Plante medicinale de la care se utilizează mugurii florali, talul, scoarţa, seminţele şi pedunculii (cozile)

Mugurii florali Pinus silvestris L. şi Pinus Montana Mill ssp. Mughus Willk (pinul şi jneapănul)

După Wittstein, denumirea genului rezultă din celticul pin = munte; montana = de la munte; mighus sau mugho, mugo este derivat din grecescul mykis = vârf (aluzie la apofizele scuamelor conurilor) şi silvestris = de pădure. Principii active: ulei volatil, tanin, rezine, vitamina C. Acţiune farmacologică: antiinflmatoare, antiseptică, antireumatismală, emolientă, diuretică. Recomandări: bronşite, traheite, laringite, tuse de diverse etiologii, pielite, cistite, uretrite, reumatism, plăgi, calmarea tenurilor înroşite, congestionate şi iritate. Produsul vegetal utilizat: mugurii florali (Turiones Pini, Gemmae Pini, Coni Pini sau Strobuli Pini), recoltaţi în februarie de pe ramurile laterale, cei terminali păstrându-se pentru a asigura dezvoltarea arborelui. Mod de administrare: infuzie - 1 linguriţă la cană, 2-3 căni pe zi; sirop pectoral (100 de grame muguri zdrobiţi, macerate 12 ore în 100 mililitri alcool + ½ litru apă clocotită, ce se strecoară după 6 ore, 650 de grame zahăr); băi antireumatismale; loţionări ale tenului; intră în compoziţia ceaiului antibronşitic şi aromatizantului pentru băi.

Talul Cetraria islandica (L0) ach (Lichenul de piatră)

Principii active: mucilagii, acizi lichenici, principii amare. Acţiune farmacologică: emolient al căilor respiratorii şi digestive; antitusiv; tonic aperitiv şi stomahic; stimulează secreţia biliară şi pancreatică; antivomitiv; febrifug. Recomandări: bronşite, laringite, traheite, anorexie, atonie gastrică şi dispepsii, insuficienţă pancreatică, vomă (în migrene, rău de mare, greaţă după anestezie), afecţiuni hepatice, stări febrile. Produsul vegetal utilizat: talul (Lichen Islandicus) ce se recoltează din aprilie până în noiembrie, desprinzându-se uşor de pe substrat. Mod de administrare: decoct (1 linguriţă la cană, la care se adăugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu) care se bea rece, în înghiţituri mici, pentru vomă şi cald pentru celelalte recomandări; tinctură (20 grame la 100 mililitri alcool) din care se iau 30-50 picături pe zi, timp de 8 zile.

Scoarţa Rhamnus frangula L. (cruşinul)

Denumirea genului rezultă de la celticul ram = tufă, arbust cu spini, frangulă, derivă de la verbul latinesc frango,-ere = a rupe (aluzie la fragilitatea ramurilor). Principii active: antracenozide (gluco-frangu-lozida, frangulozida) şi agliconii lor, acizi crizofanic şi tanic. Acţiune farmacologică: laxative şi purgative drastice în funcţie de doză, prin creşterea peristaltismului intenstinului gros, coleretică - colagogă. Recomandări: constipaţii cornice, insuficienţă hepatică, obezitate, helmintiază. Produsul vegetal folosit: scoarţa (Cortex Frangulae) recoltată primăvara de pe ramurile şi tulpinile de cel puţin 2-3 ani, în lunile martie-iunie. Mod de administrare: decoct (1-2 linguriţe la cană) care se bea seara la culcare. Intră în formula ceaiurilor laxative, laxative-antihemoroidale, hepatice şi a pulberii laxative.

Berberis vulagaris (Drăcilă)

În Flora României, se precizează că denumirea genului provine de la cuvintele berberys, berbaris (arab) = fructe roşii şi vulagaris (lat.) = obişnuit. Principii active: alcaloizi (berberina, oxi acantina şi berbamina). Acţiune farmacologică: coleretică, colagogă, stomahică, febrifugă, hipotensivă, vasodilatatoare. Recomandări: afecţiuni hepatobiliare, hipertensiune, tulburări circulatorii coronariene şi periferice. Produsul vegetal utilizat: scoarţă de pe rădăcini şi tulpini (Cortex Berberidis) recoltate în lunile aprilie şi mai. Mod de administrare: materie primă în industria de medicamente, pentru prepararea tincturii şi a extractului, obţinerea principiilor active în stare pură.  

Quercus Robur L. (Stejarul)

Etimologia denumirii Quercus, după Genaust, ar proveni dintr-o limbă indoeuropeană, din cuvântul perqnus = stejar; robur din latinescul robur,-oris = copac cu lemnul tare. Principii active: taninuri, substanţe triterpenice, derivaţi flavonoidici. Acţiune farmacologică: astringent, hemostatic, cicatrizant, antiseptic. Recomandări: diaree, enterite, hemoragii, antidote în unele intoxicaţii cu alcaloizi şi unele metale, iar pentru uzul extern în gingivite sângerânde, hemoroizi, ulceraţii, transpiraţia excesivă a mâinilor şi picioarelor, leucoree. Produsul vegetal utilizat: scoarţa ramurilor tinere de 3-5 ani (cortex Quercus), recoltată în lunile martie şi aprilie, când se desprinde uşor de pe ramuri, prin inelare sau prin aşchiere. Mod de administrare: decoct - 2 linguriţe la cană, care se consumă în cursul unei zile; pentru uzul extern: decoct concentrat utilizat în cazul băilor locale, compreselor, spălaturilor vaginale; intră în formula ceaiului antidiareic.

Seminţele Colchicum autumnale L. (Brânduşa de toamnă)

Denumirea genului reprezintă forma latină a grecescului kolchikon, referindu-se la Colchida, provincie pe tărâmul estic al Marii Negre, în Asia Mică. Dioscorides defineşte planta şi rădăcina otrăvitoare, din cauza toxicităţii sale; autumnale = toamnă (aluzie la înflorirea plantei). Principii active: alcaloizi (colchicina, demecolcina, tiocolchicozida). Acţiune farmacologică: anticanceroasă, antigutoasă. Recomandări: în industria chimico-farmaceutică, pentru extragerea alcaloizilor utilizaţi în tratamentul diverselor tipuri de cancer. Produsul vegetal utilizat: seminţe (Semen Colchici) ce se recoltează când au ajuns la maturitate. Atât bulbul, cât şi seminţele sunt foarte toxice.

Pedunculii (cozile) Cerasum avium L. (Cireşul) şi Cerasus vulgaris Mill L. (Vişinul)

Etimologia cuvântului Cerasus ar deriva de la numele oraşului Cerasus - Kerasous, de pe ţărmul Mării Negre - ipoteză susţinută de Wittstein. În Grecia Antică, cireşele dulci erau cunoscute cu 500 de ani î.e.n., în schimb în Italia erau cunoscute în anul 76 î.e.n., când au fost aduse din Pontus de generalul roman Lucullus - ipoteză susţinută de Plinius; avium provine de la latinescul avis = pasăre (plăcerea păsărilor de a consuma cireşe dulci); vulgaris = comun. Principii active: flavonoide, saponine, săruri de potasiu, taninuri. Acţiune farmacologică: diuretică (datorită sinergismului dintre sărurile de potasiu, saponine şi flavonoide), uşor astringentă-antidiaretică. Recomandări: afecţiuni catarale ale tractului urinar, diaree. Produsul vegetal utilizat: codiţele (pedunculii) fructelor coapte (Stipites Cerasorum), recoltate în iunie-iulie. Mod de administrare: decoct (un pumn de codiţe se fierb într-un litru de apă timp de 30 de minute, după răcire se filtrează, consumându-se 1-2 litri/zi). Intră în compoziţia ceaiului diuretic nr. 3.

Victor VĂTĂMANU