Particularităţi şi cerinţe biologice ale culturii de coriandru

Ciclul de dezvoltare al coriandrului este compus din cinci faze principale: semănatrăsărire - 15-20 de zile; răsărire-formarea tulpinilor - 30-40 de zile; formarea tulpinilor-înflorire - 15-20 de zile; înflorire-formarea fructelor - 10-20 de zile; formarea fructelor-maturarea deplină - 20-40 de zile.

Coriandrul este o plantă alogamă. Cercetările efectuate au arătat, după cum prezintă E. Păun şi colaboratorii, că este posibilă şi autopolenizarea în limitele aceleiaşi plante, umbele sau chiar flori. Polenizarea este făcută de către insecte, în special albine, iar pe vreme uscată şi cu vânt este posibilă şi polenizarea prin intermediul vântului. Primele se deschid florile de pe umbela centrală, apoi înfloresc consecutiv umbelele de pe primul, al doilea şi următoarele etaje. Înflorirea unei plante durează în medie 24 de zile, cu variaţii de la 20 la 28 de zile. În cazul unei ramificări puternice, precum şi pe vreme mohorâtă, răcoroasă, înfloritul se prelungeşte până la 40 de zile şi chiar mai mult. Seminţele proaspăt recoltate au adesea o facultate germinativă scăzută şi o slabă energie germinativă, cu excepţia celor recoltate pe vreme uscată şi caldă. De obicei, maturarea se încheie după 3-4 luni de la recoltare, dar în cazuri izolate (în condiţiile recoltării la o epocă timpurie, coacerea seminţelor de pe vreme răcoroasă şi umedă sau păstrarea într-o încăpere rece) aceasta este de durată. Dezvoltarea canalelor secretoare periferice atinge maximul către coacerea în lapte a fructelor, apoi, sub presiunea seminţei care creşte, aceste canale se strâng, uleiul din ele se comprimă şi treptat se pierde. Din momentul începerii degradării canalelor secretoare periferice, canalele interne încep să se mărească şi către începutul coacerii în ceară ating dimensiunile maxime. În fructele coapte aproape tot uleiul volatil se află în canalele secretoare interne. Uleiul volatil se găseşte în toate organele plantei în cantităţi variabile în funcţie şi de stadiul de vegetaţie al plantei. Aldehida n-decilică, predominantă în uleiul volatil din plantele verzi (60-80%), imprimă tuturor organelor mirosul neplăcut de ploşniţă. Acumulările şi schimbările uleiului volatil de coriandru în procesul ontogenezei sunt variabile în funcţie de organul plantei din fenofaza de dezvoltare în care se găseşte planta de coriandru. Linaloolul apare numai în fructe, începând cu formarea acestora (32%) şi creşte până ajunge la maximum 65% în momentul coacerii depline. Există indicaţii că fructele mai mici sunt bogate în ulei volatil decât cele mai mari.

Unele cercetări dovedesc însă că nu există o legătură directă între mărimea fructelor şi conţinutul în ulei volatil. Conţinutul maxim în azot şi cel în substanţe minerale se găsesc la începutul fazei de dezvoltare în organele tinere. La înflorirea în masă, cea mai mare cantitate de azot şi de substanţe minerale, cu excepţia fosforului, se află în frunze. Fosforul în acest timp se concentrează în inflorescenţe. Pentru coriandru sunt caracteristice creşterea inegală în decursul perioadei de vegetaţie a conţinutului în substanţe uscate şi, corespunzător cu aceasta, absorbţia inegală a elementelor nutritive din sol. Până la începutul formării tulpinii coriandrul acumulează 10% substanţă uscată, iar de la formarea tulpinii până la înflorirea deplină 52%. Cel mai intens proces de acumulare a masei uscate are loc în perioada de la începutul la înflorirea deplină, când pe zi se acumulează în medie o cantitate mai mare la hectar, ceea ce reprezintă 50-60% din totalul asimilatelor. Absorbţia azotului şi a fosforului urmează aproape cu exactitate mersul acumulării substanţei uscate, cea mai mare intensitate înregistrându-se în timpul înfloririi; astfel, este de 52-54% în perioada de la începutul formării tulpinii până la înflorirea deplină, de 23-32% în perioada de înflorire deplină-începutul maturării, iar în timpul maturării slăbeşte. În ceea ce priveşte potasiul, absorbţia lui are loc în proporţie de 70% în perioada de la începutul formării tulpinii până la înflorirea deplină şi de 10% în perioada următoare, până la începutul maturării. Modul în care are loc acumularea substanţei uscate, a azotului, lipidelor, amidonului şi zaharurilor în diferite faze de maturare a fructelor a fost evidenţiat de studiile efectuate de către Decheva şi Tvetkov. Asupra duratei perioadei de vegetaţie (de la răsărire şi până la maturare) acţionează în principal doi factori, temperatura şi durata zilei, astfel că aceasta are valori cuprinse între 80 şi 120 de zile. Cu cât se merge mai spre nord, temperatura şi durata zilei acţionează în direcţii opuse: scăderea temperaturii încetineşte dezvoltarea, în timp ce lungirea zilei o grăbeşte.

Temperatura - pentru germinarea seminţelor, temperatura minimă este de 4-6 grade Celsius, iar temperatura optimă este de 10 grade Celsius. Viteza răsăririi plăntuţelor depinde, pe lângă adâncimea de semănat, şi de temperatură; la adâncimea de 4-5 cm şi la temperatura de 15-17 grade Celsius coriandrul răsare după 12-15 zile de la semănat, la 10-12 grade Celsius răsare după 20-22 de zile şi la 6-8 grade Celsius după 30-40 de zile. Sămânţa abia germinată poate suporta îngheţuri până la -8...-10 grade Celsius, iar plantele tinere cu 4-6 frunze în rozetă rezistă şi la geruri de -16...-18 grade Celsius. Cel mai expus acţiunii temperaturilor joase este coletul, care nu rezistă la temperaturi sub -13 grade Celsius. Deşi la începutul dezvoltării sale este mai rezistent la îngheţuri, mai târziu, în faza de formare a tulpinii, coriandrul devine sensibil la temperaturi negative şi poate fi afectat de cele mai uşoare îngheţuri. Suma temperaturilor pozitive de la semănat la maturare trebuie să fie de 1.900-2.000 de grade, iar pentru perioada răsărire-maturare de 1.700-1.800 de grade. Temperaturile ridicate influenţează nefavorabil asupra înfloririi şi formării fructelor, mărind procentul de flori nelegate; când sunt însoţite de vânt uscat şi fierbinte, devin foarte dăunătoare. Unii cercetători consideră că temperatura moderată a aerului şi absenţa vânturilor calde influenţează pozitiv acumularea uleiului volatil.

Apa - seceta din sol este suportată bine de plante când se află în faza de rozetă. Insuficienţa umidităţii în sol în faza formării tulpinii opreşte creşterea întregii plante, iar în faza înfloririi acţionează nefavorabil asupra fructificării. Alternarea vremii umede cu cea uscată sporeşte căderea fructelor. În unul şi acelaşi punct geografic, datele începerii fazelor de dezvoltare pot varia în limite foarte largi, în funcţie de particularităţile anului.

Lumina - coriandrul este o plantă de zi lungă. Suma orelor de iluminare necesare pentru parcurgerea fazelor de la răsărire la înflorire este de 900-940. Suma totală a orelor de lumină pentru întreaga perioadă de vegetaţie este de 1.400-1.500. Ca şi alte plante de provenienţă mediteraneană, coriandrul este iubitor de lumină şi nu suportă umbrirea. În perioada de la încolţire până la formarea tulpinii coriandrului sunt suficiente 20 de zile de prezenţă a buruienilor pentru a provoca îngălbenirea, rămânerea în urmă a creşterii şi scăderea bruscă a recoltei, chiar dacă buruienile vor fi distruse ulterior.

Solul - cele mai bune soluri pentru coriandru sunt cele cu conţinut ridicat în substanţe nutritive, cu o bună structură şi cu un pH de 6,5-7,5. Pe solurile cu pH de 5,5 producţia de fructe scade cu 50%. Coriandrul reuşeşte bine pe cernoziomuri şi solurile brune de pădure. Sunt nefavorabile solurile argiloase, grele, mlăştinoase, nisipoase şi în general fără structură, solurile sărace în substanţe nutritive. În privinţa substanţelor nutritive, pentru o producţie de 1 qintal de fructe, coriandrul extrange din sol, în medie, 4,2 kilograme de azot, 1,6 kilograme de fosfor, 4 kilograme de potasiu, 4,7 kilograme de calciu şi 1 kilogram de mangan. În ceea ce priveşte cantităţile de azot şi fosfor absorbite, coriandrul se aseamănă cu cerealele păioase; depăşeşte considerabil grâul, luând în consideraţie cantitatea de potasiu absorbită. Condiţiile optime de umiditate (60% din capacitatea capilară) şi condiţiile de nutriţie (NPK) favorizează organogeneza şi formarea unui număr sporit de flori.

Victor VĂTĂMANU