Pastrarea purceilor in viata incepe de la fatare

În fermele zootehnice și în gospodăriile agricole individuale țărănești, care practică fătările sezoniere la scroafe, în lunile martie și aprilie încep fătările de primăvară. Pentru păstrarea în viață a unui număr cât mai mare de purcei fătați, se impun, încă de la fătare, câteva măsuri importante de prevenire a pierderilor de purcei.

---

1. Pregătirea boxei pentru fătare: efectuarea curățeniei și a dezinsecției, spălarea (la 24-48 de ore după dezinfecție), văruirea și introducerea așternutului.

2. Introducerea scroafei în boxa de fătare cu cel puțin 4 zile înainte de data probabilă a fătării. În medie, durata gestației la scroafe este de 114-115 zile. Semnele apropierii fătării sunt: edemul vulvei, turgescența și sensibilitatea mamelelor, apariția secreției colostrale, agitația scroafei, manifestată prin culcări și sculări repetate.

3. Hrănirea scroafei se face cu cantități mici de furaje concentrate, atât înainte de fătare, cât și câteva zile după aceasta. În aceeași perioadă, nu se administrează scroafelor furaje voluminoase, iar în rația de concentrate se introduc multe tărâțe de grâu (circa 35%), pentru prevenirea constipației. Hrana se administrează sub formă de barbotaj (cu multă apă).

4. Asistarea scroafei la fătare, atât ziua, cât și noaptea, chiar dacă actul fătării durează până la 6 ore și uneori mai mult. Intervenția omului este necesară, mai ales în maternitățile neîncălzite, unde purceii, imediat după expulzare, trebuie să fie protejați împotriva frigului în lăzi sau coșuri până la terminarea actului fătării și după acesta. Fără această măsură, în adăposturi reci, neîncălzite, moartea purceilor poate avea loc fără alte cauze.

5. Acordarea primelor îngrijiri purceilor nou-născuți este absolut necesară. Imediat după expulzare, fiecare purcel se șterge bine cu o cârpă uscată pentru îndepărtarea mucozităților și a membranei amniotice; prima dată se șterg nările și gura pentru a ușura respirația purcelului. Se secționează ombilicul la 5-6 cm de abdomen, se presează pentru a nu sângera și apoi se pensulează cu tinctură de iod, după care purceii se așază în coș, ladă sau patul cald, dacă maternitatea este prevăzută cu așa ceva.

6. Alăptarea purceilor este obligatorie după cel mult o oră de la începerea fătării, chiar dacă fătarea nu s-a terminat, supraveghind ca toți purceii să sugă. Alăptarea este necesară deoarece colostrul este bogat în gamma-globuline, care protejează purceii contra infecțiilor în primele zile de viață. Pe măsură ce trece timpul de la începutul fătării, conținutul colostrului în gamma-globuline scade rapid. Înainte de primul supt, este necesar să se controleze și să se mulgă fiecare mamelă pentru a elimina primele jeturi, care, fiind foarte bogate în agenți patogeni, sunt dăunătoare purceilor. După primul supt, alăptarea purceilor se face din oră în oră, deoarece aceștia primesc o cantitate foarte mică de lapte la fiecare alăptare.

7. Urmărirea eliminării învelitorilor fetale, care au loc, de regulă, după terminarea fătărilor. Învelitorile fetale, așternutul murdar și eventual purceii născuți morți se îndepartează din boxă.
 
8. Tăierea colților purceilor cu un clește de sârmă sau cu foarfeca, pentru a nu răni sfârcurile scroafelor în timpul suptului.

9. Urmărirea stării glandei mamare, a felului cum scroafele își alăptează purceii, ba chiar caută să-i omoare; aceștia trebuie supravegheați 1-2 zile, după care, de regulă, scroafa se liniștește și îi primește. Neprimirea purceilor este întâlnită mai frecvent la scrofițe, din cauza fătărilor mai grele. De asemenea, se poate datora sensibilitătii mamelelor afectate de mamită, caz în care este necesar masajul și aplicarea unui unguent calmant. Dacă după fătare scroafele nu au deloc lapte, ele trebuie supuse unui tratament medicamentos. Dacă 1-2 purcei sunt mai slabi și mereu agitați, înseamnă că la sfârcul la care sug scroafa nu are lapte sau are lapte insuficient. Acești purcei trebuiesc dați altei scroafe, cu purcei mai puțini, sau alăptați artificial.

10. Pentru păstrarea în viață a purceilor supranumerari (mai mulți decât sfârcurile funcționale ale scroafei) se poate proceda în mai multe feluri: purceii supranumerari se repartizează la o scroafă cu purcei mai puțini, care a fătat în aceeași zi sau cu 1-2 zile înainte; se împart purceii în două grupe inegale; o grupă egală cu numărul sfârcurilor funcționale și altă grupă formată din restul purceilor; cele două grupe se alăptează alternativ din oră în oră; altă soluție ar fi alăptarea artificială cu lapte de vacă a purceilor supranumerari.

11. Cantitatea de hrană administrată scroafei crește treptat după fătare. O cantitate prea mare de hrană administrată scroafei în primele zile după fătare stimulează producția de lapte. Purceii fiind mici, nu pot consuma întreaga cantitate de lapte, apar mamitele și diareea la purcei, soldată uneori cu moartea acestora. Nu se vor introduce în hrana scroafelor furaje mucegăite.

12. După ce purceii sunt lăsați împreună cu scroafa, dacă maternitatea nu este încalzită artificial, se va asigura purceilor un așternut bogat în paie.

Victor VĂTĂMANU