Plantarea tuberculilor de cartof

Pregătirea tuberculilor pentru plantat

Materialul de plantat trebuie să aparțină categoriei biologice prevăzute pentru zona de cultură. În plus, după cum prezintă Gh. Bîlteanu și V. Bârnaure, materialul de plantat trebuie să fie sănătos, iar mărimea tuberculilor să fie de 40-70 de grame, ceea ce se realizează prin sortare. Ținând seama și de însușirile mașinii de plantat, tuberculii se sortează, în funcție de diametru, astfel: pentru soiurile cu tuberculi rotunzi și rotund-ovali: fracțiunea I de la 35-45 mm; fracțiunea a II-a – 45-55 mm; pentru soiurile cu tuberculi ovali și oval alungiți: fracțiunea I de la 30-40 mm; fracțiunea a II-a la 40-50 mm. La cartoful extratimpuriu și timpuriu se obțin sporuri de producție prin încolțirea tuberculilor înainte de plantare (preîncolțire, forțatul tuberculilor) și tăierea lor în fracțiuni cu 3-4 colți. Încolțirea tuberculilor începe cu 30-40 de zile înainte de plantare și constă în următoarele operații succesive: sortarea materialului scos din depozit, îndepărtând tuberculii vătămați sau bolnavi; tratarea tuberculilor prin îmbăiere în formalină 0,5% (1 litru formalină 40% la 80 de litri de apă, ținând tuberculii timp de 5 minute în soluție, după care se face „sudarea“, prin acoperire cu rogojini, prelate, folii de material plastic) timp de circa 2 ore; forțarea pornirii colților, prin așezarea cartofilor în strat de circa 40 cm în camere încălzite la 16-18 grade Celsius. Se mențin până ce apar colții în masă, evitându-se ca aceștia să depășească lungimea de 1-2 mm. Operația durează, de regulă, 8-10 zile; forțarea creșterii colților (încolțirea propriu-zisă). Se folosesc solarii sau alte spații care beneficiază de lumină naturală sau artificială, cu posibilități de aerisire și în care se pot menține, prin încălzire, temperaturi de 12-15 grade Celsius, iar la nevoie până la 18 grade Celsius (când se desprimăvărează mai de timpuriu și este necesară creșterea colților în interval scurt de 15-20 de zile, în vederea plantării în câmp, înainte de perioada planificată). Dacă colții sunt mari (1-1,5 cm lungime) și plantatul nu este posibil, se coboară temperatura la 10-12 grade Celsius până la plantare. În aceste spații, tuberculii sunt așezați în lădițe (de preferat cu capacități de 10-15 kilograme), care se grupează în stive lungi cât permite spațiul, lățimea lor rezultând din așezarea a două lădițe puse cap la cap, iar pe înălțime se suprapun, prin așezare pe suporții lor, 10-15 lădițe. Între stive se lasă spații de 50-60 cm, pe care se circulă în vederea dirijării procesului de încolțire. O încolțire corespunzătoare se asigură prin: menținerea temperaturii recomandate pe toată durată; aerisirea de 2-3 ori pe zi; menținerea unei umidități relative de peste 85% prin așezarea pe podea a unor vase pline cu apă sau prin stropirea tuberculilor cu stropitori (cu site fine), vermorele etc.; iluminarea și în timpul nopții, pe cât posibil, aceasta ducând la obținerea unor colți mai scurți și mai viguroși. Procesul este bine dirijat când se asigură lumină echivalentă cu 40 W/mp. Mărimea spațiului necesar (suprafața podelei se calculează cunoscând că pentru un hectar sunt necesari 12-15 metri pătrați (revin 250 kg/mp din suprafața încăperii). În general, se recomandă ca pregătirea materialului pentru plantat să înceapă la sfârșitul lunii ianuarie (în sudul și vestul țării). Ideal este ca fiecare unitate agricolă să-și asigure depozite speciale de păstrare în care se face și încolțirea prealabilă a tuberculilor în vederea plantării. Pentru unitățile care dispun de aparate magnetodiaflux, pregătirea materialului pentru plantat, urmărind o pornire timpurie a colților, se poate face după una dintre următoarele variante (în funcție de condiții și posibilități locale): tratarea tuberculilor cu unde aritmice de 50-100 Hz timp de 30 de minute (o singură dată); idem plus încolțirea clasică 8 zile; tratare din nou, după acest interval, cu unde aritmice de 50-100 Hz timp de 30 de minute (întregul proces durează 10 zile, iar dacă nu se poate face plantarea, materialul se menține în continuare la temperatura de 12-14 grade Celsius); tratarea zilnică a tuberculilor timp de 10 zile, pe o durată de 7 minute, cu unde aritmice de 50-100 Hz; în situații forțate, tratamentul se poate face într-o singură zi, timp de 60-180 de minute, cu unde aritmice de 50-100 Hz. Înainte de plantare, tuberculii încolțiți se secționează în porțiuni (bucăți) de câte trei colți bine formați. În situația în care tuberculii pentru plantat sunt prea mari se poate face secționarea și la materialul neîncolțit. În acest caz, tuberculii se taie longitudinal, pentru a asigura pornirea egală în creștere a colților de pe cele două jumătăți. Secționarea se poate face cu 3-5 zile premergătoare operațiunii de plantare.

Epoca de plantare – pentru cartoful neîncolțit, epoca de plantare este determinată de zvântarea solului până la adâncimea de plantare, plus încă 3-4 cm, în așa fel încât să se poată efectua lucrările de pregătire a solului fără tasări, felii de sol umed sau bulgări. Imediat ce solul a fost pregătit, se începe plantatul (lucrările solului în primăvară și plantatul se pot desfășura și în paralel, cu rezultate foarte bune). Nu trebuie să se aștepte neapărat temperatura în sol de 7 grade Celsius, la care începe pornirea colților, deoarece pot interveni ploi care să întârzie lucrarea. Tuberculii neîncolțiți nu sunt afectați în sol de scăderile de temperatură; cel mult nu pornesc în creștere – nu emit colți – până când se realizează temperatura specifică de 6-7 grade Celsius. În experiențele efectuate la Brașov de către M. Berindei și colaboratorii, au fost ani când au intervenit zăpezi de 10-12 cm, fără ca tuberculii să sufere, iar producțiile, față de plantările mai târzii, au fost întotdeauna mai mari. Sporurile de producție sunt determinate de o tuberizare mai timpurie, în condiții de temperatură și durată a zilei mai favorabile și de un ritm de acumulare a recoltei mai accentuat, folosindu-se mai eficient și ploile dinaintea secetelor (relative) de vară. În cazul plantărilor timpurii, stolonii cartofului sunt mai scurți și recoltarea mecanizată este mai ușoară. Cartoful preîncolțit se plantează în funcție de data probabilă a ultimelor înghețuri de primăvară din fiecare zonă de cultură, care nu trebuie să survină înainte de răsărirea plantelor (știind că de la plantat la răsărit durata este de 18-25 de zile). Din cauza variațiilor climatice de la un an la altul, cartoful timpuriu este supus brumelor de primăvară în circa 20-30% din ani, fără că efectele negative asupra producției să fie puternice. Calendaristic, în România, cartoful extratimpuriu și timpuriu se plantează între 5 și 15 martie în zona nisipurilor din Oltenia și între 15 și 25 martie în restul bazinelor. Cartoful neîncolțit trebuie plantat până la 20 martie în zonele de câmpie, până la 10-15 aprilie în zona climatic favorabilă și până la sfârșitul lunii aprilie în bazinele cu clima foarte favorabilă. În fiecare zonă, durata plantării trebuie să fie cât mai scurtă, în special în anii cu desprimăvărare târzie. Scăderile de producție semnificative încep în zonele de câmpie atunci când durata este mai mare de 6-8 zile, iar în zonele favorabile și foarte favorabile climatic, la 10-12 și, respectiv, 15-18 zile de întârziere a plantatului.

Densitatea culturii – numeroase experiențe efectuate de-a lungul timpului arată că randamentul culturii de cartof variază relativ puțin la densități cuprinse între 45.000 și 70.000 de cuiburi la hectar, iar planta își autoreglează numărul de lujeri inițiali ce se dezvoltă viguros în funcție de condițiile de mediu, în special de fertilitatea solului. J. Moorbi, A. Vecer și alți autori opinează chiar că este mai indicat să se realizeze un număr mai mic de lujeri inițiali (4-5 la cuib), care asigură producții mai bune decât un număr mai mare, care se concurează între ei și pot debilita planta în situațiile când solul nu este suficient de fertil sau elementele climatice sunt nefavorabile. Pentru cartoful recoltat la maturitate asigurarea unui număr de 220.000-240.000 de lujeri inițiali (valoare mai mare la soiurile cu perioadă mai scurtă de vegetație) este suficientă pentru a se obține producții la nivelul potențialului fiecărui soi, în condițiile unei tehnologii în totalitate corespunzătoare (fără pierderi de plante în timpul vegetației). Aceasta se asigură cu 45-55.000 de tuberculi plantați la hectar, cu mărimea de 30-45 mm (diametrul transversal), respectiv fiecare a câte 40-60 de grame, considerând că fiecare tubercul asigură pornirea a 4-5 lujeri inițiali viguroși. În cazul culturilor extratimpurii și timpurii se obțin sporuri de producție economice dacă se plantează un număr de 65-75.000 de porțiuni de tuberculi a câte 3-4 colți, ceea ce înseamnă 240-280.000 de colți (lujeri inițiali) la hectar. Plantarea unui număr mai mare de cuiburi pentru recoltările timpurii este determinată de faptul că în perioada scurtă de vegetație este mai redusă compensarea producției la unitatea de suprafață, prin creșterea recoltei la fiecare cuib (fapt constatat întotdeauna la densități mult mai mici în cazul cartofului recoltat la maturitate).

Distanța între rânduri și metodele de plantat

La culturile extratimpurii și timpurii, cu tuberculi încolțiți înainte de plantare, se folosesc distanțe între rânduri de 55-60 cm, plantatul efectuându-se semimecanizat; se deschid rigole cu diferite tipuri de cultivatoare, pe care tuberculii se plantează manual, iar acoperirea se face fie mecanizat, fie manual. Când se plantează cu echipamentul EPC – 4, distanța între rânduri este de 70 cm, ceea ce ușurează mult lucrările de întreținere a culturilor de cartofi, fără diferențe semnificative de randament la hectar. Distanțele între tuberculi pe rând variază, în diferite situații, de la 19 la 27 de cm (alegându-se valorile necesare pentru a asigura densitatea normală, în funcție de distanța între rânduri). Pentru celelalte scopuri de folosință, cartoful se plantează cu mașinile speciale, care asigură distanțele între rânduri de 60, 62,5 și 70 cm. Experimentările făcute la Brașov cu Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii (N. Bria și colaboratorii) arată că este mai avantajos să se folosească distanța de 70 cm între rânduri. În multe țări se folosesc distanțe de 80 cm și chiar 90 cm între rândurile de cartof, cu avantaje certe de mecanizare a culturii și cu producții practic egale. La plantatul la distanțe mari, pe lângă economia de cheltuieli, mai trebuie adăugate avantajele care rezultă din efectuarea mai rapidă a lucrărilor de întreținere și plantare, din faptul că nu se distrug tufele în timpul vegetației, că se pot folosi tractoare cu pneuri mai late etc. Pe terenurile plane, bine nivelate, se recomandă folosirea mașinii de plantat cu trei secții de câte două rânduri, iar pe pantele mai mari (6-14 grade) plantarea nu se poate face decât cu o singură secție. În condiții normale, echipată pentru patru rânduri, mașina de plantat realizează o productivitate orară de 0,45-0,50 hectare, cu un necesar de forță de muncă de 6-7 ore om/hectar și o calitate foarte bună a lucrării, cu următoarele condiții: materialul de plantat să fie sortat riguros și să fie curat de pământ și alte impurități; să nu aibă colți mai lungi de 1-2 mm; terenul să fie bine nivelat, curat de buruieni și fără bulgări; lungimea parcelelor să fie de circa 400-450 de metri, pentru a putea face alimentarea numai la capetele tarlalelor; reglarea mașinii să se facă pentru fiecare categorie texturală de sol; să nu se planteze pe vreme ploioasă.

Adâncimea de plantat

Cartoful se plantează, de regulă, prin acoperire cu biloane. Discurile la mașinile de plantat trebuie să fie astfel reglate încât să rezulte un bilon uniform, încheiat și simetric față de coamă – lat la bază de circa 38-42 cm și înalt de 12-15 cm deasupra părții superioare a tuberculilor, astfel ca, după așezarea bilonului, aceștia să fie acoperiți de un strat de pământ de 8-9 cm. Plantatul pe biloane este obligatoriu atunci când cultura se erbicidează, în cazul irigării pe brazde, în zonele cu ploi abundente (reducându-se pericolul de exces de umiditate în zona cuibului și diminuându-se atacul bolilor de putrezire), pe pante mai mari de 4-5%. În celelalte situații se poate planta fără acoperire prin bilonare, așa-numita acoperire „în plan“. Tuberculii trebuie plantați în acest caz la adâncimea de 6-8 cm. La plantarea mai adâncă de 10 cm, recoltatul mecanizat este foarte dificil și chiar imposibil.

Victor VĂTĂMANU