Plantarea butasilor altoiti si lucrarile agrofitotehnice din scoala de vite

Forţarea butaşilor altoiţi poate fi considerată terminată, după cum prezintă E. Vişoiu şi colab. (2002), după o perioadă de călire de 2-3 zile, necesară aclimatizării viţelor la condiţiile de plantare din şcoala de viţe. Călirea se desfăşoară la temperatura de 8-10 grade Celsius în cazul viţelor ce se vor planta în câmp şi 12-13 grade Celsius pentru cele plantate în spaţii protejate.

---

Clasarea viţelor după călire constă în alegerea celor bune pentru plantat, care au lăstari porniţi şi căluş circular la punctul de altoire. Lăstarii se fasonează la 4-5 cm, iar rădăcinile se îndepărtează ori se scurtează la 1-2 cm. În funcţie de modul de plantare, viţele clasate se pot reparafina. Pentru viţele plantate în spaţii protejate, ca şi pentru viţele produse în câmp pe teren modelat în biloane mici sau în teren nebilonat, reparafinarea pe jumătatea superioară a butaşilor este obligatorie.

Producerea viţelor altoite în ghivece nutritive
Producerea viţelor altoite în ghivece nutritive are marele avantaj că permite plantarea lor la locul definitiv chiar în anul altoirii, eliminându-se anul de creştere în pepinieră; de asemenea, la ghivece nutritive pot fi fortificate viţele necesare pentru plantarea golurilor. Tehnologia impune existenţa unor spaţii protejate (sere, solarii, tunele din folii transparente), a unor instalaţii pentru udare şi aerisire. Amestecurile nutritive pentru înrădăcinarea şi dezvoltarea viţelor sunt constituite din următoarele componente: mraniţă, turbă, pământ de ţelină, nisip, în diferite combinaţii; cel mai utilizat amestec este cel format din părţi volumetric egale de mraniţă, pământ de ţelină şi nisip.

Plantarea butaşilor altoiţi şi parafinaţi se poate executa după ce temperatura în seră nu mai coboară sub 8-10 grade Celsius, prin introducerea în amestecul nutritiv a 10-12 cm din partea bazală a butaşilor. Ca lucrări de îngrijire specifice enumerăm: udări prin aspersiune pentru menţinerea higroscopicităţii atmosferice ridicate, plivitul buruienilor, copilitul lăstarilor şi tratamentele fitosanitare.

Livrarea viţelor poate să înceapă când acestea au lăstarii de minimum 20 cm, iar sistemul radicular este bine dezvoltat şi suficient de lignificat pentru a susţine greutatea amestecului nutritiv din punga de plastic. Pentru viţele fortificate destinate plantării golurilor din plantaţiile tinere, înălţimea lăstarilor trebuie să fie de peste 30 cm. Printr-o bună dirijare a factorilor ecologici, viţele fortificate la ghivece nutritive pot fi plantate în goluri în jumătatea a II-a a lunii mai, iar cele altoite, în anul respectiv, după 10 iunie.

Este important de ştiut că viţele cu lăstari mai mari de 60 cm nu se comportă foarte bine după plantarea la locul definitiv, deoarece o parte din rădăcinile care depăşesc punga de plastic sunt distruse la detaşarea de pe solul serei ori se deshidratează în perioada transportului şi a plantării. Se creează un dezechilibru între sistemul radicular activ şi suprafaţa foliară a lăstarului care produce disfuncţionalităţi fiziologice până la refacerea rădăcinilor.

Producerea viţelor altoite în câmp
Terenul destinat şcolii de viţe trebuie să fie inclus într-un asolament de 4-5 ani şi trebuie bine nivelat, amplasat lângă o sursă de apă şi să aibă un bun drenaj natural. Organizarea terenului în şcoala de viţe se face în sole de circa 5 hectare, înconjurat de drumuri de acces. Lungimea solelor şi direcţia rândurilor de viţe vor fi dependente de reţeaua de irigare, indispensabilă şcolii de viţe.

Pregătirea terenului trebuie să înceapă toamna, după recoltarea culturilor premergătoare, cu desfundatul terenului la 50-60 cm cu PBD în agregat cu S1300 sau S1500.

Fertilizarea organică se recomandă a fi efectuată plantei premergătoare, dacă viţele vor fi produse pe teren modelat, şi concomitent cu desfundatul, dacă rândurile de viţe sau coama biloanelor vor fi acoperite cu folii din material plastic intens colorate. Fertilizarea chimică de bază se face înainte de modelarea terenului cu N - 30, P - 60, K - 80 kg substanţă activă sau cu dozele recomandate prin cartarea agrochimică. Modelarea terenului în biloane se realizează toamna pentru solurile mijlocii. Cu pluguri pentru făcut şi tasat biloane în agregat cu S 1300 sau U 650 DT. Bilonul are secţiune transversală, forma unui trapez cu baza mare de 80-100 cm, iar cea mică de 25-30 cm. Bilonarea este obligatorie pe solurile reci sau în zonele cu suma gradelor de temperatură utilă mai scăzută de 1.450 de grade Celsius.

Pe biloane, viţele pot fi plantate prin acoperire totală, în rânduri simple, sau prin acoperirea parţială, cu rânduri simple sau duble. Pentru plantarea în rânduri duble, profilul bilonului trebuie mărit (baza mare 140-160 cm, iar baza mică 35-40 cm). Rândurile duble se plantează pe coama bilonului la 18-20 cm, iar între plante, pe rând, distanţa este de 6-7 cm (Grecu V. şi colab., 1993) În România, la SCDVV Ştefăneşti s-a realizat, în mod experimental, intensificarea şcolii de viţă prin modelarea terenului în biloane, cu lăţimea bazei de 70 cm, coama acoperită cu folie intens colorată, cu un rând de viţe pe bilon sau chiar cu două rânduri, realizându-se importante economii prin reducerea suprafeţelor desfundate, bilonate şi întreţinute mecanic, la 1/2 şi chiar la 1/3.

Pentru varianta intensivă se recomandă utilizarea la protejarea coamei bilonului a foliilor intens colorate în albastru sau roşu, pentru efectele favorabile atât asupra încălzirii superioare a bilonului, cât şi pentru radiaţiile reflectate care stimulează fotosinteza, contribuind la o acumulare superioară a hidraţilor de carbon în viţele obţinute. Plantarea viţelor în teren nebilonat se recomandă pentru zonele din sudul ţării. Terenul se desfundă, se fertilizează şi se nivelează ca şi în tehnologia clasică.

Pregătirea terenului pentru plantare începe cu deschiderea unor rigole la distanţe de 140 cm şi executarea unor orificii ca marcatoare, la distanţe de 6-6,5 cm şi adâncime de 10-12 cm. Viţele parafinate se introduc în aceste orificii la 10-12 cm adâncime, apoi rigola se acoperă, efectuându-se un mic bilon de pământ. După plantare, se irigă obligtoriu cu 150-200 metri cubi de apă la hectar. La încheierea plantatului se întocmeşte schiţa cu soiurile plantate în şcoala de viţe şi se completează Registrul de producere a materialului săditor viticol. Îngrijirea viţelor după plantare urmăreşte dirijarea creşterii şi maturării lăstarilor prin lucrări efectuate la sol şi la plante.

Lucrările aplicate solului sunt: mobilizarea superficială (6-10 cm) după plantare, după udări şi când terenul este îmburuienat, de 10-12 ori în perioada de vegetaţie. Pe biloanele neprotejate cu folii de polietilenă se practică spargerea crustei (până la apariţia lăstarilor) şi mobilizarea superficială a taluzurilor biloanelor la 5-8 cm şi copcitul.

Lucrările aplicate viţelor sunt: ciupitul, plivitul, copilitul, cârnitul şi protecţia fitosanitară.

Ciupitul lăstarilor şi plivitul au rolul de a asigura dezvoltarea a doi lăstari la fiecare viţă. Plivitul se execută obligatoriu când pornesc mai mult de doi lăstari (mai ales în urma lucrării de ciupit).

Copilitul se execută diferenţiat, mai ales la soiurile care emit uşor copili. Scopul lucrării este fortificarea lăstarilor principali. Cârnitul constă în îndepărtarea vârfurilor lăstarilor (5-6 frunze de la vârful de creştere) la începutul toamnei. După cârnit, lăstarii trebuie să aibă o lungime de 40-50 cm.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor este determinată de condiţiile de mediu deosebit de favorabile pentru instalarea şi dezvoltarea acestora. Principala preocupare este combaterea manei viţei-de-vie, favorizată de irigările prin aspersiune efectuate.

Primele tratamente se execută când viţele au 4-5 frunze cu diametrul de 3-4 cm. În perioada de vegetaţie se fac, în medie, 20 de tratamente, alternând produsele de contact cu cele sistemice. Eventualele impurităţi trebuie marcate sau eliminate la începutul lunii septembrie. Evaluarea producţiei de viţe se face prin analiza dimensiunilor creşterilor vegetative la un număr de 5% din viţele altoite şi se stabileşte prin formula: % Vc I = (Nt Ve x 100) : Nt Vpl, unde: Nt Ve = număr total de viţe de calitatea I stabilit prin evaluare Nt Vpl = număr total de viţe plantate. Scoaterea viţelor din şcoala de viţe, clasarea, recepţia, depozitarea şi livrarea lor sunt lucrările care încheie anul petrecut de viţe în şcoală.

Scoaterea viţelor din şcoala de viţe se face după căderea frunzelor. În cazul unei secete prelungite se recomandă o ultimă udare cu 4-5 zile înainte de scosul viţelor, pentru desprinderea mai uşoară a rădăcinilor din sol. Dislocarea rădăcinilor se efectuează mecanizat, cu plugul de scos, în agregat cu trectorul U650 DT. Viţele dislocate se scot manual din sol, se strâng în pachete, se etichetează şi se transportă la locul de depozitare temporară, unde, prin acoperirea rădăcinilor cu nisip sau rumeguş umed, se evită deshidratarea acestora.

Clasarea viţelor se face respectând riguros condiţiile tehnice şi biologice prevăzute în standardele existente, care prevăd: o bună sudură la punctul de altoire, cordiţă cu lemnul bine măturat pe o lungime minimă de 15 cm, cu grosimea minimă de 4 mm măsurată pe diametrul mare al celui de-al doilea internod, lungimea portaltoiului 36+2 cm, grosimea minimă - 8 mm, scoarţa neexfoliată şi fără vătămări mecanice, cel puţin două rădăcini bazale cu diametrul de 4 mm şi cel puţin patru cu diametrul de 3 mm, dispuse radiat la polul bazal. Lungimea minimă a rădăcinilor trebuie să fie de 15 cm.

Ambalarea viţelor clasate se face în pachete de câte 20 de bucăţi, cu punctul de altoire la acelaşi nivel, efectuându-se trei legături (minimum), una la cordiţe, una sub punctul de altoire şi una deasupra rădăcinilor. Pachetele se etichetează şi se trimit la depozitare. Depozitarea peste iarnă se face pe soiuri, iar în cadrul soiurilor se formează loturi de circa 20.000 de viţe. Stratificarea se face în nisip umed în depozite amenajate sau în saci de polietilenă, în camere frigorifice. Pentru evitarea infecţiilor cu Botrytis cinerea se recomandă dezinfectarea pachetelor cu un antibotritic specific. În timpul depozitării se fac, la intervale regulate, controale, pentru depistarea eventualelor infecţii cu mucegai, dacă se menţine umiditatea nisipurilor ori higroscopicitatea aerului în depozit.

Victor VĂTĂMANU

revista, agricultura, tehnologie, viticultura, vita de vie