Pătrunjelul - medicament natural

Cel mai folosit zarzavat din bucătăria tradiţională românească, pătrunjelul, este un remediu redutabil în multe afecţiuni, fiind practic o adevărată farmacie verde, după cum prezintă Virginia Ciocan. Principala lui calitate, aceea de stimulant general şi nervos, dar şi de afrodiziac, face posibilă încadrarea lui în grupa plantelor psihotrope.

Istorie şi tradiţie
Planta provine din ţinuturile Mării Mediterane şi a ajuns pe actualul teritoriu al României cu cel puţin 2.000 de ani în urmă. Grecii antici considerau pătrunjelul drept o ţelină de stâncă, de unde şi denumirea ştiinţifică de petroselinum (petros = stâncă şi selinon = ţelină) şi îl foloseau pentru aromatizarea mâncărurilor, dar şi ca plantă medicinală. Tot cu pătrunjel, grecii antici îi încununau pe învingătorii întrecerilor sportive. În Roma Antică, rădăcina de pătrunjel era mâncată de gladiatori cu puţin timp înainte de a intra în arenă. Se credea că luptătorul care a consumat pătrunjel şi-a mâncat moartea şi nu se mai temea de ea, dobândind astfel un curaj teribil. Celţii le dădeau tinerelor femei cantităţi mari de rădăcină de pătrunjel înainte cu două zile de lună plină, pentru a rămâne însărcinate şi pentru a naşte uşor. Romani au folosit pătrunjelul încă de pe vremea dacilor ca aliment şi condiment, dar şi ca plantă medicinală. În medicina noastră tradiţională, cu pătrunjel se oblojeau rănile în pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slăbite sau se preparau fierturi contra bolilor de ficat sau de intestine. Dacii foloseau pătrunjelul şi ca plantă magică, fiind încredinţaţi că acesta fereşte de deochi sau de făcături.

Descriere botanică
Pătrunjelul este o plantă erbacee legumicolă, bienală, cu tulpină înaltă, frunze penat-sectate, foarte aromate, de culoare verde-închis şi cu flori mici, albe sau gălbui, reunite în inflorescenţe de tip umbelă. Rădăcina este pivotantă, îngroşată şi lungă de 12-30 cm. Toate părţile plantei au, pe lângă remarcabile calităţi culinare, de aromatizare şi corectare a gustului a nenumărate feluri de mâncare, şi calităţi tămăduitoare de excepţie. Rădăcina - Radix Petroselini, frunzele - Herba Petroselini, seminţele - Fructus Petroselini şi uleiul de pătrunjel - Oleum Petroselini au o largă utilizare în medicină tradiţionalistă, naturistă. Mai active sunt pătrunjelul cu frunza încreţită şi plantele din primul an de vegetaţie. Seminţele însă se recoltează de la plante care au doi ani.

Compoziţia chimică
Pătrunjelul este o adevărată polivitamină naturală, fortifiantă. Conţinutul biochimic cuprinde: provitamina A, vitaminele B, K şi E, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, cupru, sulf, iod, clorofilă, precum şi histidină, un aminoacid ce împiedică dezvoltarea tumorilor. 100 de grame de pătrunjel proaspăt are 60 kcal şi conţine: vitamina C - 200-240 mg, provitamina A - 60 mg, fier - 19 mg, mangan - 0,5 mg. Pătrunjelul este de patru ori mai bogat în vitamina C decât portocala şi conţine mai mult fier decât spanacul. Conţinutul în bor şi flor este mai mare decât în orice aliment. O legătură de pătrunjel furnizează mai multă proteină decât două ouă. Pătrunjelul conţine şi compuşi ce produc vitamina B12, vitamină cu rol important în formarea hematiilor, în creşterea normală a celulelor, în fertilitate, sarcină, potenţă, imunitate şi în prevenirea bolilor degenerative. După R. Paris şi Quevauviller, pătrunjelul are apiol - un compus estrogenic, diastase, clorofilă, ulei volatil, ce conţine: pinen, terpen, apiol, apina ş.a. Cu ajutorul a 20 g de pătrunjel putem absorbi zilnic 48 miligrame de vitamina C şi de patru ori mai multă provitamina A decât ne trebuie.

Proprietăţi şi indicaţii fitoterapeutice
Frunzele aromate de pătrunjel, alături de cele de mărar, ţelină sau leuştean, au fost în ultimul timp ţinta unor studii medicale foarte complexe, cu rezultate pe măsură şi pe baza cărora se poate afirma că aceste banale zarzavaturi pot şi trebuie coborâte din farfurie direct pe rafturile farmaciilor. Rămâne să folosim aceste informaţii şi să nu pregetăm de a consuma legumele amintite, mai ales în stare crudă, neprelucrate termic, pentru că numai aşa se păstrează nealterate principiile active ale acestora. Astfel, patrunjelul este un stimulant al sistemului nervos central şi vegetativ, un stimulant puternic al imunităţii generale a organismului datorită conţinutului mare de vitamine, săruri minerale, dar şi de luteolină, o substanţă ce stimulează producerea de globule roşii. Uleiul volatil din pătrunjel întăreşte sistemul nervos central şi îl protejează de efectele devastatoare ale alcoolului, iar clorofila stimulează şi întăreşte ficatul pentru o mai rapidă eliminare a alcoolului din organism. Substanţele active din uleiul volatil de pătrunjel protejează sistemul nervos şi de acţiunea nocivă a nicotinei din ţigări, a gudroanelor din fumul de ţigară. Pătrunjelul previne astfel şi afecţiuni ale sistemului respirator, de la bronşite la cancer pulmonar. În concluzie, se poate spune că pătrunjelul este o plantă psihotropă şi cu efecte antialcoolice şi antitabagice. Studii mai recente efectuate la Universitatea din Ankara (Turcia) au evidenţiat acţiunea antiinfecţioasă a pătrunjelului prin inhibarea unor bacterii şi ciuperci părăsite, dar şi acţiunea antiinflamatorie asupra căilor respiratorii, a sistemului urogenital, combătând nefritele, pielo-nefritele, cistita, mărind şi diureza şi prevenind formarea de calculi renali. Acţiunea antitumorală a frunzelor de pătrunjel a fost recent descoperită şi se datorează flavonoidelor şi unor substanţe volatile ce protejează organismul de radicalii liberi şi combate reacţiile adverse ale citostaticelor. Profesorul G.Q. Zheng din SUA a descoperit în frunzele de pătrunjel o substanţă volatilă, miristicina, care inhibă dezvoltarea tumorilor pulmonare. Vitamina E şi apiolul din pătrunjel stimulează producerea de hormoni feminini, ajută la buna funcţionare a glandelor sexuale feminine, concretizată prin stimularea fertilităţii, reglarea ciclului menstrual, fiind un factor de frumuseţe şi tinereţe la femei. Proprietatea depurativă a pătrunjelului, aceea de a elimina urea, acidul uric şi sărurile acestuia pe cale urinară, corelată cu proprietatea antiinflamatoare la nivelul articulaţiilor, folosesc în toate afecţiunile reumatice şi ale gutei. Efectul antioxidant al pătrunjelului previne degradarea AND-ului din celule, combătând astfel îmbătrânirea prematură, iar vitamina K din pătrunjel este necesară pentru coagularea normală a sângelui şi ajută la menţinerea stării de sănătate a inimii, a vaselor de sânge şi a densităţii osoase. Pătrunjelul are efecte calmante şi regenerative în afecţiunile ochilor şi ale pleoapelor, prevenind şi tratând ulceraţii ale corneii, conjunctivita şi cataracta. Calităţile antiseptice se referă şi la vindecarea pielii afectate de înţepături de insecte, previne formarea de echimoze şi vânătăi. Nu lipsită de importanţă este calmarea tenului acneic şi seboreic, prin reglarea glandelor sebacee şi prin reducerea infecţiilor bacteriene cutanate. Are efecte benefice şi în combaterea pistruilor şi a petelor de bătrâneţe. Pătrunjelul este recomandat în prevenirea şi tratarea a numeroase afecţiuni, precum: astenii, depresii, afecţiuni ale sistemului nervos central şi vegetativ, în creşterea imunităţii, întărirea organismului contra efectelor nocive ale alcoolului, tutunului, a diverselor noxe, în afecţiuni ale sângelui şi inimii, în afecţiuni respiratorii şi digestive, în boli grave precum cancer, leucemie, hepatite - B şi C, în boli ale sistemului articular şi osos, în reumatism, gută, osteoporoză, în boli ale ochilor, ale pielii şi în general întăreşte întreg organismul şi îi sporeşte rezistenţa la boli. Fără a greşi, se poate afirma că puterea de vindecare a pătrunjelului este similară cu a unei întregi fabrici de medicamente.

Victor VĂTĂMANU