Plante medicinale cu efecte antialergice - Echinacea purpurea

Din familie cu păpădia şi muşeţelul, Echinacea este, după cum prezintă Virginia Ciocan, o plantă ce creşte în România numai în culturi special înfiinţate pentru obţinerea de material vegetal în scopuri medicinale, cunoscute fiind calităţile terapeutice deosebite ale acestei plante.

Toate speciile de Echinacea au calităţi imunitare şi antialergice deosebite, fiind considerate un adevărat vaccin antigripal şi antialergic natural. Luate chiar înaintea apariţiei semnelor de boală, preparatele din Echinacea apără organismul de toate afecţiunile alergice, precum şi de cele specifice anotimpului rece, prevenind răcelile, virozele respiratorii, gripa cu tot cortegiul ei de neplăceri.

Răspândire, istoric, tradiţie

Speciile de Echinacea sunt la origine plante ierboase de pe câmpurile Americii de Nord şi Canadei, numite şi „păpădii purpurii“, pe care băştinaşii le foloseau din vechime pentru tot felul de afecţiuni, inclusiv muşcături de insecte şi şerpi otrăvitori, dar şi pentru frumuseţea florilor mari, frumos colorate, asemănătoare cu margaretele noastre. De-a lungul anilor, preparatele cu Echinacea erau frecvent folosite de americani ca medicamente contra infecţiilor, înainte de apariţia antibioticelor şi, deoarece popularitatea lor a trecut Oceanul, pe la anul 1800, Echinacea a ajuns în Germania. Medicii homeopaţi nemţi din acea vreme au fost primii care au cultivat Echinacea în Europa. Prin anii 1915-1916, Echinacea era binecunoscută în Europa şi probabil în acea perioadă a ajuns şi în România, nelipsită fiind din farmacii, ca ingredient de bază în multe preparate farmaceutice. Se cultivă şi în zilele noastre la Orăştie, pe suprafeţe mari, de către grupul de firme Fares, toate produsele lor sub formă de pulbere, pastile, tinctură, sirop s.a. fiind bine tolerate de organismul uman, mai ales de cel al copiilor.

Descrierea botanică

Genul Echinacea are multe specii, dar numai trei au calităţi medicinale, şi anume: Achinacea purpurea, Echinacea pallida şi Echinacea angustifolia. Toate acestea au caracteristici botanice uşor deosebite, dar ca principii active sunt similare, toate fiind specii perene, cu flori mari, frumoase, cu petale roz-liliachii sau roşiatice. Sunt culese din mediul lor natural atât în scop decorativ, dar mai ales în scop medicinal, toate părţile plantei fiind foarte bogate în uleiuri esenţiale aromatice. În zonele de origine, pe câmpiile nord-americane şi canadiene, Echinacea este în pericol de a dispare şi de aceea a fost considerată specie rară, monument al naturii şi este ocrotită de lege. Echinacea are frunze alungite şi lucioase, flori mari, spectaculoase, colorate în purpuriu, violet şi uneori în alb. Florile sunt susţinute de tije lungi şi subţiri, au numeroase petale şi în centru un receptacul ca o cupolă, de culoare închisă, aproape neagră, acoperit de numeroase puncte ascuţite, cu înfăţişarea unui arici. În scop medical se folosesc rădăcinile de la plante de cel puţin trei ani, dar şi partea aeriană formată din frunze, tije şi flori. Echinacea înfloreşte vara, iar florile cu tijă şi frunzele se pot recolta începând din iunie; se usucă pentru a fi folosite la obţinerea de extracte medicinale.

Compoziţie biochimică

Rădăcinile şi partea aeriană a plantei conţin: uleiuri eterice, răşini, fitosterine, glicozide (acizi hidroxicinamici), acizi organici (acid linoic, acid cerotinic), polizaharide (inulină, pectină), flavonoide, substanţe terpenice, sescvitrepene, precum şi substanţe biologice active specifice doar acestei plante. Astfel, dintre substanţele glicozidice, cea mai importantă este echinacozida, iar dintre substanţele amidice, importantă este echinaceina. Polizaharidele, substanţe de bază din Echinacea, stimulează activitatea monofagelor, care absorb bacteriile, viruşii şi celulele deteriorate din organism. Mai mult, polizaharidele stimulează producerea de limfocite T, stimulează activitatea globulelor albe, ceea ce contribuie la încetinirea dezvoltării bolii şi la minimalizarea simptomelor acesteia. Polizaharidele înconjoară celulele ţesuturilor, protejându-le astfel de invaziile microbiene. Glicozidele din Echinacea au o acţiune similară cu a cortizonului. Acest efect este determinat de capacitatea acestor compuşi de a inhiba activitatea enzimei hialuronidază, determinând activitatea antiinflamatorie şi antimicrobiană a preparatelor din Echinacea.

Proprietăţi fitoterapeutice

Speciile de Echinacea au o istorie multiseculară de utilizare în fitoterapie, popularitatea acestei plante în lume datorându-se unui buchet de substanţe curative cu acţiune antialergică, antivirală, antimicotică şi imunomodulatoare. Cu faima de antibiotic vegetal universal, toate preparatele din Echinacea au capacitatea de a stimula funcţiile celulelor sistemului imunitar, a macrofagelor şi neutrofilelor, fiind un remediu eficient în profilaxia infecţiilor bacteriene şi virale. Echinacea prezintă o acţiune terapeutică antialergică, imunomodulatoare şi imunostimulentă prin creşterea rezistenţei membranelor celulare la atacul microbilor, ce nu mai răzbat atât de uşor bariera celulară. Sunt activate şi sistemele de autoapărare, prin stimularea fagocitozei de către macrofage şi granulocite a intruşilor infecţioşi ce reuşesc să pătrundă în organism. În paralel, Echinacea inhibă şi capacitatea de multiplicare a virusurilor şi a bacteriilor, încetinind astfel evoluţia bolii, dar şi minimalizând simptomele. Acţiunea antimicrobiană se referă şi la o acţiune antifungică şi antiparazitară, motiv pentru care preparatele cu Echinacea sunt recomandate în orice tip de infecţie. Echinacea, prin întărirea imunităţii, ajută organismul, ferindu-l de atacul oricărui tip de alergen şi reduce în mod natural producerea histaminei. Echinacea stimulează şi regenerarea tisulară şi are un important rol adaptogen. Stimulează şi activitatea celulelor autoimune, celule care luptă împotriva tumorilor.

Indicaţii terapeutice

Cu Echinacea se pot preveni şi trata următoarele afecţiuni: imunodeficienţe, alergii alimentare şi respiratorii, infecţii de orice fel, boli autoimune, scleroza multiplă, otita, rino-sinuzite, faringite, gripe, răceli, hepatite virale acute şi cronice, traheo-bronşite, ulcer gastric, afecţiuni reumatismale, lupus eritematos, zona Zoster, eczeme, psoriazis, cancer, HIV-SIDA, boli generate de stres, boli neuropsihice ş.a. Toate preparatele cu Echinacea se pot utiliza ca remediu general de fortificare şi ca tratament adjuvant în tratamentul complex al afecţiunilor cronice. Se recomandă cure de maximum o săptămână, cu pauză de cel puţin două săptămâni, întrucât administrarea prelungită poate epuiza sistemul imunitar. Dozele repetate de Echinacea au fost benefice în sporirea imunităţii organismului la marea majoritate a bolilor infecţioase, pornind de la cele respiratorii, alergii, până la cistite, anexite ş.a. De asemenea, persoanele care au frecvent ganglionii limfatici inflamaţi şi care la primele valuri de frig se confruntă cu inflamarea amigdalelor, răguşeală, curgerea nasului şi a ochilor pot apela cu încredere la cura cu Echinacea. Tratamentul standard pentru amplificarea imunităţii este de 30 de zile, iar pentru cei la care boala deja s-a instalat, rezultatele tratamentului cu Echinacea se văd din primele zile sau chiar la câteva ore de la administrarea plantei. În ultimul timp, Echinacea este recomandată mai mult sub formă de drajeuri sau pulbere. Tinctura, în cure mai îndelungate, este mai greu de suportat de către organism. La administrarea preparatelor cu Echinacea trebuie respectată o serie de precauţii, astfel: nu se administrează copiilor sub 2 ani, iar la copiii mai mari şi la vârstnicii peste 65 de ani se administrează preparate mai puţin concentrate.

Preparate medicinale

Pulbere de Echinacea
Planta uscată de Echinacea, care se procură de la Plafar, se macină cu o râşniţă electrică de cafea, se cerne printr-o sită, iar pulberea rezultată se ţine într-un borcan de sticlă cu capac înfiletat, pentru a nu pierde fracţiunea volatilă. Se iau trei linguriţe rase de pulbere pe zi, înainte de principalele mese. Pulberea se ţine sub limbă câteva zeci de secunde, apoi se înghite cu apă sau ceai din plante. În infecţiile acute se pot lua şase linguriţe pe zi. Fiind iritantă, pulberea lezează ţesuturile epiteliale din gură şi de aceea se ţine pentru scurt timp sub limbă.

Infuzia de Echinacea

Se prepară din două linguriţe de rădăcină sau parte aeriană, ce se opăresc cu un pahar de 100 ml de apă plată clocotită. Se lasă la infuzat 15 minute, se strecoară şi apoi se administrează în doze mici, repetate, la 2-3 ore, fără a depăşi trei pahare pe zi.

Tinctura de Echinacea

Se procură de la Plafar, farmacie sau se prepară în sistem gospodăresc, astfel: planta se cumpără de la Plafar, se macină cu o râşniţă electrică de cafea, după care se pune într-un borcan de sticlă, până la 1/3 din capacitatea vasului. Se umectează cu puţină apă plată, se amestecă până când se obţine o pastă şi se lasă 2-3 ore la macerat, la temperatura camerei. Se umple apoi vasul cu palincă sau cu ţuică naturală mai tare şi se continuă macerarea timp de 10 zile, cu agitare frecventă. Se strecoară şi se trece în sticluţe brune cu picurător. O tinctură foarte eficientă se prepară din material vegetal proaspăt, când sunt păstrate toate principiile active, inclusiv cele volatile, care se pierd prin uscarea plantei. Se administrează la copii, 2-6 picături, de 2-3 ori pe zi, iar la adulţi, câte o linguriţă, de 2-3 ori pe zi, înainte de masă. Se fac cure de 4-6 săptămâni, folosind doze mici în cure lungi pentru stimularea imunităţii pasive. După o pauză de o lună, se poate repeta. Echinacea intră în compoziţia comprimatelor Gripec, a loţiunii nutritive Hebe, a comprimatelor Imunostim ş.a.

Victor VĂTĂMANU