este Angus, se ataşează foarte repede la regimul climatic şi furajer pe care noi îl avem. Sfat: ca să începi o fermă, în primul rând trebuie să asiguri furajul. De exemplu, pentru 180 de zile trebuie să asiguri 5 kg per cap de animal, plus 3 kg de concentrate per animal de nutreţuri. Asta înseamnă 1.800-2.000 kg per cap de animal. Perioada de stabulaţie este în aceste 6 luni.

Sunt companiile de asigurări un suport pentru fermieri?
Da, şi spun asta pentru că nu ştii când te loveşte boala. De exemplu, leucoza la vaci este o boală a sângelui, având repercusiuni asupra sistemului linfatic. Brusc, animalele slăbesc şi ajung chiar la mortalitate. Mai sunt şi alte boli, cum ar fi paratuberculoza, tuberculoza, să nu mai vorbim de cefalopatie spondiformă. Fermierii care cresc vaci, în general, trebuie să aibă grijă la bolile de sezon, sunt nişte răceli puternice, mai ales cele pe cale virală. Vaccinările sunt foarte importante, pentru că previn unele răceli sau boli.

Înfiinţarea unei ferme de vaci presupune şi o maternitate?
Vaca de carne nu are nevoie de maternitate. Trebuie să existe o boxă special amenajată unde au loc fătările. În maximum 2-3 zile vaca iese cu viţelul afară. Vaca de lapte în schimb are nevoie de un loc special amenajat. Viţelul trebuie alăptat cel puţin de 2 ori pe zi.

De ce este carnea de vită cea mai scumpă?
Creşterea unei vaci implică costuri mari, de aici şi preţul ei la kilogram. Carnea de vită, mai ales cea din categoriile specializate, este o carne considerată medicament, din punctul meu de vedere. Este o carne care conţine aminoacizi speciali. Ca şi carne, este corespondent în Omega 3 cu carnea de somon. Uneori sunt numite chiar specialitaţi. Sunt porţiuni din carcasa vitei care sunt considerate valori, cum ar fi vrăbioara sau muşchiuleţul. De aici şi preţul mare. Piaţa românească nu produce suficientă carne pentru a asigura necearul hipermaketurilor şi acestea sunt obligate să importe. Cea mai mare greşeală a noastră este că se exportă în viu. Crescătorii la nivelul unei localitaţi trebuie să se asocieze. Fără asociere nu există profit, mai ales în desfacerea producţiei.

Iulian ANDREI