Particularităţi biologice şi relaţiile plantă- factori de vegetaţie ale culturii de cânepă

15/6/2021

Cânepa este o plantă anuală cu perioada de vegetaţie variind de la 50 la peste 160 de zile. La cânepa sudică durata vegetaţiei, la culturile pentru fuior (până la sfârşitul înfloririi) este de 97-120 de zile, iar până la maturitatea seminţelor - de 130-165 de zile. (A. Salontai)

Rădăcina este formată dintr-un pivot şi numeroase ramificaţii laterale. Pivotul pătrunde în sol până la 2 metri pe soluri normale, dar numai până la 40-50 cm adâncime pe soluri turboase (practic, pivotul lipseşte). Rădăcinile laterale se întind până la 70-80 cm. Masa principală de rădăcini se grupează până la 40-50 cm adâncime (până la 20 cm pe soluri turboase). Sistemul radicular creşte încet în prima parte a perioadei de vegetaţie (8-12% din greutatea părţii aeriene), ceea ce explică cerinţele mari ale cânepii faţă de fertilitatea solului. Plantele femele au rădăcina mult mai dezvoltată (ca adâncime şi masă) faţă de plantele mascule. Tulpina are înălţimi (la cânepa sudică) de la 1,50 la 5 metri, în funcţie de condiţiile ecologice şi densitatea culturii, şi este formată din 8-25 internodii. Sunt mai valoroase soiurile cu internodii mai puţine şi mai lungi, fiindcă se obţine o fibră mai lungă şi mai rezistentă. Grosimea tulpinii este influenţată de aceiaşi factori ca şi înălţimea şi variază de la 3 la 30 mm. Plantele mascule sunt mai înalte şi mai subţiri decât cele femele. Cânepa de cea mai bună calitate are tulpinile mai lungi de 150 cm (se admit 10% din masa lor cu minim 130 cm) şi mai subţiri de 6 mm (maxim 10% din masa cu peste 6 mm). Se recepţionează doar cânepa cu tulpina mai lungă de 100 cm (cu maxim 10 mm grosime la mai mult de 10% din exemplare sau tulpini ramificate. În greutate, tulpina reprezintă 62-69 % din întreaga plantă. (N. Ceapoiu)

Relatiile plantă - factorii de vegetatie

Arealul de cultură al cânepii se întinde de la Ecuator la Cercul Polar, iar în altitudine de la 0 până la 3.000 m (în Himalaya). Adaptarea la condiţii variate se face prin amplitudinea perioadei de vegetaţie, dar şi prin cerinţele ecologice diferenţiate ale speciilor şi tipurilor (proles) cultivate. Cerinţe faţă de căldură - pentru obţinerea de fibră (la formele sudice cultivate în România), cânepa are nevoie de 1.900-2.100 ̊C, în timp ce coacerea seminţei are loc după acumularea a 2.300-2.800 ̊C. Temperatura medie de-a lungul întregii perioade de vegetaţie la care se obţine cea mai mare producţie este de 20-22 ̊C (în condiţii de bună aprovizionare cu apă şi lumină intensă).

Germinaţia începe la 2-4 ̊C, dar răsărire uniformă şi viguroasă nu se obţine decât la 8-10 ̊C. Planta este sensibilă la temperaturi scăzute până la formarea a 3-4 frunze (mai ales plantele mascule), ceva mai rezistentă până la apropierea butonizării (diferenţierii morfologice a sexelor) şi extrem de sensibilă în restul perioadei de vegetaţie. Cânepa îşi încetează creşterea la 5 ̊C. Planta creşte bine la temperatura de peste 15 ̊C până la butonizare, de peste 18 ̊C de la butonizare la sfârşitul înfloririi şi de 20-24 ̊C în perioada formării seminţelor şi coacerii. Lipsa căldurii în primele două luni de vegetaţie determină plante pitice cu înflorire prematură (plante prematur îmbătrânite), în continuare temperaturile mai joase limitează creşterea în înălţime şi înrăutăţesc calitatea fibrei (ca structură, rezistenţă etc.). Nici temperaturile prea ridicate (peste 25 ̊C) nu sunt favorabile, diminuând procentul şi calitatea fibrei. De aceea, cânepa de fuior nu reuşeşte bine în stepa şi silvostepa din sudul ţării, unde frecvenţa zilelor calde şi tropicale este mare (se acomodează mai bine cânepa pentru sămânţă). Cerinţe faţă de umiditate - consumul specific de apă la cânepă este de (400) 600-800 mm. Exigenţe deosebite are în perioada de la începutul butonizării (diferenţierii sexelor) până la sfârşitul înfloririi, când consumă 65-70% din necesarul total de apă. La cânepa pentru sămânţă apa este necesară în cantităţi mari la 15-18 zile după fecundare.

Lipsa apei limitează dimensiunile (secţiunea) fibrei, lumenul este mare, iar membranele secundare (celulozice) sunt subţiri. Excesul este, de asemenea, dăunător: la semănat, germinaţia este împiedicată, după răsărire plantele pier dacă apa stagnează, nesuportând lipsa de aer în sol (mai ales plantele mascule), în perioada formării fibrei fasciculele devin afante, pereţii celulelor rămân subţiri. Producţii mari la cânepă de fuior se obţin dacă în timpul vegetaţiei cad 250 mm precipitaţii, cu o repartiţie relativ uniformă între 1 mai şi 15 iunie (dacă în primăvară apa nu este la nivelul capacităţii de câmp, precipitaţiile trebuie să fie mai abundente). Pentru producţia de seminţe, necesarul este de 350-450 mm, din care peste 60% în lunile iunie, iulie şi august. Umiditatea în sol trebuie să fie de peste 60-70% din IUA. Cânepa este pretenţioasă şi faţă de umiditatea relativă a aerului, precum şi faţă de lumină. Cânepa sudică este plantă de zi scurtă. Cerinţe faţă de sol - planta cere soluri bogate în humus şi elemente nutritive - inclusiv calciu -, cu un pH de 6,8-7,5. Solurile lutoase şi luto-argiloase, profunde, structrurate, cu bun raport între apă şi aer, sunt foarte bine valorificate de cânepă. Apa freatică trebuie să fie la 100-200 cm. Terenul trebuie să fie uniform: orice diferenţiere (de fertilitate, grosime a stratului arabil, substrat pietros sau impermeabil) se traduce în variaţii ale înălţimii şi grosimii plantelor, culorii plantelor etc. (cânepa este o excelentă indicatoare a fertilităţii solului - inclusiv a omogenităţii sale pe profil). Cele mai indicate soluri pentru cânepă sunt cernoziomurile (în primul rând cele freatic-umede), lacoviştile, solurile aluviale fertile şi omogene, rendzinele (solurile se vor adapta la nouă grupare a solurilor făcută de către ICPA Bucureşti). Reuşeşte şi pe soluri brune de diferite subtipuri. Nu sunt indicate solurile nisipoase, pietroase, erodate, precum şi cele foarte grele, impermeabile.

Planta valorifică bine şi turbăriile, cu nivel freatic mai adânc de 70- 80 cm, cu condiţia unei fertilizări adecvate (inclusiv cu microelemente). După N. Ceapoiu, cânepa trebuie considerată ca o plantă-pionier pe terenurile mlăştinoase, pe care, prin cultură repetată, le poate aduce în stare culturală mai bună.

Zone de cultură

Zonarea ecologică a cânepii în România a fost realizată de N. Ceapoiu.

Zonă foarte favorabilă - cuprinde practic toată Câmpia de Vest (în primul rând văile Caraşului, Timişului, Mureşului, Crişurilor şi Erului), câmpiile Someşului, Mureşului (în amonte de Blaj) şi Târnavelor în Transilvania, Câmpia Siretului (spre amonte de Bacău) şi a râului Moldova. În perioada de vegetaţie a cânepii temperatura medie este de 8-16 ̊C, iar precipitaţiile de 300-550 mm, cu circa 48-50 de zile cu ploaie. Solurile predominante sunt cernoziomuri, aluviuni şi lacovişti. Zona favorabilă (I şi II) se întinde în vecinătatea Câmpiei de Vest, în tot Podişul Transilvaniei (inclusiv depresiunile), în Moldova, în Podişul Getic şi nordul Câmpiei Române (soluri brune). Precipitaţiile sunt de 280-400 mm, cu 35-48 de zile cu ploaie, în timpul perioadei de vegetaţie, temperaturile medii între 15,9 şi 18,2 grade Celsius. Solurile sunt mult mai variate: cernoziomuri, brune, aluviale.

Cultura cânepii trebuie concentrată în unităţi specializate din zonă foarte favorabilă şi favorabilă I, numai pe soluri corespunzătoare, fiind astfel posibilă obţinerea de producţii de 10- 12 t, respectiv 6-8 t/ha tulpini uscate.

Victor VĂTĂMANU

0 Comments

articole

Particularităţi biologice şi relaţiile plantă- factori de vegetaţie ale culturii de cânepă

Leave a Reply.

NEWSLETTER

SERVICII

PARTENERI

CONTACT