Plante medicinale din flora spontană

Plante medicinale din flora spontană

CENTAUREA CYANUS L. - Albăstrelele Familia Compositae

Originea genului derivă de la grecescul Kentaureios, fiinţe care, în mitologia greacă, erau nişte monştri, jumătate oameni, jumătate cai: cyanus (lat.) = albastru (aluzie la culoarea florilor). Principii active: substanţe amare, tanin, antocianidine, săruri de potasiu, glicozide, mucilagii. Acţiune farmacologică: diuretică, antiseptică ocular, antidiareică, tonic-amară. Recomandări: afecţiuni ale aparatului urinar, reumatism, diaree benignă, conjunctivite, iritaţii şi înroşiri ale pleoapelor. Produsul vegetal utilizat: inflorescenţele - capitulele florale (Flores Cyani cum receptaculis), recoltate în timpul înfloririi, cu peduncul de maximum un centimetru, recoltate în lunile iulie-august. Mod de administrare: infuzie 1/2 linguriţă la cană, care se consumă în 2-3 reprize; cataplasme şi spălături cu infuzie concentrată; intră în compoziţia ceaiului diuretic nr. 2.

ARNICA MONTANĂ L. - Arnica Familia Compositae

Denumirea derivă de la grecescul ptamike = strănut. (Discorides precizează că frunzele proaspete şi rădăcinile sfărâmate şi respirate, provoacă strănutul); monthana (lat.) = de munte. Principii active: carotenoide, ulei volatil, flavonoide şi alcooli triterpenici, colina. Acţiune farmacologică; antiinflamator, antiseptic, cicatrizant, stimulent al sistemului nervos. Recomandări: echimoze şi contuzii (nu este indicat în cazul rănilor deschise), laringită, răguşeală. Produsul vegetal utilizat: inflorescenţele fără codiţă ( Flores Amicae), recoltate în momentul în care planta începe să înflorească (iunie-iulie). Mod de administrare: comprese cu tinctură (20 grame macerate 10 zile, în 100 ml alcool), diluată 1/5-1/1 cu apă potabilă sau apă de plumb); gargară cu infuzie (1 linguriţă la cană); se recomandă şi în uz intern, ca sedativ nervos în moderarea activităţii centrilor nervoşi superiori, spasme arteriale, ateroscleroză, dar numai la recomandarea şi sub controlul medicului, sub formă de tinctură farmaceutică, deoarece planta este toxică.

HUMULUS LUPULUS L. - Hameiul Familia Cannabinaceae

Genaust precizează că denumirea genului ar reprezenta forma latinizată medievală a anglo-saxonului hymele = hamei; lupulus (lat.) = lupus, lup (plantă ce se încolăceşte în jurul salciilor tinere care cresc în locurile umede, unde se întâlneşte şi hameiul, împiedicând vegetaţia acestora). Principii active: ulei volatil cu sescvirterpene, esteri valerianici, genariol, principii amare (humulona, lupulona), flavonoide, tanin. Acţiune farmacologică: tonic amar, stomahică, aromatizantă, bactericidă, tuberculostatică, sedativă centrală, psihotropă, diuretică (cu eliminare de acid uric), antitrichomonazică, calmant al durerilor menstruale, anafrodisiacă. Recomandări: hiperexcitabilitate generală şi sexuală, insomnii, anorexie, anemie, reumatism, colecistită, menstre dureroase, trichomonoză vaginală, acnee, ten seboreic. Produsul vegetal utilizat: inflorescenţele femele „conurile“ (Strobuli Lupuli), recoltate când au culoarea galben-verzuie, la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie, prin ciupire, con cu con, cu pedunculul sub 1 cm. Se utilizează şi praful lipicios galben-auriu, denumit lupuylina (Glandulae Lupuli sa Lupulinium), ce se desprinde de pe bractee cu peri glandulari. Mod de administrare: infuzie 1-1,5%, se consumă cu 1/2 de oră înainte de culcare; conuri, aşezate într-un săculeţ de tifon, în dreptul nărilor, pentru tratarea insomniilor; spălaturi vaginale cu infuzie concentrată; tratamente cosmetice cu infuzie; intră în formula ceaiurilor sedativ şi calmant.

VERBASCUM PHLOMOIDES l. - Lumânărica Familia Scrophulariaceae

În „Flora R.S.R.“ se precizează că denumirea genului a derivat din „alterarea cuvântului Barbascum, rezultat din latinescul barba = barbă, desigur din cauza perozităţii acestui gen de plantă.“ Cuvântul phlomoides derivă din grecescul phlomis, phlomos, denumirea lumânăricăi dată de către Theophrastos şi Dioscorides. Principii active: mucilagii, saponozide. Acţiune farmacologică: emolientă, expectorantă, diaforetică, maturativă. Recomandări: afecţiuni ale aparatului respirator (laringite, bronşite, traheite), tuse asmatică, cataruri intestinale şi urinare, hemoroizi, furuncule, abcese, degerături. Produsul vegetal utilizat: florile (Flores Vewrbasci), recoltate în lunile iulie-septembrie fără caliciu, dimineaţa, după ce s-a ridicat roua, prin ciupirea corolei cu stamine. Mod de administrare: infunzie două linguriţe la cană, două căni pe zi, între mese şi seara la culcare; cataplasmă cu infuzie concentrată; intră în compoziţia ceaiurilor pectorale.

PAPAVER RHOEAS l. - Macul roşu de câmp Familia Papaveraceae

După Wittstein, denumirea genului provine din celticul papa = pap (mâncare pentru copii) şi latinescul verum = adevărat (referire la adăugarea sucului în mâncarea copiilor, cu efect sedativ), rhoeas (lat.), derivă din grecescul rhoia = a cădea (referire la uşurinţa cu care cad petalele). Principii active: mucilagii, antocianozide, alcaloizi (readină, reagenină). Acţiune farmacologică: emolientă, antitusivă, sedativă, decongestionantă. Recomandări: bronşite, gripă, răguşeală, stări de agitaţie şi insomnii, dureri de gât, decongestionarea pleoapelor inflamate. Produsul vegetal utilizat: petalele (Flores Rhoeados), recoltate în iunie-iulie prin desprinderea uşoară a petalelor la începutul deschiderii florilor. Mod de administrare: infuzie - 1 linguriţă la cană, care se bea călduţă în mai multe reprize; cataplasme cu infuzie caldă pe pleoape; gargară cu infuzie; se poate asocia cu flori de tei şi frunze de pătlagină.

TUSSILAGO FARFARA L. - Podbalul Familia Compositae

Etimologia genului derivă din cuvintele tussio (lat.) = tuse şi agere (lat.) = a vindeca. Denumirea de farfurus şi farfagium, cu înţeles de podbal, este descrisă de către Plinius. Principii active: mucilagii, inulină, săruri de potasiu şi zinc, tanin, substanţe amare (tusilagină). Acţiune farmacologică: diuretică, colagogă-coleretică, emolientă şi uşor antispastică, tonică-aperitivă. Recomandări: afecţiuni respiratorii (astm, bronşite, tuse, răguşeală, emfizem, silicoză), afecţiuni urinare, hepatice, anorexie. Produsul vegetal utilizat: florile - inflorescenţele (Flores Farfarae), recoltate fără peduncul, în momentul deschiderii antodiilor (martie-aprilie) şi frunzele fără peţiol (Folium Farfarae), recoltate din mai până în iulie. Mod de administrare: infuzie - 1 lingură la cană; 2-3 căni pe zi; decoct 3%, 2-3 ceaiuri pe zi; intră în compoziţia ceaiurilor antiasmatic, antibronşic şi în cea a ţigărilor antiasmatice.

ROBINIA PSEUDACACIA l. - Salcâmul Familia Leguminasae

Genul se numeşte Robinia, după numele lui Jean Robin, directorul „Jardin des Plantes“ din Paris, care le-a cultivat; acacia = spini (referire la stipele care se transformă în spini), dar fiind faptul că nu secretă gumă, asemănător cu speciile Acacia; Linne l-a denumit Robinia Pseudacacia. Principii active: ulei volatil, flavonoide (robină, accacină). Acţiune farmacologică: antispasmodic al căilor respiratorii, micşorează hiperaciditatea gastrică, uşor sedativ. Recomandări: gastrite hiperacide cu senzaţii de pirozis, ulcer gastric, tuse convulsivă şi astmatică, insomnii, migrene. Produsul vegetal utilizat: florile (Flores Acaciae), recoltate în mai-iunie. Mod de administrare: infuzie - 1 lingură la cană; 2-3 căni pe zi; intră în compoziţia ceaiului gastric.

TILIA TOMENTOSA MNCH.  - Tei argintiu I TILIA CORDATA MILL. - Tei pucois II TILIA PLATYPHYLLOS SCOP. - Tei cu frunza mare III Familia Liliaceae

Wittstein precizează că denumirea acestui gen derivă din grecescul ptilon = aripa (aluzie la bracteele situate pe pedunculul floral); argentea derivă din latinescul argenteus = argintiu (frunzele sunt albe şi dens tomentoase pe suprafaţa inferioară; condata derivă din substantivul latin cor, coris = inima (forma frunzelor), platyphylos = frunze late. Principii active: mucilagii în bractee, tanin, colină, saponine, ulei volatil, alcool sexviterpenic (farnesol) în flori. Acţiune farmacologică: emolientă, diaforetică, spasmolitică, sedativă asupra sistemului nervos central. Recomandări: răceli, stări gripale, stări de nervozitate, surmenaj intelectual, insomnii, migrene, febră musculară, amigdalită, afecţiuni bucale, cearcăne, băi sedative pentru copii cu nervozitate excesivă. Mod de administrare: infuzie 1-2 linguriţe la cană, 2-3 căni pe zi, 1 cană cu o jumătate de oră înainte de culcare; gargară cu infuzie concentrată, 4 linguri la cană, la care se adaugă 1/2 linguriţă bicarbonat de sodiu; băi sedative cu infuzie concentrată; comprese călduţe cu infuzie pentru ochi; intră în compoziţia ceaiurilor calmant sedativ, sedorific, pectoral nr. 2.

Victor VĂTĂMANU