Particularitățile lucrărilor solului pe diferite terenuri

​Lucrările solului pe terenurile în pantă și erodate
Una din măsurile principale pentru obținerea de producții ridicate pe terenurile de pe pantele erodate sau expuse eroziunii este executarea corectă a lucrărilor solului.
Arăturile adânci de vară și de toamnă se vor executa numai de-a curmezișul pantelor, de-a lungul curbelor de nivel. În felul acesta, coamele brazdelor împiedică scurgerea apelor și deci previn eroziunea.
Arăturile adânci pe pante se vor executa cu plugurile reversibile și cu tractoare de mare putere, care pot lucra pe terenurile înclinate. Stăvilirea eroziunii este însă în funcție de panta și de lățimea solelor.
Plugul cu două, trei brazde, execută la ducere o arătură mai la suprafață, iar la întoarecere una mai adâncă. În felul acesta arătura formează succesiuni de coame de înălțimi diferite, ceea ce împiedică scurgerea apei, spălarea și transportul solului. Pe pantele până la 10 grade, brazda poate fi răsturnată la vale, iar între 10 si 14 grade, brazda se va răstuna la deal. Când terenul are o înclinare peste 14 grade, arăturile vor fi efectuate cu pluguri reversibile de tracțiune minimală.
Eficacitatea arăturii paralele cu curbele de nivel, crește dacă se aplică și alte măsuri legate de lucrările solului și anume: alternarea adâncimii arăturii, arătura adâncă, subsolajul, arătura cu plugul fără cormană cu păstrarea miriștii, arătura în brazdă discontinuă, arătura în pătrat și arătura în crovuri cu ajutorul unei rărițe actionată de tractor.
Se recomandă ca pe solurile erodate, întoarcerea brazdelor să se facă la 15-20cm, iar până la 30-35cm pământul să se afâneze cu ajutorul scormonitorilor. Pentru obținerea unor recolte bogate este necesar un strat arabil mai adânc; pe solurile erodate însă, stratul de humus este subțire, iar straturile din adâncime, lipsite de activitate biologică, conțin săruri în forme greu solubile. Din această cauză adâncirea stratului arabil cu scormonitorii rămâne o cale mai sigură de a spori producția pe aceste soluri. 
Pe solurile puternic erodate, adâncirea arăturii se va face de asemenea prin afânarea solului pe fundul brazdei, cu ajutorul scormonitorului, pentru că prin întoarcerea brazdei să nu aducem la suprafață straturi de sol nefertil.
Lucrările solului premergătoare semanatului, se vor executa ca și arăturile, tot paralel cu curbele de nivel.
 
Particularitățile lucrărilor solului pe terenuri irigate
Datorită faptului că prin irigație solul este expus la scăderea parțială a fertilității, atât prin obținerea unor producții mai mari cât și datorită faptului că se produce o levigare mai intensă a elementelor nutritive prin apa de irigație, este necesară o agrotehnică specială. Din cauza umidității favorabile, se produce o îmburuienare mai accentuată, ceea ce atrage după sine lucrări repetate de întreținere, ce duc la prăfuirea structurii solului și formarea crustei după udări sau precipitații mai abundente. De asemenea, solul devine mai compact. Un alt fenomen negativ urmează în această situație și anume, sărăturarea solului, mai ales în cazul unei ape de irigație cu conținut mai mare de săruri minerale.
Pentru a înlătura efectele negative și în special pentru a mari permeabilitatea, este necesar ca lucrarea de bază, arătura adâncă, să se efectueze la adâncimi mai mari, comparativ cu cele executate pe terenuri neirigate.
Aceasta favorizează pe langă mărirea permeabilității, capacitatea de înmagazinare a apei, precum și pătrunderea rădăcinilor mai în adâncime în sol. Astfel, pe terenurile normale arătura va fi de cel puțin 25cm și în mod obișnuit la 30-35cm. Pe solurile cu orizontul arabil subțire, se execută arături mai superficiale, între 15-25cm întrebuințându-se scormonitorul pentru lucrarea de subsolaj, pentru a nu scoate la suprafață stratul nefertil de dedesubt.
Adâncimea de lucru a scormonitorilor poate fi de 10-15cm sub brazdă.
Pe solurile irigate este necesară o alternare a adâncimii arăturii. Pe solurile irigate, talpa plugului sau hardpanul se formează cu multă ușurință, ceea ce face necesar să se schimbe adâncimea arăturii în fiecare an cu aproximativ 5cm după cerințele plantelor care urmează.
Arăturile adânci în agricultura irigată, se execută totdeauna toamna și se grapează concomitent. În ceea ce privește celelalte lucrări de întreținere a arăturii ca și cele de pregătire a solului înaintea semănatului, acestea trebuie să se efectueze când solul se gasește în stare optimă.
Agrotehnica culturilor irigate prezintă unele particularități față de cele pe terenurile neirigate. Între măsurile agrotehnice specifice, sistemele de lucrare a solului prezintă următoarele caracteristici: - lucrările solului trebuie să asigure o structură favorabilă, menținerea și sporirea cantității de humus.
Este necesară o afânare mai energică și repetată a solului pentru a se realiza o adâncime a permeabilității stratului arabil. Îmbunătățirea permeabilității solului duce la preîntâmpinarea fenomenului de sărăturare; - combaterea energică a buruienilor care se înmulțesc mai repede pe terenurile irigate datorită condițiilor favorabile; - sistemul de lucrare trebuie să dea posibilitatea ca terenurile irigate să fie folosite cat mai intensiv. Numai asigurând producții cât mai ridicate, cu un preț de cost cât mai scăzut, se pot amortiza investițiile făcute cu amenajarea terenurilor irigate și a instalațiilor hidrotehnice.
Aceste particularități ale sistemelor de lucrare pe terenurile irigate se asigură dacă se realizează acoperirea solului cu vegetație, o perioadă cât mai îndelungată, în cursul anului prin culturi duble sau chiar triple.
Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de toamnă pe terenurile irirgate poate fi următorul:
- arătură adâncă (în funcție de grosimea stratului arabil), urmată de grapă imediat după recoltarea plantei premergătoare. În cazul când solul este uscat, se dă o udare de aprovizionare înainte de arătură, care trebuie efectuată la umiditatea optimă. Înaintea semănatului se va pregăti terenul cu discul urmat de o grapă ușoară.
Uneori udarea de aprovizionare se face după executarea arăturii de însămânțare cu 15-20 zile înainte de semănat, astfel încât sămânța să găsească umezeala suficientă în sol.
În cazul culturilor duble, după recoltarea grâului și a orzului de toamnă, se execută o arătură de însămânțare de cel mult 15cm adâncime.
Înainte de semănatul celei de a doua culturi se execută 2-3 discuiri energice în agregat cu grapa stelată, până la adâncimea de 10-12cm.
Uneori se face o udare de aprovizionare după semănat. În modul acesta se pregătește un bun pat germinativ pentru sămânță.
 
Pentru culturile de primăvară ansamblul și ordinea de executare a lucrărilor se bazează pe același principiu ca solul să fie cât mai mult timp al anului acoperit de culturi. Arătura adâncă de toamnă se poate face fie după recoltarea plantelor semănate în miriște, fie după culturi cu perioada lungă de vegetație, care părăsesc terenul târziu (sfecla, porumb pentru boabe, floarea soarelui etc.)
Arătura se execută în starea optimă a solului, concomitent cu grapatul.
Dacă solul este uscat înainte de arătură se aplică o udare de umezire a stratului arabil. Arăturile nebolovănoase se pot lăsa în brazda crudă (negrapate).
Primăvara, imediat ce terenul permite se grapează, după care în funcție de data semănatului culturilor, se execută câteva lucrări energice cu cultivatorul urmat de grape ușoare până la semănat. În caz de secetă se aplică o udare de umezire a solului.
Caracteristic pentru culturile irigate este că sistemele de lucrare a solului cuprind întotdeauna arătura adâncă toamna, deoarece orice cultură din cadrul rotației urmează după o premergătoare târzie, precum și datorită faptului că terenul irigat se folosește prin culturi duble (uneori triple).
 
Lucrările solului după ”sistemul minim”.
În România, s-au intreprins în principalele zone agricole, cercetări privind metoda numită”lucrarea minimală a solului”. În multe țări cu agricultura avansată, această metodă se aplică din ce în ce mai mult în producție, trecând deja de faza experimentală. Și pentru România, acest sistem constituie o problemă de perspectivă, având în vedere faptul că în general pentru cultura plantelor și în special pentru prășitoare, sunt necesare cel puțin 12 lucrări, de la pregătirea terenului până la recoltare.
Lucrările numeroase, efectuate pentru pregătirea solului în vederea semănatului și pentru combaterea buruienilor în timpul vegetației, duc la înrăutățirea însușirilor solului. Astfel, tasarea stratului arabil la suprafață, prin călcarea roților tractorului și acțiunea pieselor active ale diferitelor mașini contribuie la distrugerea structurii, crează un regim nefavorabil pentru apă, aer și hrană:
Pe de altă parte, numeroasele lucrări efectuate obișnuit pentru cultura prășitoarelor (arat, discuit, grapat, aplicarea îngrășămintelor, semănat, prășit repetat, combaterea chimică a buruienilor și dăunătorilor) consumă timp, energie, combustibil, defectează mai repede agregatele de lucru și în final duc la creșterea prețului de cost.
Prin lucrarea minimală se reduc la minim lucrările de pregătire a terenului pentru semănat și lucrările de îngrijire a plantelor, se face economie de timp, de cheltuieli, de combustibil și se reduce prețul de cost.
Din cercetările efectuate s-a constatat că în acest sistem de lucru al solului, pentru diferite culturi, prețul de cost a scăzut între 59-80% față de metodele obișnuite. Avantajele cele mai numeroase sunt cele de natură agrotehnică.
Astfel, se conservă umiditatea solului și substanțele nutritive din sol, combaterea buruienilor se realizează mai ușor, semințele plantei de cultură germinează mai repede și se creează condiții mai bune pentru viața plantelor, agregatele se pot conserva și folosi un timp mai îndelungat.
Lucrarea minimală a solului constă în faptul că printr-o singură trecere a utilajului agricol pe teren, se efectuează în paralel mai multe lucrări.
 
Victor Vătămanu