Pentru a hrani cele 9 miliarde de oameni, productia agricola ar trebui sa creasca cu 70%

Cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentaţiei, celebrată la data de 16 octombrie, academicianul Cristian Hera a susţinut, în cadrul Academiei Române, o prezentare pe tema securităţii alimentare în condiţiile actuale de creştere demografică şi schimbări climatice. Pe măsură ce populaţia globului creşte, presiunea asupra producţiei agricole este din ce în ce mai mare şi, potrivit unor statistici, aceasta ar trebui să crească cu 70% pentru putea hrăni cele 9 miliarde de oameni, cât se estimează că vor fi în anul 2050.

---

„În 2011, am avut o populaţie de 7 mld. de locuitori şi se preconizează că în anul 2050 vom ajunge la 9 miliarde, iar după unele prognoze chiar la 9,5 mld. de oameni. Pentru a hrăni această populaţie ar fi nevoie de o creştere a producţiei agricole cu 70%, dar există o serie de constrângeri cum ar fi schimbările climatice globale şi impactul asupra resurselor naturale. De aceea, se discută şi despre o criză ecologică.

Insecuritatea alimentară depinde şi de evoluţia veniturilor populaţiei pentru a avea acces la hrană. De asemenea, depinde de hotărârile politice din fiecare stat dacă susţine dezvoltarea durabilă şi se bazează pe protecţia socială a populaţiei. O altă constrângere extrem de importantă este determinată de criza energetică. Toată civilizaţia lumii s-a dezvoltat pe sursa de energie fosilă, care este epuizabilă. Din cauza consumului mare de energie, Lester Brown, directorul Institutului de Politică Planetară, a lansat ideea competiţiei între hrana pentru oameni şi hrana pentru maşini. În 2011, din cele 400 de milioane de tone de cereale realizate în Statele Unite ale Americii, 127 mil. tone au fost folosite pentru producerea de biocombustibil. Anul acesta, în SUA, din cauza secetei excesive, nu s-au mai folosit cereale pentru biocombustibili”, a afirmat academicianul Hera.

Potrivit acestuia, în Uniunea Europeană asistăm la o plafonare a producţiilor agicole pe unitatea de suprafaţă. „Până în anul 1970 a avut loc o creştere liniară a producţiei agricole, cu un ritm de creştere de 3,5%. În perioada 1961-2000, ritmul a fost încetinit la 1,5%, iar în intervalul 2001-2010 asistăm la o plafonare a producţiilor agicole. Directoarea Institutului Naţional de Cercetări Agricole din Franţa a arătat că în ultimii 10 ani în UE marile ţări producătoare de grâu au o producţie plafonată la 6 până la 9 t/ha. România, în ultimii 20 de ani, are o producţie medie de 2-3 tone/ha. Sub acest aspect, România se găseşte într-o situaţie avantajoasă, pentru că, folosind noile creaţii şi tehnologiile performante, poate dubla şi chiar mai mult producţia pe unitatea de suprafaţă. În 1984, populaţia medie globală consuma 342 kg de cereale, iar în 2006 ajungea la 302 kg pe cap de locuitor. Deşi producţiile au crescut, populaţia a crescut mult mai rapid, iar dacă producţia va scădea cu 12%, criza alimentară va fi una extrem de puternică”, a susţinut prof. univ. dr. doc. Cristian Hera.

Una dintre consecinţele negative ale presiunii creşterii productivităţii agricole este exploatarea excesivă a resurselor naturale. „La nivel global, 62% din sol are o fertilitate redusă şi foarte redusă şi 11% are o fertilitate ridicată şi foarte ridicată. În România, solul cu fertilitate redusă şi foarte redusă ocupă 52% şi 28% cel cu fertilitate ridicată. Din nefericire, pe baza datelor Institutului de Pedologie, această fertilitate a solului scade o dată cu recolta. România, o singură dată în istorie, a administrat 120 kg de îngrăşăminte la unitatea de suprafaţă, în timp ce Belgia sau Olanda au dat chiar şi 400 kg/ha. 70% din apa dulce se foloseşte în agricultură. Totalul volumului de apă se diminuează, chiar şi cele din straturile de adâncime. România este încadrată în categoria ţărilor cu resurse de apă relativ scăzute”, a spus dl Hera. Schimbările climatice globale reprezintă cea mai mare provocare a mileniului III. Ele au influenţe dramatice asupra mediului şi resurselor naturale.

În perioada 1901-2001, temperatura medie a crescut cu 0,2-0,6 grade Celsius, în 1906-2005 a crescut cu 0,18-0,74 grade Celsius, iar ultimii 12 ani au fost cei mai călduroşi din 1850 încoace. Spre sfârşitul secolului 21, scenariul probabil arată o creştere a temperaturii cu 4 până la 6,4 grade Celsius. Factorul primordial implicat în creşterea temperaturii medii este acumularea de gaze cu efect de seră, din cauza industrializării, care a crescut substanţial.

În opinia dlui Hera, schimbările climatice şi eroziunea solului vor duce, la nivel mondial, la pierderea a 5 până la 7 milioane de hectare. „Anul acesta, SUA au înregistrat la grâu, porumb şi soia o producţie cu 17% mai mică din cauza temperaturilor ridicate. În 1941-1950 au fost declaraţi 3 ani de secetă severă, iar în secolul 21 au fost declaraţi 5 ani de secetă. Schimbările climatice afectează agricultura, restrângând zonele favorabile pentru cultivarea culturilor, impunând schimbări radicale ale sistemelor de exploataţie, ale sortimentelor de genotipuri. Sistemul convenţional de agricultură nu reuşeşte să satisfacă pe deplin cerinţele. Acum se discută din ce în ce mai mult de sistemul biotehnologiilor.

Pe baza datelor primite de la Clive James şi Graham Brookes rezultă că în 2010 suprafaţa cultivată cu plante modificate genetic a fost de 148 de milioane de hectare. Anul trecut, pe plan mondial au fost cultivate 160 de milioane de hectare, în 28 ţări ale lumii. Principalele ţări cultivatoare de plante modificate genetic sunt SUA, Brazilia şi Argentina. Până acum, nu s-au găsit efecte negative asupra sănătăţii omului şi animalelor şi mediului înconjurător”, a afirmat academicianul Cristian Hera, subliniind faptul că cercetarea ştiinţifică este considerată forţa motrice pentru progres, în general, şi implicit al agriculturii.

Ana MUSTĂŢEA