Pagini de istorie

"Anul 1918 reprezintă actul de voinţă a românilor de a trăi în cuprinsul unuia şi aceluiaşi stat - România. Unirea a fost opera unor bărbaţi de stat care au crezut în viitorul României, într-o Europă a statelor naţionale. Unde sunt bărbaţii de stat asemenea celor din 1918?“

ACADEMICIAN DINU C. GIURESCU

Luna mai este deosebit de importantă prin multiplele sărbători religioase şi laice stabilite sau recunoscute în timp de poporul român. Ne referim la Înălţarea Domnului - Ziua Eroilor, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Pogorârea Duhului Sfânt - Rusaliile. Tot în luna lui Florar se sărbătoresc Ziua Muncii, Ziua Tineretului şi Ziua libertăţii presei; de asemenea, Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial şi Ziua Europei sunt deopotrivă motive de bucurie şi pentru poporul român.

Însă cea mai importantă sărbătoare din acest an este Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, când s-au înfăptuit năzuinţele multiseculare de unire a românilor într-un stat naţional. Aşadar, un privilegiu şi o excepţională onoare să readucem în memoria contemporanilor câteva dintre evenimentele care au făcut posibilă Marea Unire a tuturor provinciilor istorice locuite de români într-un stat unitar. Revenind la date şi fapte, precedentul acestui măreţ act a fost Mica Unire din 1859, când Moldova şi Ţara Românească şi-au ales acelaşi domn, pe iluminatul militar Alexandru Ioan Cuza. Războiul de Independenţă din 1877-1878, care a avut loc pe fondul renaşterii conştiinţei naţionale a românilor şi a altor popoare din Balcani şi când Moldova şi Ţara Românească s-au scuturat de dominaţia Imperiului Otoman, a înlesnit o prima etapă a constituirii statului naţional român.

Consecvenţi dorinţei de independenţă şi unitate, bărbaţi de stat ai acelor vremuri, şi ne referim la Regele Carol I, Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Tache Ionescu, Vasile Lucaciu, Alexandru Vaida Voievod sau Iancu Flondor, printr-o mobilizare exemplară a conştiinţei naţionale, dar şi printr-o diplomaţie de un profesionalism exemplar, au negociat cu marile puteri termenii unirii tuturor provinciilor istorice locuite de secole de neamul românesc. Ca argument imbatabil pentru susţinerea acestui deziderat s-a impus şi victoria Antantei în Primul Război Mondial, prin jertfele de sânge ale oştirii române. Mărturia sacrificiilor armatei române conduse de geniile militare ale acelei perioade, şi ne referim la generalii Averescu, Prezan, Dragalina, o regăsim în filele de istorie, la Mausoleul de la Mărăşeşti, dar şi pe troiţele ridicate la răspântiile din fiecare comună în memoria eroilor, preponderent ţărani căzuţi pe câmpul de luptă pentru neatârnare şi apărarea gliei străbune. Rodul acestor evenimente deosebit de importante s-a concretizat la Congresul Naţionalităţilor din Austro-Ungaria, care s-a desfăşurat la Roma între 26 şi 28 martie 1918. În acest forum s-a votat o moţiune de o inestimabilă însemnătate, potrivit căreia se recunoaşte dreptul fiecărei naţiuni de a se constitui într-un stat naţional sau de a se uni cu statul naţional aparţinător etnic.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării din Basarabia a votat unirea cu România, iar pe 27 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român al Bucovinei, sub conducerea marelui patriot Iancu Flondor, care a pregătit unirea cu ţara. Consiliul Naţional Român din Transilvania a convocat pentru data de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor din Transilvania şi Ungaria. A fost aleasă Alba Iulia deoarece la 1 noiembrie 1549 Mihai Viteazu a intrat în această cetate, care a devenit pentru scurt timp capitala Unirii tuturor provinciilor istorice locuite de români. Un alt argument luat în considerare a fost şi acela că în 1784, pe Platoul Cetăţii Alba Iulia, Horia şi Cloşca au fost traşi pe roată pentru cutezanţa lor de a se opune oprimării. Pentru buna desfăşurare a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia au fost aleşi 600 de deputaţi, pe bază de vot universal, şi 628 de reprezentanţi ai organizaţiilor şi societăţilor culturale din toate provinciile româneşti.

Rezoluţia Unirii, care a fost redactată de Vasile Goldiş, anunţa popoarelor lumii hotărârea de unire a neamului românesc într-un singur stat. Prin această rezoluţie votată de Marea Adunare Naţională s-a solicitat „Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, autonomie confesională, libertatea presei, dreptul de asociere, vot direct, egal, secret, cu reprezentare proporţională între sexe la nivel local şi parlamentar“. Actul Unirii, cu anexele şi rezoluţiile aferente, au fost supuse aprobării Regelui Ferdinand de către episcopul Miron Cristea, viitorul Patriarh al României.

De aceea, în acest an, când întreaga naţiune sărbătoreşte Centenarul Marii Uniri săvârşite la 1 Decembrie 1918, avem motive de profundă mândrie, dar şi responsabilitatea de a prezerva aceea ce am primit de la străbuni pentru viitoarele generaţii!

Simona MUNTEANU