Particularităţile creşterii şi rodirii la prun

În primii ani de livadă prunii formează creşteri viguroase, de 0,5-1,5 metri lungime, cu unghiuri de inserţie mici (Tuleu gras, Renclod Althan), mijlocii (Agen, Vinete de Italia) şi mari (Montfort), după cum prezintă N. Cepoiu. Majoritatea soiurilor au coroanele compacte şi umbrite datorită numărului mare de lăstari anticipaţi care apar înainte de intrarea pomilor pe rod (Agen, Minerva). Există însă şi soiuri care au coroanele mai rare şi mai bine luminate (Stanley, Peche).

Soiurile cu coroanele compacte rodesc pe ramuri mijlocii şi ramuri lungi, iar cele cu coroanele aerisite pe buchete ramificate. Pomii încep să fructifice când au vârsta de 3-4 ani (Stanley, Agen), 5-6 ani (Tuleu gras, Anna Spath) sau 7-8 ani (uriaşe). În anii 9-10 de la plantare, soiurile de prun altoite pe corcoduş au o talie mare (9-10 metri), iar cele altoite pe prunul franc o talie mijlocie (5-7 metri) sau mică (3,5-4 metri). După instalarea rodirii, coroanele pomilor devin piramidale (Tuleu gras, Gras românesc), fusiforme (Simon), invers piramidale (Anna Spath), globuroase (Agen) sau turtite (Renclod verde). Durata de viaţă a prunului variază între 25 şi 35 de ani. Spre deosebire de măr şi păr, prunul înfloreşte mai devreme, la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie. În funcţie de momentul deschiderii florilor, soiurile de prun se grupează în: soiuri cu înflorire timpurie (Gras românesc), soiuri cu înflorire mijlocie (Stanley) şi soiuri cu înflorire târzie (Tuleu gras şi Vinete româneşti). După modul în care se comportă florile în timpul fecundării, soiurile de prun se împart în: autocompatibile (Stanley), parţial autocompatibile (Agen) şi autoincompatibile (Tuleu Gras). Soiurile autoincompatibile parţial sau total fructifică normal numai în condiţiile în care li se asigură cei mai buni polenizatori. Când 20-30% din florile prunului au fost fecundate, există garanţia realizării unei recolte economice şi de bună calitate.

Formarea şi evoluţia ramurilor de rod

În perioada de tinereţe, prunul fructifică pe buchete ramificate, ramura mijlocie, ramura lungă şi ramura anticipată. În pregătire pentru rodire se află şi pintenul şi spânul. Buchetul ramificat - este specific soiurilor Stanley, Anna Spath, Peche, Silvia, Centenar, Alina, Ţâţă, Pescăruş şi Record. Este o formaţiune scurtă (2-3 ani), cu un mugure vegetativ în vârf şi 3-5 grupuri de muguri (vegetativ şi floriferi) dispuşi în spirală pe un ax scurt. Într-un grup se găsesc 2-3 muguri, dintre care unul este vegetativ central, care-i asigură ramificarea, şi doi floriferi, care formează flori şi fructe.

Evoluţia buchetului

Buchetul ramificat evoluează prin mugurii vegetativi laterali (din grup) şi mugurele terminal în pinteni şi buchete, formând o ramificaţie laterală. Ramura mijlocie ramificată - prezintă lateral grupuri de muguri (2-3 în grup) floriferi şi vegetativi care fructifică şi ramifică, de unde şi numele de „ramura mijlocie ramificată“. Se întâlneşte frecvent la soiurile Tuleu gars, Vânăt românesc, Sarmantic şi Diana.
Evoluţia ramurii mijlocii ramificate - ramura mijlocie de la prun se aseamănă cu smiceaua de la măr şi păr. Evoluează prin mugurele terminal şi axiali subterminali, vegetativi, în ramuri mijlocii, prin mugurii din 1/3 mijlocie în buchete şi prin mugurii bazali, în pinteni. Când mugurii axiali sunt dispuşi în grupuri şi pomii fructifică, intensitatea creşterilor se reduce încât noile ramuri care se formează spre vârf sunt buchete (3-4), iar cele din zona mediană sunt pinteni. Mugurii de la baza ramurii nu evoluează, ci rămân în stare dormindă.
Ramura lungă - se formează la început de rodire şi este situată de obicei în prelungirea şarpantelor. Are o lungime de 50-100 cm şi poate prezenta grupuri de muguri (de câte 2-3 fiecare) floriferi şi vegetativi. Apare frecvent la soiurile Stanley şi Albatros, în urma tăierilor severe.
Evoluţia ramurii lungi - ramura lungă evoluează asemănător ramurii mijlocii, cu deosebirea că spre vârf se formează numai creşteri viguroase.
Ramura anticipată - se formează când pomii încep să fructifice şi are o contribuţie asemănătoare ramurii mijlocii ramificate. Se cunosc soiuri de prun care au tendinţa să fructifice simultan pe ramuri mijlocii şi lungi (Diana şi Albatros), buchete şi mijlocii (Minerva şi Piteştean), scurte, mijlocii şi lungi (Carpatin şi Flora). Înainte de intrarea pomilor pe rod, la prun se formează pinteni şi spini, care ulterior pot constitui puncte noi de rodire pentru anii următori. Ramura anticipată are aceeaşi evoluţie ca şi ramura mijlocie ramificată.
Pintenul - este o formaţiune de rod în devenire, lungă de 1-3 cm şi cu un mugure vegetativ în vârf, care se formează la începutul rodirii sau în anii cu recolte exagerat de mari.
Spinul - este caracteristic soiurilor Tuleu gras şi Gras românesc. Are o lungime de 1-3 cm, un spin în vârf şi 2-3 grupuri de muguri (vegetativi şi floriferi) în poziţie laterală. Ramurile de rod ale prunului sunt subţiri şi lungi, acoperite cu o pruină caracteristică. Mugurii vegetativi sunt mai ascuţiţi şi mai mari decât cei floriferi.
Evoluţia spinului - spinul se formează din mugurii axiali şi, după 1-2 ani de la rodire, vârful lemnos se usucă, iar mugurii vegetativi axilari evoluează în pinteni şi buchete încât noua formaţiune complexă are aspectul unei ramificaţii fructifere. Ramurile de rod ale prunului evoluează mai lent şi au o durată mai mare de viaţă decât cele de cais.

Tăierile de producţie

În perioada de tinereţe, unele soiuri de prun lăstăresc puternic şi îndesesc coroana cu ramuri subţiri şi lungi, încărcate supranumeric cu muguri de rod (Tuleu gras, Vinete româneşti, Grase româneşti etc.). Altele formează lăstari puternici (puţini la număr) şi fertili, care pot evolua în buchete ramificate mici (Montford), mijlocii (Agen) sau mari (Stanley). Structura permanentă a coroanei este formată din şarpante arcuite, scurte şi groase (Vinete de Italia), scurte şi subţiri (Agen), mijlocii - dresate (Tuleu gras), lungi şi viguroase (Anna Spath).

Existenţa acestor structuri, atât de diverse ca vigoare, rezistenţă şi unghi de inserţie, impune aplicarea unor tăieri adecvate prin care pomii să valorifice eficient întregul potenţial de rodire al soiului şi să sigure coroanei o structură solidă. Astfel, la soiurile cu ramurile de schelet dresate şi fragile, curbate şi subţiri se fac tăieri de reducţie în lemn de 3-4 ani, pentru fortificare şi ramificare, evidenţiindu-se astfel dezbinările şi frângerile ramurilor. La soiurile cu ramuri viguroase, garnisite cu buchete ramificate (Stanley, Anna Spath), tăierile sunt mai uşoare şi constau în scurtarea prelungirilor şarpantelor cu 1/3-1/2 din lungime pentru stimularea ramificării. Cu această ocazie se reduce semischeletul care s-a garnisit în timpul fructificării, se suprimă ramurile care au rodit slab şi prezintă zone mari neproductive, precum şi a celor epuizate de recolte. Ramificaţiile complicate se simplifică prin tăieri de rărire, înlăturânduse ramurile subţiri, situate spre vârf, nepurtătoare de muguri floriferi.

La pomii viguroşi, cu creşteri normale, se fac tăieri în fiecare an pentru normarea încărcăturii pomilor cu rod, care constau în întinerirea semischeletului care a depăşit vârsta de 4-6 ani, scurtarea semischeletului tânăr-alungit, garnisit cu numeroase buchete şi ramuri mijlocii. Sunt eliminate totodată ramurile frânte şi dezbinate, uscăturile şi ramurile lacome de pe punctele de curbură ale şarpantelor. La pomii aflaţi în plină rodire, cu creşteri mai reduse şi poziţia şarpantelor arcuită şi orizontală, se fac tăieri în lemn de 4-5 ani, deasupra unei ramuri viguroase, lacomă sau de semischelet şi se scurtează ramurile mijlocii cu 1/3-1/2 din lungime, pentru ramificare şi fortificare, iar ramurile debile şi epuizate se suprimă. La pomii netăiaţi ani de-a rândul, şarpantele şi subşarpantele se taie în lemn de 5-6 ani, deasupra unei ramificaţii laterale, ramurile de semischelet se scurtează sau se suprimă, eliminându-se toate porţiunile degarnisite şi neproductive. Se fac de asemenea tăieri de detaliu prin care se elimină toate ramurile mijlocii evoluate care nu mai formează muguri floriferi şi se scurtează ramurile lacome (cu 1/3 din lungime), pentru a le transforma în noi formaţiuni de rod.

În plantaţiile tăiate mecanizat se intervine manual prin tăieri de: simplificare, reducţie şi scurtare a ramurilor de semischelet neproductive şi a lacomelor din interiorul coroanei. La pomii conduşi ca fus subţire, reducţia şarpantelor de la baza coroanei se execută în prima decadă a lunii iunie. Amânarea acestei intervenţii până la această dată are drept scop temperarea vigorii pomilor, prin eliminarea unui număr mare de lăstari viguroşi care s-au format pe prelungirile anuale ale şarpantelor, stimularea creşterii lăstarilor formaţi pe şarpante şi semischelet (până la nivelul unei formaţiuni de rod) şi activarea în creştere a mugurilor dorminzi pentru obţinerea de noi puncte de rodire. În plantaţiile de prun prevăzute cu alei de trafic tehnologic, menţinerea pomilor pe spaţii mici se realizează relativ uşor şi prin tăieri de încadrare a pomilor în tiparul coroanei fus subţire, care se aplică periodic, după 3-4 recolte de fructe.

Victor VĂTĂMANU