Paianjenul rosu comun - un nou daunator al porumbului

În ultimii ani, în culturile de porumb s-a semnalat prezenţa unui nou dăunător în incinta îndiguită din Insula Mare a Brăilei, precum şi în alte locaţii din judeţul Brăila. Acest dăunător este păianjenul acarian Tetranychus urticae - un păianjen polifag.

---

Cum s-a ajuns la această situaţie? În anul 2007, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, se interzice în România cultivarea soiei modificate genetic. În acest fel, suprafeţele cultivate cu soia nemodificată genetic au scăzut de la 130-180 mii de hectare în 2005-2006 la 45-50 mii de hectare în 2008-2009. O dată cu reducerea drastică a suprafeţelor de soia, păianjenul roşu comun, care era dăunător specializat în culturile de soia, a trebuit ori să se adapteze noilor condiţii (fără soia), ori să dispară.

Fiind un dăunator polifag şi aflându-se într-un areal strict delimitat, cum este acela din Insula Mare a Brăilei, şi cu o gamă restrânsă de posibile plante pentru hrănire (porumb, floarea-soarelui, grâu, orz, rapiţă), păianjenul roşu comun s-a specializat pe una dintre ele: porumbul. Atacul păianjenului roşu comun pe culturile de porumb a fost observat începând cu anul 2008. Din anul 2009 şi până în 2012, atacul s-a intensificat (favorizat şi de condiţiile meteorologice - temperaturi ridicate, asociate cu umiditatea scăzută), astfel încât, începând cu anul 2010, a devenit obligatorie aplicarea tratamentelor fitosanitare de combatere, în vederea reducerii pagubelor. Această situaţie, a atacului păianjenului roşu comun asupra culturilor de porumb, nu este unică, fiind frecvent întâlnită în zone extinse din Statele Unite ale Americii, în arealele cu temperaturi ridicate şi umiditate redusă, condiţii ce favorizează reproducerea şi supravieţuirea păianjenului.

Acarianul iernează ca adult sub frunzele căzute, în resturile vegetale, pe sub bulgări de pământ sau în crăpăturile solului. De multe ori, pentru această perioadă se grupează mai mulţi acarieni într-o pânză comună. Anul următor, când temperaturile cresc peste 12-13˚C, femelele se deplasează şi pătrund în stratul de vegetaţie. Fiecare femelă depune pe parcursul vieţii aproximativ 100 de ouă rotunde, transparente, de culoare galben-verzuie, care sunt aşezate pe partea inferioară a frunzelor. În funcţie de temperatura mediului înconjurător, pot apărea 4-10 generaţii pe an, ceea ce înseamnă că, în condiţii optime (temperaturi ridicate şi lipsa umidităţii, vegetaţie bogată), specia tinde să se înmulţească în masă. Durata dintre generaţii este de 13-24 de zile, iar în lunile foarte călduroase, de 10-13 zile. Pagubele produse de păianjenul roşu comun constau în înţeparea frunzelor şi golirea celulelor de suc celular. Frunzele atacate ale plantelor-gazdă sunt acoperite pe partea inferioară cu o pânză fină, ca o plasă, în care trăiesc mai mulţi acarieni.

Din cauză că acarienii sug sucul din celule frunzelor, pe acestea apar din ce în ce mai multe pete galbene, scade conţinutul de clorofilă, se reduce capacitatea fotosintetică şi cresc pierderile de apă din ţesuturi, rezultând pierderi de producţie. Pericolul major pe care-l reprezintă acest dăunător este determinat de capacitatea sa de înmulţire, în condiţiile temperaturilor extrem de ridicate şi a umidităţii scăzute din perioada de vară. În aceste condiţii meteorologice, într-un interval scurt, populaţia păianjenului creşte exponenţial, generaţiile se suprapun, hrănirea lor prin golirea de conţinut a celulelor frunzelor determină albirea, urmată imediat de uscarea completă a acestora.

Având în vedere că aceste lucruri se petrec în faza de formare şi umplere a boabelor, o fază critică a porumbului, producţia va fi afectată atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Combaterea dăunătorului se face cu acaricide omologate pentru alte culturi, în momentul de faţă nefiind produse omologate pentru combaterea păianjenului roşu din porumb. Printre aceste produse vă enumerăm: Demitan 200SC, Envidor 240SC, Nissorun 10WP, Omite 750EW. Având în vedere condiţiile climatice din ultimii ani, cu veri cu temperaturi foarte ridicate şi secetoase, ne aşteptăm ca acest dăunător să se extindă şi în alte zone din România.

Lazăr CHIRA