Omizi defoliatoare, măsurătoare, contorsioniste - familia Lepidoptere

Ordinul fluturilor regrupează insecte polenizatoare foarte utile pentru cultură, însă, după cum prezintă Elisabeth şi J. Jullien, anumite specii generează larve vorace care necesită o combatere specifică, mai ales la plantele tinere. În schimb, există multe omizi care populează copacii, arbuştii şi plantele mici fără a provoca stricăciuni, fiind vorba de colonizări ocazionale sau de intensitate scăzută

Descrierea omizilor

Omida măsurătoare (geometru) - fluture de talie mică sau chiar minusculă, aparţinând familiei Geometridelor, familie care numără în jur de 12.000 de specii. Omizile se deplasează avansând alternativ extremităţile spate-faţă ale corpului, ca şi când ar măsura drumul parcurs. Anumite măsurătoare sunt foarte vorace primăvara şi desfrunzesc arborii de ornament, pomii fructiferi şi forestieri. Principalele măsurătoare: cheimatiobe, boarmia (molia dantelată, Ectropis crepuscularia) a stejarului, a teiului; cidaria (molia covorului verde-roşu, Chlorocliysta siterata) a afinului, plopului, trandafirului, prunului, gutuiului; Ennomos pe arin, măceş, stejar, liliac, tei sau lemn câinesc; Eupithecia la coacăz, iarbă neagră; fidonia pinului; Geometra mesteacănului pufos; Hemithea la drobiţa; Hibernia cenuşie sau defoliantă la stejar.

Omizi gregare (fluturi gregari)

Sunt reprezentate prin fluturi de talie variabilă, în funcţie de specie. Larvele trăiesc în comunitate pe diferite plante, dar nu au nici o structură socială. Bombyx sau viermele de mătase fund-aurit devorează frunzele stejarului, coacăzului, fagului, ulmului, trandafirului şi teiului. Multe omizi se instalează toamna, dar devin nimfe doar primăvara următoare. Faza larvară îndelungată determină uneori defolieri importante în ultimele stadii. Puterea pilozităţilor urticante de a provoca alergii (în special la anumite specii ca: vierme de mătase fund-brun sau crisoree, vierme de mătase spongios, procesionara stejarului, a pinului), pune probleme de sănătate publică care justifică tratamente particulare (campinguri, şcoli, centre de persoane cu dizabilităţi), chiar în lipsa unui risc vital pentru arborii cultivaţi.

Alte omizi gregare: bombyx cu puf, bombyx sau Liparis al salciei, bombyx lânos, omidă cap-de-taur (bucefală), omizi cu ţepi (arici), omida hermină (hypomnomeute) la măceş, măr, prun sau scoruş, orgyie antică pe piersic, trandafir, conifere, pierida la varză, nap, măceş, vanessa la anghinare, vanesa policromă la mesteacăn pufos, cireş, ulm, plop, păr, salcie.

Fluturi de noapte defoliatori

Această familie importantă (Noctuide şi alţi fluturi de noapte) regrupează în jur de o cincime din Lepidoptere. Larvele sunt foarte vorace, determinând pişcături ale frunzelor, lăstarilor şi fructelor. Anumite noctuide îşi dezvoltă o parte din ciclu sub pământ şi atacă coletul şi rădăcinile. Principalele noctuide defoliatoare: larvele Noctuidelor la frunzele de măceş, arţar, arin, varză, anemone, măr, noctuida toamnei şi a bumbacului la citrice, crizanteme, fasole verde, porumb dulce sau garoafă, noctuida cerealelor, plantelor tropice la crizantemă, noctuida gamma la flori, muguri şi frunze pe plantele de ornament sau sfeclă, noctuida mediteraneană, meticuloasă a livezilor, noctuida trapeze pe frunze, noctuida verde sau piramidă.

Fluturii Sphinx

Sunt fluturi de seară, mari şi frumoşi (3-5 cm lungime), cu vol staţionar foarte puternic, cu alura unor colibri. Cu trompa sa înrulată sau spiralată, prelevă sucul florilor sau diverse lichide. Anumite specii fără trompă nu se hrănesc. Omizile voluminoase şi viu colorate au uneori un corn posterior recurbat pe al optulea inel abdominal; nu au cocon. Fluturii sphinx meridionali călătoresc spre nord în verile calde. Ziua îi putem surprinde pe palisade, vase electrice, aceştia având obiceiul de a se strânge pe suprafeţele de lemn, cu capul către cer, devenind aproape invizibili. Stricăciunile larvelor nu sunt semnificative. Principalii fluturi sphinx: cap-de-mort la măceş şi cartof, sphynxul viţei-de-vie, al volburei, al plopului, pinului, sphynxul lemnului câinesc pe liliac, pe leandru.

Omizi contorsioniste (molia orientală) - sinonim Tortricide

Această familie numără mai mult de 500 de specii, în special în Franţa, dintre care unele sunt dăunătoare pentru copacii cu frunze, viţă-de-vie, conifere, plante florale şi culturi legumicole. Sunt fluturi de dimensiuni mici, ai căror omizi devorează mugurii, lăstarii, bobocii, şi răsucesc frunzele în formă de cornet, legându-le cu fire de mătase, în scopul de a trăi în interior, unde se şi hrănesc. Anumite omizi se hrănesc cu fructe. Viermele (Carpocapsa) merelor şi perelor sunt microlepidoptere cenuşii, care trăiesc în interiorul fructelor proaspete şi le fac viermănoase. Alte contorsioniste: viermele din caisă, măceş, castan, prună sau nucă, garoafă, viermele cu patru pete al trandafirului, viermele fructelor tinere, al merelor (Carpocapsa, Pandemis), la viţa-de-vie sau viermii ciorchinilor (Eudemis, Cochyllis), viermii din bobocii trandafirilor, scoarţa pomilor fructiferi; viermii din galeriile răşinoase din pin, varză, cyclamen, viermele coacăzului, viermele mazării, nucului, caprifoiului, bradului, omida Epiphyas, omida contorsinistă orientală a părului, cea roşie a mugurilor, sudafricană a garoafei, verde a stejarului. Confuzii posibile: alte specii de omizi dau pişcături de omizi false ale himenopterelor (ţânţari, păienjeni), albina tapitera, limax, cărăbuşi, gândaci, crisomele.

Combaterea omizilor prezentate

Reglementarea legislativă se referă la combaterea următoarelor omizi: bombyx cu puf (Malacosoma Neustria), bombyx fund-brun (Euproctis chryorrhoea), bombyx disparat (Lymantria dispar), omida cu ţepi (Hyphantria cunea) noctuida tomatelor sau viermele de mătase (Heliothis armigera sau Helicoverpa armigeral), noctuida mediteraneană (Spodoptera littoralis), falena defoliantă (Erannis defoliaria), falena hiemală (Operopthera brumata), procesionara stejarului (Thaumetopoea processionea), contorsionista verde a stejarului (Tortyx viridana), care sunt organisme dăunătoare reglementate.

Combaterea mecanică a omizilor

Combaterea omizilor gregare - se vor tăia cuiburile comunitare, se vor arde cu mare grijă, fără a ne expune pufului urticant. Pentru combaterea omizilor măsurătoare se va folosi fie un inel gros de lipici de 10 cm lăţime, fie centura-capcană (formată din ulei de ricin şi răşină). Pentru combaterea omizilor contorsioniste ale lăstarilor se vor elimina lăstarii infectaţi în timpul fazei larvare (înainte de nimfoza).

Combaterea biologică a omizilor

Inamicii biologici ai omizilor sunt reprezentaţi de lilieci, păsări (mierlele şi ciorile sunt mari consumatoare de omizi), muşte, himenoptere parazitoide, cantaride, criosope, hemerobe, ploşniţe prădătoare. Micoza de insecte (boala muscardina albă cu Beauveria bassiana) ucide numeroase omizi, mai ales în condiţii favorabile de umezeală şi temperatură. Acarianul - pradator Amblyseius swirskii atacă ouăle anumitor fluturi (Spondoptera littoralis). De asemenea, întâlnim microhimenopterele parazitoide Trichograma maidis contra pyralei porumbului. Se pot folosi şi capcanele cu feromoni sexuali pentru supravegherea zborului şi capturarea fluturilor masculi, phalena hiemală, procesionara pinului şi mai multe specii de contorsioniste. Pot apărea şi confuzii, dintre care amintim confuzia sexuală la mai multe specii de cariopse (viermele mărului cu Bacillus Thuringiesis, cu sau fără piretră vegetală.

Combaterea chimică

Pentru aplicarea aceastei verigi tehnologice se vor aplica tratamente în afara perioadei de înflorire cu un produs autorizat de contact şi de ingestie de tipul celui pe bază de alpha-cypermethrin, cypermethrin şi altele sau pentru viermele mărului, un produs pe bază de tebufenozid (ovicid care respectă mediul).

Combaterea prin confuzia sexuală

Acest dispozitiv de combatere hiperpreventiv (înainte de depunerea ouălor) are drept scop zădărnicirea apropierilor dintre fluturi (Lepidoptere), reducând astfel nivelul de populare la unul acceptabil. Substanţele sintetice emise sunt identice cu moleculele naturale care asigură comunicarea olfactivă între insectele aparţinând aceleiaşi specii. Atunci când sunt răspândite în mediul ambient într-o doză intensă, acestea dezorientează masculii, astfel că frecvenţa acuplărilor diminuează considerabil. Nonfecundarea fluturilor femele reduce descendenţa (număr mic de ouă, număr mic de omizi). Această metodă biotehnică dă rezultate excelente, în termeni de eficienţă şi de respect al mediului. În prezent, această metodă se practică cu rezultate foarte bune în vii şi livezi, dar poate că într-o zi va fi aplicată şi în horticultură, pepiniere, parcuri şi grădini. Cel mai mare fluture nocturn este Marele păun al nopţii; el este şi cel mai mare fluture european (până la 20 cm). Trăieşte doar o săptămână. Omida sa verde şi solitară mănâncă frunzele frasinului, nucului, mărului, părului şi prunului, însă nu provoacă nici o stricăciune. În cazul său, nu se justifică combaterea prin tratarea cu insecticide.

Victor VĂTĂMANU