Optimizarea condiţiilor ecologice şi tehnologice din perioada forţării butaşilor altoiţi

Stimularea activităţii cambiului, ca ţesut meristematic, în declanşarea calogenezei, poate fi influenţată, după cum prezintă E. Vişoiu şi colaboratorii, prin dirijarea factorilor ecologici, care, în interacţiune cu factorii tehnologici, au o contribuţie hotărâtoare în buna concreştere la altoire şi la obţinerea unei viţe altoite viguroase în şcoala de viţe.

a) Factorii ecologici, în rândul cărora temperatura, umiditatea, lumina şi aerul au rolul cel mai important în calusarea şi concreşterea la altoire.

Temperatura - prin nivelul la care este menţinută în perioada de forţare, influenţează întreruperea stării de repaus a materialului vegetal, condiţionând concreşterea şi calitatea viţelor altoite în interacţiune cu ceilalţi factori ecologici. Întreruperea stării de dormans a butaşilor altoiţi şi trecerea lor la viaţa activă se realizează prin şocul termic menţinut o perioadă de 4-5 zile, la o temperatură de 28-30 de grade Celsius. Trecerea aceasta rapidă de la starea de repaus relativ la faza de viaţă activă favorizează formarea ulterioară a calusului într-un timp mai scurt, evitându-se în felul acesta oxidarea, deshidratarea secţiunilor şi dezvoltarea mucegaiului în zona punctului de altoire. O temperatură ridicată stimulează şi o respiraţie deosebit de intensă atât a ţesuturilor mature, cât mai ales a ţesuturilor tinere în formare, contribuind la consumarea rapidă a substanţelor de rezervă din butaşi, la formarea unui calus spongios, dezvoltat mult în afara secţiunilor, şi lăstari alungiţi, predispuşi la un atac iminent al bolilor criptogamice. Pentru evitarea unor asemenea neajunsuri, după activarea ţesuturilor meristematice, temperatura de forţare trebuie scăzută şi menţinută la un nivel de 20-24 de grade Celsius. În felul acesta concreşterea se realizează într-o perioadă de 18-20 de zile.

Umiditatea - alături de temperatură, are un rol determinant în realizarea concreşterii la altoire, a randamentelor şi a calităţii viţelor altoite. Trebuie analizată umiditatea mediului de stratificare şi umiditatea relativă a aerului din camerele de forţare. În mediul de stratificare umiditatea optimă este de 70-75% în rumeguş şi 15-20% în nisip. Umiditatea relativă a aerului este importantă, mai ales când stratificarea este parţială, cu acoperirea butaşilor până sub punctul de altoire. Umiditatea din mediul de stratificare trebuie menţinută relativ constantă în perioada forţării, dar cerinţele pentru umiditatea relativă sunt diferite: mai mari, 90-95% în primele 8-10 zile de forţare şi ceva mai scăzute în restul perioadei, 75-80% (V. Grecu şi colaboratorii). Scăderea umidităţii sub 70% în cazul butaşilor altoiţi stratificaţi parţial şi sub 60% la cei stratificaţi total influenţează negativ formarea calusului, iar umiditatea în exces (peste 90%) favorizează atacul bolilor criptogamice.

Lumina - ca factor extern, poate contribui la folosirea economică a substanţelor de rezervă din butaşul altoit în faza de formare a calusului şi de realizare a sudurii. După formarea lăstarului cu frunze, lumina contribuie la economisirea substanţelor de rezervă rămase în butaş prin activitatea fitosintetică. Asimilaţia clorofiliană a viţelor în primele faze de creştere şi de dezvoltare după altoire a constituit obiectul multor cercetări efectuate de Alleweldt, Goislar, Stoev, Grecu, Varga etc. Toţi au ajuns la concluzia că asigurarea luminii în primele faze de creştere şi dezvoltare are o importanţă deosebită atât pentru consumul rezervelor biologice de hidraţi de carbon, cât şi pentru creşterile vegetative realizate la producerea materialului săditor viticol. O influenţă tot atât de favorabilă o exercită lumina în prevenirea etiolării calusului, a lăstarilor şi reducerea atacului de boli criptogamice. O intensitate luminoasă mare are şi un efect negativ prin faptul că produce, în meristemele translucide din apex, o fotooxidare a auxinelor, inactivându-le. Radiaţiile albastruviolet (420 mm) captate de riboflavină sunt cele mai active în fotooxidare şi prin aceasta, inactivarea auxinelor.

Aerul - este necesar imediat după trecerea butaşilor altoiţi la o viaţă activă şi începerea formării calusurilor, întrucât intensitatea respiraţiei şi a celorlalte procese fiziologice se desfăşoară în funcţie de conţinutul în oxigen al mediului exterior.

b) Factorii tehnologici

Factorii tehnologici au un rol esenţial (alături de factorii fiziologici şi factorii ecologici) în realizarea unei bune concreşteri la altoire şi realizarea unor randamente sporite, prin respectarea normelor tehnice de lucru, începând cu pregătirea materialului vegetal de altoit, executarea altoirii, stratificarea butaşilor altoiţi în vederea forţării, conducerea în sine a acestui proces etc. Din această grupă de factori fac parte: conservarea materialului iniţial pentru altoire, corectitudinea pregătirii materialului vegetal de altoit, dimensiunile partenerilor, poziţia secţiunii, prospeţimea şi igiena acestora, contactul intim dintre parteneri, igiena de lucru şi starea fitosanitară pe tot fluxul tehnologic de altoire şi forţare, stimularea unor procese fiziologice prin adaos de exogen de nutrienţi, fitohormoni etc.

Conservarea materialului iniţial pentru altoire - influenţează, în special, calitatea materialului altoit, întrucât condiţiile de păstrare a coardelor de la recoltare şi până la altoit poate afecta rezerva de hidraţi de carbon. Prin procesul de respiraţie din perioada de păstrare care poate dura peste 90 de zile, se consumă cantităţi diferite de glucide în funcţie de temperatura de păstrare şi de umiditatea relativă a mediului. Grecu V. şi Varga N. susţin că butaşii păstraţi în camere frigorifice, ambalaţi în saci de plastic la temperatura medie de 1 grad Celsius, pierd în perioada de păstrare 17,1% din conţinutul iniţial de hidraţi de carbon, în siloz de nisip - 30%, iar în siloz de pământ - 33%. Modul de conservare a butaşilor portaltoi influenţează randamantele de viţe altoite. Cele mai bune rezultate după D. Maigre şi S. Epard au fost obţinute cu butaşii conservaţi în camere frigorifice la 4 grade Celsius şi 90% umiditate relativă, cu poziţia coardelor verticală (60,1%) comparativ cu păstrarea în poziţie orizontală (49,3%).

Starea de sănătate a materialului vegetal de altoit - se stabileşte prin observaţie directă în ansamblu şi în secţiune oblică. Culoarea scoarţei este specifică soiului, fără urmele caracteristice atacurilor de boli şi dăunători, a vătămărilor provocate prin lucrări mecanice sau a factorilor naturali critici (grindină, geruri puternice etc.). Prin secţiune se apreciază gradul de maturare, prin aprecierea raportului lemn-măduvă. Astfel, strălucirea sucului celular pe suprafeţele proaspăt secţionate demonstrează că materialul este sănătos, cu umiditate fiziologică normală, iar o măduvă cu diametrul mic (sub 3 mm) presupune că materialul este bine maturat şi obţinut în condiţiile unei tehnologii corect aplicate, din coarde bine hrănite şi dirijate.

Viabilitatea mugurilor - se apreciază după culoarea pe care o prezintă aceştia în secţiune transversală sau oblică. Mugurii viabili au culoare verde, lucioasă, iar mugurii distruşi (de ger sau asfixiaţi) au o nuanţă de maro-închis sau negricioasă. Cele mai sigure rezultate asupra viabilităţii mugurilor sunt date de procedeul forţării în condiţii controlate. Viabilitatea mugurilor depinde şi de cantitatea de apă (legată şi liberă) din ţesuturi. Astfel, la o umiditate sub 43%, mugurii nu mai pornesc în vegetaţie, chiar dacă în secţiune aceştia au culoarea verde fără luciu evident. La altoire, numărul de muguri viabili este influenţat direct de optimizarea condiţiilor de conservare şi depozitare a coardelor.

Dimensiunile partenerilor - prezintă importanţă pentru suprapunerea zonelor generatoare implicate în realizarea concreşterii. Este necesar să se folosească la altoire butaşi de aceeaşi grosime. Aceasta se realizează prin calibrarea butaşilor de altoit în două clase: 8-10 mm măsuraţi pe diametrul mare, respectiv 10-12 mm. În cadrul aceleiaşi clase altoitorul trebuie să ţină cont că portaltoiul are o scoarţă groasă, iar la altoire aceasta trebuie să aibă diametrul cu 0,5-1 mm mai mare decât cel al altoiului sub nod. Calibrarea este necesară mai ales în cadrul altoirilor semimecanizate, întrucât forţa de muncă folosită este mai puţin specializată.

Poziţia secţiunii - şi distanţa acesteia faţă de ochiul altoiului presupune ca altoiul să fie secţionat de lângă ochi, cât mai aproape de acesta în cazul altoirii manuale şi pe diametrul mare, de asemenea cât mai aproape de nod, în cadrul altoirilor semimecanizate.

Gradul de netezire a secţiunilor - favorizează o mai bună suprapunere a acestora. De asemenea, o secţiune netedă are implicaţii în reducerea spaţiilor dintre secţiuni, împiedică sau întârzie oxidarea sucului celular, calusul format este uniform, iar sudarea şi concreşterea se realizează mai uşor. Prospeţimea şi turgescenţa secţiunilor pentru îmbinarea celor doi parteneri au rol în diminuarea oxidărilor peliculei de protecţie sub care se formează calusul, de a preveni infecţiile fitopatogene şi de a menţine turgescenţa celulelor din imediata vecinătate. Menţinerea turgescenţei secţiunilor se poate realiza fie prin îmbinarea imediată a partenerilor, fie prin umectarea, după altoire, a secţiunilor într-o soluţie cu un produs antioxidant (acid ascorbic, fenoli etc.). S-a demonstrat că imersia punctului de altoire în soluţii nutritive ori în soluţii apoase cu stimulatori organici a avut efect deosebit de favorabil în realizarea concreşterii la altoire, datorită stimulării locale a ţesuturilor meristematice cambiale, fără a realiza acumulări excesive de fitohormoni într-un partener sau altul, cu efecte fitotoxice sau cu efecte nefavorabile evoluţiei viitorului simbiont, viţa altoită, eliminându-se creşterile inutile (I. Tata).

Contactul intim între altoi şi portaltoi - şi suprapunerea cât mai bună a secţiunilor poate mări iritabilitatea ţesutului de rană şi prin acesta stimularea declanşării formării calusului, a sudurii şi concreşterii în ansamblu. Contactul între parteneri este mai intim la altoirea manuală decât la altoirea semimecanizată. Fără un contact intim există riscul izolării partenerilor, fie prin deshidratarea unor porţiuni care nu vin în contact, fie prin pătrunderea masticului în timpul parafinării, afectând concreşterea în porţiunile respective. Suprapunerea cât mai intimă a secţiunilor presupune realizarea unui strat uniform al sucului celular rezultat prin tăiere şi o vascularizare bună, pe direcţii uşor sinuoase sau chiar liniare, cu efecte deosebit de favorabile în întreaga existenţă a viţei altoite.

Igiena tehnologică - trebuie să urmărească toate fazele tehnologice. O stare fitosanitară favorabilă previne şi combate atacul diferiţilor agenţi patogeni. Măsurile de prevenire trebuie luate încă înainte de păstrarea în depozite a materialului iniţial pentru altoire, mai ales când în anul recoltării coardelor s-a manifestat un puternic atac de putregai cenuşiu la struguri sau atacuri de făinare pe lăstari şi frunze. Atacul de Botrytis sau Aspergilus poate afecta până la distrugerea totală a calusului la punctul de altoire, patogenul putându-se dezvolta lent, dar sigur, chiar şi sub pelicula de mastic aplicată la punctul de altoire. De asemenea, pagubele provocate de ciupercile patogene pot afecta lăstarii etiolaţi în toată perioada de forţare a butaşilor altoiţi. Dezinfecţia coardelor înainte de depozitare, curăţenia în perioada rehidratării butaşilor, a altoirii, tratamentele antibotritice în perioada forţării sunt hotărâtoare în reuşita la altoire şi în obţinerea unor randamente la altoire. Neglijarea igienei tehnologice
poate compromite toate avantajele realizate prin optimizarea factorilor biologici şi ecologici. În perioada forţării, după apariţia lăstarilor, tratamentele fitosanitare pot fi completate şi cu fertilizanţi sau biostimulatori.

Parafinarea viţelor altoite - urmăreşte să asigure izolarea unei părţi a butaşului altoit, care cuprinde altoiul, punctul de altoire şi partea apicală a portaltoiului, cu o peliculă de mastic, format din 94% parafină comercială, cu un conţinut scăzut de ulei (sub 3%), bitum 3%, colofoniu industrial 3% şi un produs anticriptogamic. Prin izolarea zonei apicale se asigură protecţie antioxidantă a suprafeţelor secţionate împotriva deshidratării părţii nestratificate, ca şi împotriva infecţiilor cu agenţi patogeni. Pelicula de mastic nu împiedică schimbul de gaze, nu izolează total nici din punct de vedere hidric, având influenţă pozitivă asupra calusarii şi concreşterii la altoire; se recomandă mai ales la altoirile semimecanizate şi la tehnica de forţare semiacoperită cu rumeguş.

Stimularea proceselor fiziologice - se poate realiza fie prin imersia butaşilor altoiţi în soluţii nutritive cu sau fără biostimulatori înainte de parafinat şi stratificat, fie prin fertilizări extraradiculare după dezmugurit şi creşterea lăstarilor. Ţesuturile tinere (calus, lăstari, frunze) absorb uşor apa, substanţe organice şi minerale, substituind absorbţia radiculară într-o perioadă când rădăcinile nu există ori sunt în curs de formare. S-a demonstrat că aplicarea stimulatorilor în faza de forţare, eficient şi economic se poate realiza prin stropiri foliare cu rezultate favorabile în realizarea concreşterii la altoire, a stimulării proceselor de caulogeneză şi rizogeneză. În tehnologiile moderne este de neconceput producţia de material săditor viticol fără utilizarea biostimulatorilor în vederea obţinerii unor randamente superioare de viţe altoite, produse la un preţ de cost cât mai redus. Rezultate bune pot fi obţinute şi prin utilizarea precursorilor auxinici (pentru eliminarea auxinelor de sinteză), ca şi a metodei indirecte (prin inhibarea activităţii auxinoxidazelor care blochează auxinele - inactivându-le) (I. Tata). Forţarea butaşilor durează 18-21 de zile.

Victor VĂTĂMANU