Plante textile cultivate în România

Plante textile cultivate în România

Iuta (Corchorus capsularis L., Corchorus olitorius L.)

Specii din familia Tiliaceae cu fibră localizată în tulpină (21-24% din greutate), originară din India Orientală. Cultura este localizată în teritoriul vast al Bengalului, format şi alimentat de inundaţiile fluviilor Gange şi Brahmaputra. Mai extinsă este specia Corchorus capsularis, care ocupă mari suprafeţe în Bengalul de Nord şi Oriental. Corchorus olitorius se extinde în jurul Calcutei. Factorii climatici din aceste zone şi depunerile anuale de mâl asigură plantei de iută condiţii optime de vegetaţie (climă caldă şi umedă, cu precipitaţii abundente, în alternanţă cu zile însorite). Se cultivă cu iută circa 2,5 milioane de hectare, din care 1,3 milioane de hectare în India, circa 0,5 milioane în Bangladesh şi circa 0,3 milioane în China. Se produc anual în lume circa 3,7 milioane tone de fibră. Din fibrele de iută se produc ţesături ieftine (sacii de iută), preşuri, frânghii, otgoane şi alte produse. În zona de cultură din România, se seamănă în luna martie pentru recoltare în iulie sau la sfârşitul lunii iunie pentru recoltare în octombrie. Se seamănă 15-20 kilograme/hectar, în rânduri la distanţă de 15-20 cm. Se recoltează la sfârşitul înfloritului.

Ramia (Boehmeria nivea, Hook.)

Specie perenă, din familia Urticaceae, originară din India şi China, cu fibrele localizate în tulpină, în proporţie de 30-40%. Boehmeria nivea (ramia albă) este cunoscută şi sub numele de „mătase vegetală“. Creşte în stare spontană în Japonia şi Taiwan. Este răspândită în cultură în China, Japonia, Taiwan, Filipine, India Egipt, Java şi Sumatra (în aceste două insule Boehmeria utilis Bl. „ramia verde“), în Africa, America, Oceania, Georgia. Fibrele de ramie se deosebesc de alte fibre vegetale prin lungime neobişnuită (18-25 cm), prin rezistenţă deosebită (de 3 ori mai mare ca rezistenţa faţă de fibrele de cânepă şi de 22 de ori mai rezistente decât fibrele de bumbac), prin calitate neîntrecută (sunt fine, strălucitoare, albe ca zăpada după înălbire, se filează bine, nu putrezesc la umezeală). Din fibrele de ramie se obţin ţesături diferite şi rezistente, din care se fac: dantele, tricouri, haine tropicale, stofe pentru mobilă, curele de transmisie etc. Din fibrele de ramie se fabrică cea mai fină hârtie, folosită pentru tipărirea bancnotelor. În anul I de cultură, producţia plantei este redusă. Din anul al doilea şi al treilea, cultura intră în plină producţie. În funcţie de zona de cultură, produce două până la 5-6 recolte pe an. Se înmulţeşte pe cale vegetativă (rizomi) şi prin seminţe. Acestea fiind foarte mici se produce mai întâi răsad, fiind necesare 1-2 grame de seminţe la metrul pătrat. Seminţele germinează după 10-15 zile. Plantele abia răsărite se acoperă cu folie pentru a se evita efectul negativ al razelor solare. Pentru adaptarea la lumina solară, folia se înlătură treptat de pe răsad. La 3-4 zile de la răsărire se face rărirea şi apoi se repetă la fiecare 2-3 zile. După 5-6 luni, plantele ating înălţimea de 80 cm şi se plantează la locul definitiv, în rânduri, la distanţă de 90 cm, cu densitatea de 30-40 mii plante/hectar. În condiţii precum cele din România, înmulţirea se face prin rizomi (segmente de 10 cm), care se obţin de la culturi de 2 ani. Se plantează primăvara, după ce a trecut pericolul de brume. Plantele de ramie se dezvoltă puternic, în tufă, putându-se forma 50-80 de tulpini. În al treilea an, al patrulea an de la plantare, din cauza dezvoltării excesive este necesară o rărire pentru a crea condiţii de creştere a plantelor în lungime. În zonele calde sau în anii secetoşi este necesară irigarea. În Georgia, începând cu anul al doilea de cultură se recoltează de 3 ori pe an (pe vară). În zonele din sud din România sunt condiţii pentru obţinerea a 2-3 recolte. Recoltarea se face la sfârşitul înfloritului. Ramia albă poate fi cultivată în toate zonele meridionale din Europa, până la 43-45 grade latitudine nordică.

Chenaful (Hibiscus cannabinus L.)

Specia anuală, din familia Malvaceae, cu fibră localizată în tulpină (16-19%). Este originară din sud-este Indiei (statul Madras) şi Nepal. Se cultivă în Nepal, India, China, în Antilele franceze, Cuba, Jawa, Guinea, Gabon, Senegal, Egipt şi în alte regiuni. Se mai numeşte şi cânepă de Bombay. Fibra de chenaf este de culoare deschisă (alburie, cu nuanţă galben-cenuşie), moale şi elastică. Dacă este bine lucrată, se apropie mai mult de fibră de in şi de fibră de calitate superioară de cânepă decât de fibră de iută. Fibrele se utilizează pentru pânze de saci, pânze de ambalaj, ţesături grosolane sau ţesături fine, în amestec cu fibrele de in sau de cânepă. Seminţele conţin 20% ulei, folosit la iluminat şi în industria săpunului. În România se seamănă în a doua jumătate a lunii aprilie, la distanţă de 50 cm între rânduri, folosind la hectar 16-20 kilograme de sămânţă. Se poate semăna şi în benzi, cu distanţele de 60/15 cm. Este plantă prăşitoare. Pentru producerea de sămânţă se seamănă 10-12 kilograme/hectar. Se recoltează la brunificarea primelor trei capsule de la bază. Se obţin circa 5-6 tone tulpini uscate.

Cânepă de Manila (Musa textilis Nee.)

Specie erbacee din familia Musaceae, cu tulpină falsă, constituită din teci foliare, înaltă de 3-5-7 cm, în funcţie de varietate, cu diametrul de 45-60-70 cm. Se cultivă pe mari suprafeţe în Filipine, China Meridională şi în alte zone din Asia, în Polinesia, Australia, Africa şi America. Creşte bine în zone cu precipitaţii abundente (circa 1.000 mm), corespunzător distribuite, cu temperaturi ridicate, terenuri profunde, fertile, de preferinţă vulcanice. O plantaţie durează în medie 10-15 ani. Pe hectar se cultivă 3.500-4.000 de plante. Fibrele se extrag din teaca foliară, care formează tulpină falsă, manual, cu cuţite bine ascuţite sau cu maşini speciale. Manual, lucrători îndemânatici obţin o fibră lungă, de până la 2 metri, practic imposibil de obţinut un asemenea material textil cu maşina. În condiţii normale, se obţin 950-1.200 kilograme/hectar fibre uscate. Din fibre se fabrică stofe deosebit de frumoase. Un anume tip de ţesătură („Tagal“) se întrebuinţează în particular la fabricarea pălăriilor. Din fibrele de cânepă de Manila se confecţionează în mod deosebit frânghii de uz marinar, care sunt foarte rezistente la alternanţe între umezeală şi uscăciune.

Sisalul (Agave sisalana Perr.)

Specie perenă monocotiledonată din familia Amaryllidaceae, originară din Mexicul Meridional şi provinciile Vera Cruz şi Yucatan. Este importantă pentru fibrele sale foarte lungi şi de bună calitate, care se găsesc în frunze. Importanţa speciei creşte prin particularităţile biologice deosebite, date de rezistenţa la secetă, adaptarea la terenuri pietroase, uşurinţa în cultivare şi extragerea fibrelor. Cultura se extinde din zone tropicale până în Sicilia. Sisalul înfloreşte o singură dată, dar florile nu produc seminţe, ci grupuri de plăntuţe (bulbi), prevăzute cu 3-4 frunzuliţe şi radicele lungi de 1 cm. O plantă produce 500-1.000 asemenea bulbi. Înmulţirea se face prin lăstari, rizomi sau bulbi. Durata de viaţă a plantei variază de la 6-8 până la 25 de ani. Producţia începe după 2-4 ani. Frunzele se recoltează pe măsură ce ajung la maturitate (culoare verde-gălbuie, lungime 120-150 cm). Numărul de recoltări este de 2-4. Pe hectar se produc 60-70 mii frunze. Producţia unei frunze este de 20-30 grame de fibre.

Inul de Noua Zeelandă (Phormium tenax L.)

Specie erbacee, perenă, din familia Liliaceae, originară din Noua Zeelandă, unde creşte din abundenţă. Este comun în Australia, Malaesia şi Polinesia. Vegetează bine în Spania, Italia şi Algeria. Se înmulţeşte prin rizomi, care se plantează direct la locul definitiv. Este plantă foarte rustică. Fibrele sunt produse de frunze, care se recoltează integral prin cosire. Fibra este subţire, uniformă, foarte rezistentă, lungă de 5-10 mm, cu diametrul de 10-20 microni. Se folosesc pentru ţesături de ambalaj, saci, pentru sfoară etc.

Capok (Ceiba petandra L.)

Specie din familia Bombaceae, cunoscută şi sub denumirea de Eriodendron anfractuosum, de origine tropicală, răspândită în Indiile olandeze, Madagascar, Indochina, Sudan, Somalia, Eritrea şi alte zone tropicale, cu tulpina înaltă până la 30 de metri. Are fruct-capsulă dehiscentă. Fibra este produsă de sămânţă. Este semnalată o producţie de fibră de 30-35 kilograme pe copac, producţia medie situându-se la 10-12 kilograme. Ca produs secundar se reţine sămânţa, care conţine 20-24% ulei semisicativ. În Somalia, lemnul se utilizează pentru funduri de cutii în care se ambalează banane. Fibra de capok este subţire, albă, elastică, impermeabilă. Nu este filabilă, servind în special pentru căptuşeli, construcţie de colaci de salvare, ca izolant termic. O mulţime de specii din familia Bombaceae produc fibre, care se utilizează în industria textilă sau în alte industrii (Adansonia digitata; Bombax heptaphyllum; Bombax carolinum; Bombax pubescens; Ochroma lagopus s.a.).

În general, fibrele întregii familii se numesc capok. La cele mai multe specii fibra este produs al fructului (pereţii interni ai capsulelor). Numărul de specii care produc fibre nu este epuizat. În condiţiile din România, creşte în lunca Dunării specia Abutilom Theophrasti Medik., din familia Malvaceae, care conţine în tulpină fibre în proporţie de 15-18%. Seminţele acestei specii conţin circa 18% grăsimi. Se cunoaşte sub denumirile populare de pristolnic, teişor sau laba pisicii. Este o buruiană dăunătoare în lunca Dunării. Între plantele textile figurează şi urzica (Urtica dioica L.), din familia Urticaceae, precum şi trestia comună (Arundo donax L.), din familia Gramineae, folosită pe scară largă pentru producţia de celuloză.

Victor VĂTĂMANU