Particularități și tehnologia de cultură a soiurilor de struguri pentru masă

Valoarea economică a fiecărui soi pentru struguri de masă este determinată, în primul rând, după cum prezintă M. Oșlobeanu și colaboratorii, de nivelul producției-marfă din cea totală, cunoscută fiind relația: Producția totală de struguri (kilograme la hectar) = Producția marfă (kilograme la hectar) + bracuri (kilograme la hectar).

Principalii factori de influență asupra producției totale și marfă sunt: condițiile biologice (soi; portaltoi); condițiile ecologice (multianuale; anuale); tehnologia (desime și distanțe de plantare; forma de conducere; încărcătura de ochi; lucrări și operații în verde; fertilizare; irigare; protecția fitosanitară etc.). Prin amplasarea fiecărui soi în cele mai favorabile condiții ecologice și prin practicarea unei tehnici viticole moderne de maximă eficiență economică se tinde, în contextul creșterii producției, către realizarea relației: Producția totală de struguri (kilograme la hectar) = Producția marfă (kilograme la hectar).

Condiţii biologice. Soiul - Soiurile de struguri pentru masă se disting, în general, prin producții mari de struguri și chiar foarte mari. Au un potențial productiv ridicat (soiurile Afuz Ali, Italia, Alphonse Lavalee, Cardinal etc.), mijlociu (soiurile Regina viilor, Chasselas Dore, Muscat de Hamburg) și scăzut (Perlă de Csaba etc.). Soiurile cu potențial ridicat de producție răspund mai bine la intervențiile agrotehnice care conduc la creșterea producției (fertilizare, irigare etc.) decât cele cu potențial mai scăzut. Nivelul producției-marfă din totalul producției variază în funcție de soi între 55 și 80%, putând ajunge la 65-90% prin diferite măsuri agrofitotehnice.

Portaltoiul - Producția totală și nivelul producției-marfă sunt influențate de portaltoiul folosit la altoire. Cercetările au stabilit că la soiul Chasselas producția totală de struguri crește cu 20% în cazul altoirii pe SO4, comparativ cu altoirea pe 5BB (Ampelografia RSR, vol*). Influența pozitivă a portaltoiului SO4 s-a remarcat și în cazul soiului Afuz Ali, determinând creșterea producție totale cu 15-20%, iar a producției marfă cu 8-14%. Portaltoiul Riparia gloire se distinge, de asemenea, prin influențarea creșterii producției totale și marfă, ca și grăbirii maturării strugurilor (Georgescu Magdalena). Rezultă că numai prin alegerea corectă a portaltoiului pentru fiecare soi se poate asigura o creștere substanțială a producției de struguri fără cheltuieli susplimentare.

Condiţii ecologice - amplasarea plantațiilor cu soiuri de masă în condiții ecologice cu grad ridicat de favorabilitate conduce la obținerea unor producții de foarte bună calitate, cu un procent redus de bracuri, fără a necesita intervenții agrotehnice speciale (ex. Ostrov, Zimnicea, Greaca etc.). Condițiile meteorologice anuale constituie unul dintre factorii de influență esențială asupra producției-marfă. Chiar dacă suma gradelor de temperatură utilă și a orelor de strălucire a soarelui se încadrează între limitele normale, precipitațiile, mai ales cele din timpul înfloritului și a maturării strugurilor, constituie elementul meteorologic negativ. În aceleași condiții, influența precipitațiilor se manifestă mai intens la soiurile care nu corespund din punct de vedere al cerințelor lor la condițiile ecologice date. De exemplu, la Valea Călugărească, condițiile ecologice sunt mai favorabile culturii soiului Muscat de Hamburg decât soiului Afuz Ali, de aceea reacția acestuia din urmă este mai puternică la condițiile climatice nefavorabile.

Tehnologia - producțiile sporite de struguri-marfă sunt asigurate de aplicarea unor tehnologii adaptate la specificul fiecărui soi și plantație, ca și la condițiile climatice.

Desimea şi distanţele de plantare - la soiurile de masă se consideră desime optimă aceea care asigură un procent ridicat de struguri-marfă din totalul producției, în contextul unei eficiențe economice sporite. Prin mărirea desimii vițelor la hectar, producția de struguri crește până la o anumită desime, după care începe să scadă, intervenind reducerea  volumului de sol explorat de fiecare viță, umbrirea puternică, scăderea indicelui de însorire, a activității fotosintetice globale, a capacității de inițiere și desăvârșire a inflorescențelor, se accentuează meierea și mărgeluirea etc. Nivelul producției-marfă nu urmează fidel creșterea producției totale de struguri odată cu desimea butucilor la hectar. La soiurile de struguri pentru masă, în general, nivelul economic maxim al producției-marfă se înregistrează înaintea maximului producției totale. Pentru soiurile de masă, desimea optimă variază, în general, între 3.330 și 4.500 și chiar 5.000 butuci/hectar pentru soiurile de vigoare mai mică (Muscat, Perlă de Csaba etc.). În cadrul desimii optime se stabilesc acele distanțe de plantare care convin vigorii soiurilor în condiții ecologice date și cu influență favorabilă asupra producției de struguri-marfă.

Forma de conducere - conducerea în forme semiînalte și înalte asigură producții sporite de struguri, cu un procent ridicat de struguri-marfă, ca urmare a unor creșteri mai ponderate, prezența unei cantități mai mari de lemn multianual, sporirea fertilității, iluminare mai bună, reducerea intensității atacului de mană, mucegai etc. Conducerea în forme semiînalte și înalte se poate practica numai în arealele delimitate pentru cultura neprotejată a viței-de-vie sau în cultura semiprotejată cu cep de siguranță la bază. Pe baza experiențelor efectuate la noi în țară, se recomandă Guyot pe tulpină pentru soiurile mai viguroase și care reclamă tăieri cu coarde de rod lungi (Muscat d’Adda, Afuz Ali, Italia etc.) și conducerea în cordon bilateral la soiurile mai puțin viguroase și care se pretează și la tăieri în cordițe și cepi (Chasselas, Perlă de Csaba, Muscat de Hamburg etc.).

Încărcătura de ochi - procentul de struguri-marfă din producția totală este în strânsă dependență de mărimea încărcăturii de ochi. Mărirea încărcăturii de ochi duce la mărirea producției totale, până la o anumită limită, dar nu este însoțită totdeauna și de creșterea producției-marfă, deseori este chiar diminuată. Această relație impune stabilirea unor încărcături echilibrate, în concordanță cu potențialul productiv al plantației și al solului. Încărcătura optimă de ochi se stabilește nu numai în funcție de nivelul producțieimarfă și al eficienței economice, dar și în funcție de reacția biologică a butucului, determinându-se indicii de autoreglare și de echilibru. Se consideră că planta este în echilibru biologic normal când valoarea fiecărui indice este egală cu 1. Îmbunătățirea regimului de nutriție, ca și alte intervenții care au ca efect creșterea vigorii și fertilității plantelor necesită stabilirea, pe cale experimentală, a unei încărcături sporite de ochi. Repartizarea încărcăturii de ochi se face pe elemente de rod (cepi de rod, cordițe, coarde) adecvate soiului și formei de conducere. Supradozarea încărcăturii și repartizarea ei pe elemente de rod prea lungi duc nu numai la scăderea producției, totale și marfă, dar și la întârzierea maturării strugurilor.

Lucrări şi operaţii în verde - pe lângă lucrările și operațiile în verde obligatorii (plivit), contribuie la îmbunătățirea calității strugurilor și o serie de operații speciale, cum sunt: normarea numărului de inflorescențe, scurtarea ciorchinelui, desfrunzitul parțial, inelarea etc. Operațiile în verde speciale se aplică mai ales la soiurile cu boabe mari (Cardinal, Afuz Ali, Italia). Operațiile în verde influențează mai puțin evident producția totală de struguri. Uneori, diferențele de producție obținute prin aplicarea operațiilor în verde sunt nesemnificative, alteori chiar inferioare, dar se obțin sporuri substanțiale de 28-30% producție-marfă, ceea ce prezintă însemnate avantaje de ordin economic, beneficiul realizat putând crește până la 200% (Văleanu L. și colaboratorii). Eficiența economică a operațiunilor în verde este maximă când ele se aplică în concordanță cu însușirile biologice ale soiurilor și cu condițiile meteorologice ale fiecărui an.

Plivitul lăstarilor sterili - se execută diferențiat, în funcție de procentul de lăstari fertili per butuc, reținându-se că pentru 1 kilogram de struguri este nevoie de 1,50-2 metri pătrați suprafață foliară. La soiurile Cardinal, Chasselas etc., cu peste 70% lăstari fertili, se pot înlătura prin plivit toți lăstarii infertili de pe coardele de rod, în timp ce la Afuz Ali, Italia, Coarnă, cu un procent mai scăzut de lăstari fertili (sub 70%) se înlătură 25-50% din lăstarii infertili. Plivitul asigură creșterea producției totale de struguri cu 5-20% și a producției-marfă cu 2-10%, în funcție de soi. Creșterea producției-marfă se realizează prin scăderea procentului de boabe meiate și mărgeluite, creșterea greutății medii a strugurilor și a 100 de boabe, colorarea mai frumoasă etc. Efectul plivitului crește dacă este corelat cu normarea numărului de inflorescențe.

Normarea numărului de inflorescenţe - se execută imediat după înflorit, în funcție de soi, lăsându-se pe butuc următoarele încărcături de inflorescențe: până la 14-16 - la soiurile Cardinal, Regina viilor, Afuz Ali, Italia, Alphonse Lavallee; până la 24-26 - la soiurile Muscat de Hamburg, Muscat d’Adda, Bicane, Coarnă; până la 20-32 - la soiurile Perlă de Csaba, Chasselas, Panse precoce. Aceste recomandări sunt orientative, intervenind influența condițiilor de mediu anuale asupra diferențierii mugurilor. Prin reducerea numărului de inflorescențe la soiul Afuz Ali în condițiile podgoriei Murfatlar, producția totală a crescut cu 1,7 tone/hectar, mai accentuat însă producția-marfă cu 2,3 tone/hectar, odată cu creșterea substanțială a beneficiului (Podoleanu N., 1977). Creșterea accentuată a producției-marfă, prin reducerea numărului de inflorescențe este determinată de mărirea greutății medii a fiecărui strugure și sporirea aspectului comercial. Efectul normării inflorescențelor este amplificat prin aplicarea operației de scurtare a ciorchinilor (inflorescențelor).

Scurtarea ciorchinilor cu 1/3 din lungime se execută, în special, la soiurile Cardinal, Regina viilor, Muscat de Hamburg, Afuz Ali, Italia etc., imediat după înflorit, ceea ce permite efectuarea concomitentă a scurtării ciorchinilor cu reducerea numărului de ciorchini. În cazul soiului Muscat de Hamburg sau a altora tot cu struguri rămuroși se recomandă scurtarea și a primelor 1-2 ramificații. Ca urmare a executării acestei lucrări, se realizează sporirea, în special a producției-marfă, reducându-se procentul de bracuri și numărul de intervenții la cizelarea strugurilor și obținerea unui beneficiu.

Desfrunzitul parţial - se execută în special în anii mai reci ori ploioși, în perioada de maturare a strugurilor, mai ales la soiurile Muscat de Hamburg, Muscat d’Adda, Afuz Ali, Italia etc., suprimându-se cu 2-3 săptămâni înainte de cules frunzele dispuse sub și în dreptul strugurilor.

Incizia inelară - operație cu efecte deosebit de spectaculoase asupra calității strugurilor, în special la soiurile Afuz Ali, Italia, Cardinal etc., dar și cu efecte negative asupra întregii plante, necesită un volum mare de muncă (79 ore/hectar), ceea ce limitează utilizarea ei numai în cazuri excepționale.

Fertilizarea - soiurile pentru struguri de masă răspund foarte bine la o fertilizare rațională, prin creșterea producției totale și marfă. Consumul global de substanțe nutritive este superior, în general, la soiurile pentru struguri de masă, comparativ cu cele de vin. Cercetările efectuate au pus în evidență consumul global și repartizarea acestui consum în funcție de epoca de maturare a strugurilor, ceea ce indică necesitatea fertilizării diferențiate. La stabilirea dozelor de îngrășăminte și a rapoartelor între ele trebuie să se țină seama de optimum economic, ce asigură un procent ridicat de producție-marfă și care se realizează la doze sporite de P (fosfor) și
K (potasiu), comparativ cu N (azot). Pentru soiul Cardinal, s-a stabilit la Greacă doza de N50P150K150 (kilograme/hectar substanță activă) - pentru optimum economic, cu o producție calculată de 28,3 tone/hectar, comparativ cu doza de N150P100K100 (kg./ha ș.a.), optimum tehnologic, cu o producție calculată de 32,8 tone/hectar struguri (Condei Gh. și colaboratorii).

În general, dozele mari de azot susțin o creștere puternică, determinată de metabolismul proteic, ce atrage după sine scăderea rezistenței față de diferite boli (mană, mucegaiul cenușiu), accentuarea fenomenelor de meiere și mărgeluire, colorarea mai puțin intensă a boabelor, întârzierea maturării, scăderea consistenței miezului bobului, scăderea rezistenței la transport și păstrare etc. Aportul suplimentar de K determină sporirea rezistenței la cancerul bacterian, în special la soiurile sensibile (Italia, Afuz Ali etc.). Soiurile pentru struguri de masă se caracterizează printr-un consum mai mare și de oligoelemente, fiind în medie la hectar de 290-1.120 grame fier, 50-70 grame mangan, 40-230 grame bor, 64-185 grame cupru, 110-220 grame zinc, 0,3-1,0 grame molibden. Aceste oligoelemente, prin condiționarea desfășurării anumitor funcțiuni fiziologice, influențează în special latura calitativă a producției (Fregoni M.). Administrarea lor se realizează de cele mai multe ori pe cale foliară.

Irigarea - la soiurile de struguri pentru masă, consumul specific de apă în cultura irigată per unitatea de produs este mai mic, determinat de creșterea producției totale de struguri. Efectul pozitiv al irigării asupra producției-marfă este însă mai redus. Complexarea irigării cu fertilizarea minerală determină creșterea însemnată a producției-marfă. Prin irigare, la soiurile de masă se micșorează sensibil rezistența la presare a boabelor la transport și păstrare. În anii cu precipitații insuficiente, efectul irigării este mai puternic; concomitent cu creșterea producției totale se îmbunătățește și calitatea strugurilor, respectiv producția de struguri-marfă. În centrele viticole din sudul țării, specializate în cultura soiurilor de struguri de masă, în majoritatea anilor intervine necesitatea aplicării unei irigări de aprovizionare. Irigarea se sistează la intrarea strugurilor în pârgă. În cazul culturii soiurilor de masă pe nisipurile din sudul țării se pot aplica 1-2 udări și după intrarea strugurilor în pârgă, în funcție de necesități (Grumeza N.).

Protecţia fitosanitară - la soiurile de struguri pentru masă, tratamentele fitosanitare au o importanță deosebită, nefiind acceptați spre valorificare în stare proaspătă sau păstrare decât strugurii perfect sănătoși, lipsiți de orice fel de vătămări din cauza bolilor și dăunătorilor. În același timp, tratamentele, în special la soiurile cu struguri negri (Cardinal, Muscat de Hamburg, Muscat d’Adda etc.) nu trebuie să conducă la deprecierea aspectului comercial al strugurilor prin folosirea insecto-fungicidelor și a adezivilor necorespunzători. Cu circa două săptămâni înainte de recoltarea strugurilor se sistează tratamentele cu produse antibotritice. În cazul plantațiilor destinate producerii strugurilor pentru păstrare, tratamentele pentru combaterea mucegaiului se aplică începând de la sfârșitul înfloritului.

Victor VĂTĂMANU