Politica Agricolă Comună, în dezbatere

La data de 22 martie a.c. s-a desfăşurat conferinţa cu tema „Reforma Politicii Agricole Comune“ organizată de Ministerul Afacerilor Extrene - Unitatea de Pregătire a Preşedenţiei şi Institutul European din România, în parteneriat cu Academia de Studii Economice din Bucureşti. Prezentările au fost susţinute de invitaţi de seamă din Comisia Eurpeană, Parlamenul European, Senatul României şi alţi oficiali din cadrul instituţiilor naţionale, precum şi de experţi din domeniul economiei agrare. Evenimentul a creat un cadru benefic de discuţii şi a oferit informaţii la cald cu privire la viitorul acestei politici.

Un nou model, orientat pe rezultate

La ora actulă, Politica Agricolă Comună (PAC) 2021-2027 se află în plin proces de negociere, după ce anul trecut Comisia Europeană a propus o serie de măsuri în vederea reformei acesteia, astfel încât să răspundă mai bine provocărilor cu care se confruntă agricultura europeană şi nevoilor specifice fiecărui stat membru în parte. În acest sens, flexibilizarea şi responsabilitatea sunt două cuvinte-cheie în noua reformă PAC, oferindu-le statelor membre şansa de a elabora propriile planuri strategice PAC, cu ţinte proprii. Noua abordare denotă faptul că viitoarea PAC va avea o orientare mai pronunţată către obţinerea de rezutate. „Comisia a adoptat o nouă reformă a PAC pentru o perioadă de 7 ani şi acestă propunere a fost analizată de societate, beneficiari etc. şi a parcurs un drum important de co-decizie. Unul dintre aspectele-cheie ale reformei PAC ţine de modul de gestiune, propunând-se un nou model de aplicare a acestei politici. Aceasta a venit, în principal, pentru că nivelul de complexitate a devenit prea mare. Vom păstra la nivel european câteva elememente-cheie care ne vor garanta valoarea adăugată europeană, că va rămâne o Politică Comună şi că piaţa internă nu va fi afectată. Aşadar vom avea obiective specifice comune, în schimb fiecare stat membru va trebui să pună într-un singur plan strategic întregul pachet de măsuri necesare şi să stabilească anumite ţinte de îndeplinit. Vom avea un set comun de indicatori şi aceleaşi tipuri mari de intervenţii şi vom lăsa la latitudinea statelor membre implementarea planurilor naţionale strategice pentru întregul PAC şi adaptarea intervenţiilor la nevoile lor specifice“, a afirmat Mihail Dumitru, director general adjunct al Direcţiei Generale Agricultură şi Dezvoltare Rurală Comisia Europeană. PAC 2021-2027 este definită de nouă obiective: sprijinirea veniturilor fiabile, creşterea competitivităţii, reechilibrarea puterii în cadrul lanţului alimentar, combaterea schimbărilor climatice, promovarea utilizării durabile a resurselor naturale, protejarea biodiversităţii, sprijinirea reînnoirii generaţiilor, promovarea ocupării forţei de muncă şi a creşterii economice şi asigurarea unei calităţi înalte a alimentelor. Acestea sunt completate de obiectivul transversal al modernizării sectorului prin stimularea şi împărtăşirea cunoştinţelor, prin promovarea inovării şi a digitilizării în agricultură şi în zonele rurale şi prin încurajarea adoptării acestor măsuri. În implementarea acestor obiective, arhitectura Politicii Agricole Comune 2021-2027 va conţine o serie de îmbunătăţiri în sensul flexibilizării şi responsabilizării, între statele membre şi între subcomponente ale PAC prin intermediul Planului strategic naţional. Comisia Europeană şi-a propus să ajungă la un acord parţial, mai puţin pe elementele bugetare, până la sfârşitul preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene.

Fiecare stat va elabora propriul plan strategic

Planul strategic PAC pentru fiecare stat membru înseamnă că fiecare ţară din Uniunea Europeană va trebui să efectueze o analiză cuprinzătoare a nevoilor sale specifice şi să elaboreze un plan care să reflecte modul în care statul membru în cauză urmează să utilizeze finanţarea aferentă acestei politici pentru a răspunde nevoilor respective (de exemplu, instrumentele care vor fi utilizate şi stabirirea de ţinte proprii). Statele membre vor avea mai multă flexibilitate pentru a-şi personaliza deciziile şi a le adapta la circumstanţele locale. Acestea vor transmite rapoarte anuale de performanţă Comisiei Europene care vor arăta progresele înregistrate în direcţia atingerii ţintelor stabilite în raport cu rezultatele planificate. Pentru România, dezvoltarea unui plan strategic PAC, care să integreze obiectivele comune europene cu cele locale, va constitui o provocare prioritară în perioada următoare, cu atât mai mult cu cât timpul necesar pentru a elabora un astfel de plan nu este foarte lung, statele membre trebuind să prezinte formele finale până la 1 ianuarie 2020. „O noutate a viitoarei Politici Agricole Comune este aceea că fiecare stat membru trebuie să gândească propriul micro-PAC. Parlamentul European şi-a creionat propunerea referitoare la PAC 2021-2027, urmând mai apoi să aibă loc trialogul cu CE şi Consiliului UE privind reforma Politicii Agricole Comune. În ceea ce priveşte plafonarea, mă lupt ca aceasta să fie voluntară deoarece fiecare ţară are o o anumită specificitate“, a spus Maria Zoană, vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare europeană din cadrul Parlamentului European. Opţiunile privind plafonarea aflate în dezbatere sunt: eliminarea plafonării pentru fermele mari sau creşterea pragului de la care se aplică plafonarea, menţinerea plafonării, dar cu găsirea de noi resurse de finanţare pentru fermele mari, eliminarea criteriului obligatoriu de plafonare a plăţilor directe.

Cofinanţări naţionale pentru plăţi directe

Viitorul PAC poate să aducă noi elemente de asimetrie bugetară prin introducerea cofinanţărilor naţionale pentru Pilonul I al plăţilor directe. În momentul de faţă, majoritatea plăţilor din cadrul PAC, pe Pilonul I, sunt finanţate integral de bugetul Uniunii Europene. De asemenea, PAC 2021-2017 propune o serie de măsuri menite să aducă mai multă flexibilitate şi reactivitate la nevoile locale, în contextul în care există îngrijorări mari cu privire la fragmentarea Politicii Agricole Comune. Comisia Europeană mai propune plafonarea plăţilor per fermă la 100.000 de euro şi cu aplicarea degresivităţii între 60.000 ded euro şi 100.000 de euro, transferul unei cote de cel puţin 2% din alocările pentru plăţile directe din fiecare stat membru către sprijinul complementar pentru venit tinerilor fermieri şi prime de instalare de aproximativ 100.000 de euro. Mesajul de ansamblu al acestui set de măsuri este de a crea o imagine granulară şi realistă a beneficiarilor PAC, cu o orientare certă către cei care pot să producă valoare adăugată şi constituie grupul-ţintă specific. Statele membre vor avea şi posibilitatea de a transfera până la 15% din alocările lor din PAC între plăţi directe şi dezvoltare rurală, cu scopul de a se asigura finanţarea necesară pentru priorităţile şi măsurile identificate. Un procent mai ridicat poate fi transferat dinspre plăţile directe către Pilonul II pentru intervenţiile care vizează obiectivele în domeniul mediului şi al climei şi granturile pentru instalarea tinerilor fermieri.

Cea mai mare scădere este preconizată la nivelul plăţilor directe

Pe parcursul ultimelor decade se observă o tendinţă de alocare descrescătoare constantă la nivelul PAC de la un cadru financiar la altul. De la aproximativ 80% din bugetul comunitar în anii ’80, la 43% în 2007, la 35% până la finalul actualului cadru financiar multianual şi mai departe până la doar 27% cât este estimat că va reprezenta bugetul PAC până la finalul cadrului financiar multianual 2021 -2027. Cu toate acestea, PAC continuă să fie un program cu o pondere seminificativă din bugetul Uniunii Europene, iar dinamica bugetului Politicii Agricole Comune este mult mai constantă decât se menţionează public de multe ori. În ceea ce priveşte România, integrarea în UE i-a adus beneficii importante. „România a contribuit la bugetul UE cu 17 miliarde euro, dar a primit, în schimb, 51 miliarde de euro, deci cu 34 miliarde de euro mai mult“, a afirmat Sigfried Mureşan, vicepreşedintele Comisiei pentru bugete din Parlamentul European. În perioada 2014-2020 alocarea pentru PAC la nivelul UE a fost de 408 mld. euro, din care 312,7 mld. euro prin FEGA pentru Pilonul I al plăţilor directe şi 95,6 mld. euro prin FEADR pentru Pilonul II, dezvoltare rurală. În perioada 2021-2027 alocarea pentru Politica Agricolă Comună la nivelul UE se anticipează a fi de 365 mld. euro, din care 286,2 mld. euro prin FEGA pentru Pilonul I şi 78,8 mld. euro prin FEADR pentru Pilonul II. Astfel, din totalul de aproximativ 43 mld. euro pe care se anticipează că PAC îi va pierde în perioada următoare de finanţare raportat la cadrul actual, cea mai mare scădere preconizată este înregistrată la nivelul plăţilor directe, FEGA pierzând aproximativ 27 mld. euro, iar la nivelul Pilonului II diminuarea fiind de aproximativ 17 mld. euro.

Atenţie sporită asupra mediului

PAC 2021-2027 va acorda o atenţie sporită schimbărilor climatice. Minimum 30% din Pilonul II, al dezvoltării rurale, va fi corelat cu intervenţii legate de politica de mediu şi 40% din bugetul total al politicii urmează să fie direcţionat către măsuri dedicate sprijinirii obiectivelor de combatere a efectelor schimbărilor climatice. Un nou sistem de „condiţionalitate“ va face ca sprijinul pentru venit sau prima anuală pe suprafaţă din cadrul intervenţiilor pentru dezvoltare rurală să depindă de aplicarea unor practici agricole favorabile mediului şi climei. De asemenea, un nou sistem, al aşa-numitelor „programe ecologice“ finanţate din alocările naţionale destinate plăţilor directe va fi obligatoriu pentru statele membre, deşi fermierii nu vor fi obligaţi să participe la ele. Cu toate acestea, fiecare stat membru va putea să conceapă aceste programe după cum consideră necesar. O abordare de tip recompensă şi pedeapsă structurează logica intervenţiilor viitoarei PAC, previzionându-se o rezervă de 5% din bugetul total ca stimuli de recompensă pentru statele membre care îşi ating obiectivele legate de climă, mediu şi biodiversitate. Noi obligaţii privind sistemul de „condiţionalitate“ includ: conservarea solurilor bogate în carbon prin protejarea zonelor umede şi a turbăriilor, instrumentul obligatoriu de gestionare a nutrienţilor la îmbunătăţirea calităţii apei, reducerea amoniacului şi nivelurile de oxid de azot, rotaţia culturilor în locul diversificării culturilor din cadrul actualei plăţi pentru practici agricole benefice pentru climă.

Ana IONIŢĂ