Piata ingrasamintelor - pretul va creste pe termen mediu

Dr. ing. Cătălin Aurelian ROȘCULETE

Creșterea cererii mondiale și cvasicriza ofertei stau la baza inflamării prețului îngrășămintelor minerale. Începând cu declanșarea crizei economice din 2009, tendința prețului îngrășămintelor minerale a fost de creștere și aceasta va continua același traseu pe termen mediu.

---

Prețul îngrășămintelor a fost relativ stabil și scăzut în perioada cuprinsă între anii 1980 și 1990. Între 2000 și 2006, am asistat la o creștere moderată a prețului și la o volatilitate crescută a acestuia. Între 2007 și 2008, prețul a explodat, pentru ca în prezent să se mențină la un nivel ridicat și cu o volatilitate foarte mare. Cum se explică aceasta inflamare a prețului cunoscută de piața îngrășămintelor minerale? În primul rând, este vorba de o creștere puternică a cererii, cea mai mare din ultimii 25 de ani, în special pentru azot. Această cerere are la bază dorința Chinei și a Indiei de a-și asigura foarte rapid necesarul de consum de pe piața internă pentru produsele alimentare. În acest context, fertilizarea a devenit mai importantă ca niciodată, un factor important pentru obținerea unor producții bune. În al doilea rând, oferta de îngrășăminte este rară și repartizată dezavantajos pentru anumite state producătoare de materii prime agricole. Materiile prime, care contribuie la obținerea îngrășămintelor, cum sunt gazul natural pentru azot, fosforul natural pentru fosfați și sarea de potasiu pentru obținerea potasiului sunt localizate în Rusia, China, Canada, Africa de Nord și foarte puțin în Orientul Mijlociu. Înaintea problemei legate de disponibilitățile acestor materii prime, se pune problema exploatării de calitate a acestor resurse naturale. Exploatarea lor este foarte costisitoare, în condiții de calitate superioară, mai ales în cazul fosfatului, ceea ce face ca anumite proiecte de investiții să fie incerte pe termen mediu. Astăzi, doar investițiile de stat și cele pe termen scurt au fost realizate pe plan mondial. Exploatarea acestor resurse este, de asemenea, incertă, ținând cont de instabilitatea existentă în țările care dețin aceste resurse. Să ne amintim de criza dintre Ucraina și Rusia, de la începutul anului 2009, când victime au căzut economiile europene dependente de gazul rusesc. Atunci, Rusia a decis să închidă robinetul cu gaz pentru Ucraina, ca urmare a unei datorii mai vechi existente între cele două state. Pentru a asigura un preț competitiv și optim pe lanțul de fabricație, producătorii de îngrășăminte minerale și-au delocalizat producțiile către statele care dețin astfel de resurse. Costul îngrășămintelor minerale rămâne puternic legat de costul materiilor prime, accesul direct la depozite este un factor important al competitivității. Costul de fabricație a azotului este reprezentat în proporție de 80,5% de costul gazului natural. Producătorii de îngrășăminte minerale, care vor fi și exportatorii de mâine, sunt: Africa de Nord (Maroc pentru potasiu), țările din Orientul Mijlociu, Canada și Rusia. Pe această piață foarte mondializată și multipolară, unde statele producătoare nu sunt neapărat și state consumatoare, statele cu o agricultură importantă sunt obligate să-și îndrepte atenția pentru a continua activitățile agricole și pe viitor.

Această tendintă de creștere a prețului îngrășămintelor minerale, pe termen mediu, are la bază creșterea cererii la nivel mondial, care nu este urmată îndeaproape de investiții în noii capacități de producție. Creșterea spectaculoasă a prețului între anii 2007 și 2008 are la bază o serie de factori conjuncturali, care au fost ajutați și de factorii structurali, și anume: specularea prețului materiilor prime, închiderea numeroaselor fabricii producătoare de îngrășăminte minerale, dezvoltarea proiectelor de energii alternative consumatoare de produse agricole, întârzierea anumitor proiecte sau investiții, precum și menținerea unor politici publice defensive. Trebuie să avem în vedere că până în anul 2050, 90% din creșterea totală a producției agricole mondiale provin din creșterea randamentelor și intensificarea culturii (mai multe culturi/aceeași suprafață/în același an), iar restul de 10% vin din extinderea suprafețelor agricole cultivate. Având în vedere aceste lucruri, politica agricolă a României trebuie să aibă în vedere accesul facil la îngrășămintele minerale cu prețuri rezonabile, pentru a putea contribui, de o manieră consistentă, la balanța națională de plăți, la asigurarea securității alimentare și energetice, precum și la mentinerea activităților agricole în mediul rural.

revista, agricultura, vegetal, analiza, piata ingrasamintelor, fertilizare