Plantarea pomilor

Plantarea pomilor

Perioade de plantare

Operaţia de plantare reprezintă, pentru pomul tânăr, aşa după cum prezintă autorii A. Chira, Lenuţa Chira şi Fl. Mateescu, o expunere serioasă la numeroşi factori de stres. Dintre aceştia, cel mai important este legat de afectarea sistemului radicular, care se petrece la scoaterea pomului din solul pepinierei pentru a fi replantat în altă parte. Cu această ocazie, o mare parte din perişorii absorbanţi ai rădăcinilor se rup, chiar dacă se lucrează cu mare atenţie. Totodată se pot rupe şi ramificaţii principale ale rădăcinii, mai ales în cazul rădăcinilor pivotante, ce pot pătrunde la peste o jumătate de metru adâncime în primul an. În afară de aceasta, plantarea la locul definitiv implică schimbări de microclimat, de compoziţie chimică a solului etc. Dacă pe lângă toţi aceşti factori intervine şi o lipsă serioasă de umiditate a solului, atunci procentul de prindere poate fi serios afectat. Acesta este şi principalul motiv pentru care toamna este considerată ca anotimp propice plantărilor de pomi. Acestea pot începe odată cu desfrunzirea (sfârşitul lui septembrie-octombrie), pe terenuri pregătite cu câteva luni înainte. Este recomandat ca plantările să fie încheiate cu 10-15 zile înainte de apariţia îngheţurilor de la sfârşitul toamnei. Alt motiv pentru care plantările de toamnă sunt preferate este intrarea pomilor în repaus vegetativ pe durata iernii. Nevoile de hrănire în tot acest timp sunt mult mai reduse cruţând rădăcina de eforturi mari şi oferindu-i astfel suficient timp de adaptare. Plantările de primăvară, deşi nu se recomandă, se practică totuşi. O primăvară secetoasă poate pune probleme serioase nevoii de apă a puieţilor care urmează să intre rapid în vegetaţie. De aceea, în această situaţie este necesară irigarea pomilor proaspăt plantaţi.

Plantarea

Înainte de începerea plantării pomilor, în viitoarea livadă vor fi asigurate următoarele materiale auxiliare: bălegar fermentat - o găleată/pom, balegă proaspătă de vită - o găleată/25 pomi, apă, pământ galben - o găleată/25 pomi, 200 de grame de îngrăşământ complex (N, P, K)/pom. Într-una dintre gropile săpate în vederea plantării se va pregăti o mocirlă, formată din o parte balegă proaspătă de vită, o parte apă, peste care se adăugă pământ galben până când, prin amestecare continuă, se obţine o pastă de consistenţă medie. În această pastă se vor cufundă complet rădăcinile pomilor fasonaţi, atâţia cât încap în groapă. Fasonarea pomilor se execută cu o foarfecă de pomi bine ascuţită. Se aplică atât rădăcinilor, cât şi ramificaţiilor trunchiului, dacă ele există. Se elimină prin tăiere doar rădăcinile uscate, rupte sau rănite. Dacă în momentul plantării pomul tânăr se prezintă ca o vargă neramificată, aceasta se va reteza deasupra unui mugure, la o înălţime de 1-1,25 m. Aceasta este înălţimea de proiectare  a trunchiului şi, în funcţie de opţiuni, dimensiunea indicată poate fi mai mare sau mai mică. Dacă însă pomul are deja câteva ramificaţii laterale, atunci se va aplica tăierea reductivă, care are, în principal, două scopuri: reducerea masei vegetale, care va trebui hrănită în viitoarea perioadă de vegetaţie de către o rădăcină slăbită prin operaţia de dezgropare şi, în al doilea rând, începerea tăierilor de formare a coroanei pomului. Prima ramificaţie care se va îndepărta de la inel este lăstarul concurent (în cazul în care acesta nu a fost îndepărtat în pepinieră). Lăstarul concurent este prima ramificaţie crescută imediat sub creşterea anuală a vârfului. Are, de regulă, o orientare verticală şi poate fi la fel de viguros ca vârful însuşi. În situaţia în care lăstarul concurent are o creştere mai convenabilă decât vârful (poziţie, vigoare etc.), acesta va fi oprit şi se va elimina vârful. În acest caz va trebui eliminată ramificaţia de sub lăstarul concurent ales ca ax de prelungire, care a devenit concurentă pentru acesta. Se va verifica dacă în acest caz mai rămân suficiente ramificaţii pentru proiectarea primului etaj de ramificaţii principale. Următorul pas este alegerea celor câteva ramificaţii principale (dintre cele care există), care vor constitui şarpantele viitoarei coroane. În acest moment este absolut obligatoriu a se hotărî deja asupra formei de coroană dorită. De aceea, trebuie însuşită foarte bine tehnica tăierilor de formare a coroanei. Restul de pomi va fi depozitat într-un loc umbros şi se va înveli cu saci umezi. Plantarea începe de la capătul primului rând, unde se vor aduce un pom bine mocirlit şi o găleată de bălegar. Tot timpul vor fi respectate următoarele reguli importante: în zona de deasupra punctului de altoire se poate observa, pe o parte a tulpinii, o zonă mai închisă uneori, pigmentată cu muşchi. Aceasta este partea dinspre nord orientată în pepinieră. Şi în plantaţie va fi respectată această orientare, în sensul că această parte se va afla tot cu orientarea înspre nord; punctul de altoire (vizibil fără dificultate) va trebui să se situeze la suprafaţa solului, dar nu mai sus de aceasta. Cu respectarea acestor reguli, se va trece la plantarea primului pom. O persoană va aşeza pomul mocirlit şi fasonat cât mai pe centrul gropii, adică acolo unde a fost pichetat. Dacă vârfurile rădăcinilor se aşază pe fundul gropii, iar punctul de altoire este la nivelul solului, se vor arunca mai multe lopeţi de pământ luat din muşuroiul din stânga (pământ la suprafaţă) şi acesta se va tasa cu piciorul peste rădăcini. Prin acest strat (aproximativ 5 cm) de pământ se va presăra un strat tot de 5 cm de bălegar fermentat. Se va continua cu adăugarea şi tasarea straturilor de pământ de suprafaţă şi bălegar şi apoi doar cu a pământului scos din fundul gropii, atunci când a fost săpată. Dacă groapa este mult mai mică decât înălţimea rădăcinii, atunci ea se va umple cu pământ de suprafaţă până la înălţimea necesară. Acesta se va tasa uşor. În continuare se va proceda ca mai sus. În cazul plantărilor de primăvară, la rădăcina fiecărui pom se va face un dig circular menit să dirijeze apa către rădăcina pomului, iar la plantările de toamnă, la rădăcina fiecărui pom se va face câte un muşuroi de pământ de 30-40 cm menit să protejeze zona de altoire împotriva îngheţului. Pe măsură ce operaţia de plantare evoluează, este bine să se facă o verificare vizuală, pe rânduri, a linearităţii acestora înainte de plantarea fiecărui pom. Se va elimina astfel neajunsul ca la încheierea unui rând să se constate că unul sau mai mulţi pomi nu sunt aliniaţi perfect cu ceilalţi. Următoarea acţiune este fixarea în pământ a tutorilor. Înainte de aceasta este indicată cufundarea vârfurilor tutorilor în gudron, smoală topită sau arderea superficială a acestora. Este recomandabil ca tutorii să se amplaseze în partea de nord a pomilor, lăsând un spaţiu de două degete între tutore şi pom. În cazul plantărilor de toamnă, înainte de legarea pomului de tutore se va proteja tulpina acestuia împotriva rozătoarelor prin înfăşurarea cu folie de polietilenă sau alte materiale de protecţie. După plantările de primăvară, această operaţie poate fi făcută sau nu, după situaţia existentă în zonă. Legarea puieţilor de tutore se poate face cu sfoară, rafie, benzi de plastic, nuiele de răchită etc. Se va asigura cel puţin un tampon din paie, iarbă uscată, foi de porumb între tutore şi pom. Acesta trebuie să împiedice rănirea scoarţei prin contact cu tutorele în timpul vânturilor puternice. În acest moment lucrările de plantare se consideră încheiate.

Lucrările specifice în primul an de la plantare

Pentru a evita deruta cititorilor, vom considera în continuare că plantarea s-a făcut toamna şi vom începe aşadar cu enumerarea lucrărilor în livadă necesare chiar în iarna ce urmează plantării. Se înţelege că aceste lucrări nu se referă şi la pomii ce urmează să fie plantaţi primăvara următoare, dar din această primăvară încolo ele vor fi aceleaşi şi pentru un caz, şi pentru celălalt. În fond, puieţii plantaţi toamna au stat peste iarnă în repaus vegetativ ca şi cei plantaţi primăvara. În iarna ce urmează plantării de toamnă se va aplica un tratament cu unul dintre insecticidele de tipul: Carbetox 0,3%, sau Ultracid 20 EC 0,2%, sau Sinoratox 35 CE 0,2%, sau Oleocolux 1,5%, sau alte tipuri de insecticide produse de marile firme producătoare din străinătate. Administrarea acestui tratament se va face în lunile ianuarie-februarie, într-o zi cu temperaturi peste 0 grade Celsius şi cu vânt slab. În vara ce urmează după plantarea pomilor plivitul lăstarilor în tinerele coroane trebuie făcut cu multă atenţie, dar el nu este necesar în mod obligatoriu. Acum vor fi frânaţi din creştere lăstarii concurenţi, prin ciupirea vârfurilor acestora atunci când au deja lungimi de 15-20 cm (sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie). Tot acum vor fi îndepărtaţi complet lăstarii crescuţi spre interiorul coroanei sau cei atacaţi de boli sau colonii de dăunători. Tot mai târziu, în vară, adică atunci când formaţiunile scurte au deja un mugure terminal, se pot aplica tăierile de vară (sfârşitul lunii iulie). Astfel, lăstarii laterali crescuţi pe ramificaţiile principale vor fi tăiaţi reductiv, scurt. Cei crescuţi prea aproape de ax pot fi eliminaţi prin aerisirea interiorului coroanei. Lăstarii cu lungimi medii, crescuţi vertical, se vor reduce până la jumătate din lungime. Lăstarii subţiri, dar foarte lungi (peste 30 cm) vor fi scurtaţi după 8-9 frunze de la bază; acolo unde se remarcă aglomerări de vegetaţie se vor opera răriri. Dacă în vară s-au aplicat tăieri corespunzătoare, în iarnă nu mai sunt necesare decât tăierile de reducere a prelungirii ramurilor de schelet. În anii care urmează anului plantării, lucrările în livadă se diversifică şi prezintă particularităţi legate de specie, soi ş.a. Ele nu mai pot fi tratate global, aşa cum s-a procedat cu pregătirea terenului şi plantarea propriu-zisă.

Victor VĂTĂMANU