Plante medicinale din flora spontană de la care se utilizează frunzele, florile şi fructele

Vacciniium mirtillus L – Afinul
Familia Ericaceae
Denumirea genului ar deriva de la latinescul vacca = vacă (este consumată cu plăcere de către aceste animale) sau latinescu bacca = boabă (referire la natura freuctului); myrtillus (diminutivul lui Myrtus) = mirt mic (referire la forma frunzelor şi fructelor). Principii active: taninuri şi derivaţi flavonici, antocianici (mirtilina), complex de vitamine (C, B, provitamina A), principii bacteriostatice. Acţiune farmacologică: astringentă, antiseptică, hipoglicemiantă, diuretică, anticatarală. Recomandări: diabet, enterocolite, stări diuretice, infecţii urinare, catar broşic. Produsul vegetal utilizat: frunzele (Folium Myrtilli), fructele (Fructus Myrtilli) recoltate din iulie până în septembrie. Mod de administrare: infuzie 1 linguriţă la cană, 2-3 căni pe zi; intră în compoziţia ceaiului dietetic.

Ribes nigrum L. – Coacăzul negru
Familia Saxifragageae
Denumirea genului derivă de la cuvântul arab ribas; nigrum (latinesc) = negru (referire la culoarea fructului). Principii active: tanin, vitamina C, rutozida, săruri de potasiu, ulei volatil în frunze; vitamina C în cantităţi mari, vitamine din complexul B, flavonoide, antocianozide, în fructe. Acţiune farmacologică: diuretică, reconfortantă, hipotensoare. Recomandări: ateroscleroză, hipertensiune, afecţiuni renale, edeme, reumatism; măreşte acuitatea vizuală. Produsul vegetal utilizat: frunzele (Folium Ribes nigri), recoltate în mai-iunie şi fructele mature (Fructus Ribes nigri). Mod de administrare: infuzie 2 linguriţe la cană, 3 căni pe zi între mese; extract cu apă fierbinte în cazul fructelor; intră în compoziţia ceaiului antiateroclerotic.

Morus Sp.L. – Dudul
Familia Moraceae
Denumirea genului în lucrările lui Ovidius şi Plinius derivă din grecescul moron; alba = alb; nigra = negru (aluzie la cularea fructelor). Principii active: în frunze se întâlnesc provitamina A, acid folic, aminoacid; în fructe găsim: tanin, antoacinozide, vitamina C. Acţiune farmacologică: antidiabetică, astringentă, laxativă, diuretică. Recomandări: diabet, enterite acute şi cronice. Produsul vegetal utilizat: frunzele (Folium Mori), fără peţiol, recoltate în mai-iunie, şi fructele mature, proaspete (Fructus Mori), recoltate în iunie-august. Mod de administrare: infuzie 2 linguriţe la cană, 1-3 căni pe zi, asociată cu frunze de afin, nuc, salvie, teci de fasole, frunze de urzică, ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat; intră în compoziţia ceaiului dietetic; sirop obţinut din fructe proaspete.

Crataegus monogyna jacq; Crataegus oxyacantha L. – Păducelul
Familia Rosaceae
Denumirea genului derivă din grecescul Kratys = puternic (referire la tăria lemnului acestor plante); oxys = ascuţit şi akantha = spin; monogyna, din grecescul monos = singur şi gyne = o singură sămânţă. Principii active: în frunze şi flori se găsesc flavonoide, colină, acetilcolină, adenină, guanină, acizi triterpenici, vitaminele B şi C. Acţiune farmacologică: sedativă, vasodilatatoare la nivelul vaselor coronariene, antispasmodică, hipotensoare, tonic-cardiacă şi bradicardizantă. Recomandări: hipertensiune, tulburări cardiace cu substrat nervos, palpitaţii, cardiopatie ischemică, angină pectorală, ateroscleroză, insomnii, tulburări de menopauză. Produsul vegetal folosit: infuzie 1 lingură la cană, care se consumă în timpul unei zile, din care 1/3 seara înainte de culcare; gargară cu infuzie; tinctură: 20 de grame macerate 10 zile în 100 mililitri de alcool, de 3 ori pe zi câte 10-15 picături; frunzele şi florile intră în compoziţia ceaiurilor antiasmatic şi calmant, contra tulburărilor cardiace, iar fructele intră în formula ceaiului calmant.

Prunus spinosa L – Porumbarul
Familia Rosaceae
Denumirea genului derivă din grecescul prounos = prun sălbatic, menţiune specificată de către Galenus şi Theophrastos; spinosa (latinesc) = spinos (spini). Principii active: flavonozide, glicozide cianogenetice, tanin, fosfaţi de calciu şi magneziu, antocianozide. Acţiune farmacologică: sedativă, diuretic-depurativă, astringentă, uşor laxativă şi analgezică, coleretic-colagogă, antiseptică renală. Recomandări: constipaţie, afecţiuni renale, diaree, stări de agitaţie, hipertensiune, hemoragii, uremie, gută, dischinezie biliară, dermatoze. Produsul vegetal utilizat: florile (Flores spinosi), recoltate în aprilie, şi fructele mature (Fructus Pruni spinosi), recoltate în octombrie-noiembrie. Mod de administrare: infuzie, 1 linguriţă la cană, 2-3 căni pe zi, obţinută din flori; decoct, 1 linguriţă la cană, 2 căni pe zi, obţinut din fructe.

Sambucus nigra L. – Soc
Familia Caprifoliaceae
Wittstein precizează că denumirea genului ar deriva din grecescul sambyke = instrument muzical, flaut, confecţionat din ramurile acestei plante. Genaust susţine că etimologia genului Sambucus este necunoscută şi ar deriva din cuvântul dacic seba = soc; nigra = negru (referire la culoarea fructelor). Principii active: colină, rutozidă, tanin, mucilagii, ulei volatil, glicozide cianogenetice (sambunigrozida). Acţiune farmacologică: sudorifică şi febrifugă, emolientă, diuretică, galactogogă, antiseptică. Recomandări: bronşite, stări gripale, afecţiuni renale, reumatism, obezitate, stimularea lactaţiei în perioada de alăptare, constipaţii, furuncule, abcese, conjunctivite. Produsul vegetal utilizat: florile (Flores Sambuci), recoltate la începutul înfloririi prin tăierea inflorescenţei, după ce se ridică roua, pe timp frumos, în lunile mai-iunie; fructele (Fructus Sambuci) fără peduncul, recoltate în septembrie-octombrie; florile se pot utiliza cu pedunculi. Mod de administrare: infuzie, 2 lingutiţe la cană, se consumă 3 ceaiuri pe zi; cataplasme, băi locale, băi de ochi, utilizând infuzie concentrată; intră în compoziţia ceaiurilor: depurativ, antireumatic, sudorific.
 
Victor Vătămanu