Pomicultura - un succes pentru Adama

Sfârşitul lunii iulie a fost un moment de bilanţ pentru horticultorii care se ocupă în mod special de meri. A fost momentul în care se putea aproxima cel mai corect viitoarea recoltă de mere.

Exact acest moment l-am surprins la Institutul pentru Pomicultură de la Mărăcineni (Argeş), unde, în prezenţa a peste 50 de cultivatori de mere şi alţi pomi fructiferi, Călin Baciu, directorul pentru culturi horticole al Adama (fostă Makhteshim Agan), a descris traseul de succes al parcelei pe care a primit-o spre testări de la institut. Întotdeauna i-am simţit pe fermierii care se ocupă de creşterea pomilor fructiferi ca fiind printre cei mai dornici de căutare de informaţie nouă pentru domeniul lor, mereu deschişi să povestească atât lucrurile bune, cât şi cele rele prin care au trecut pe parcursul unui ciclu de producţie. Şi de această dată nu m-am înşelat!

Voi porni periplul nostru de la declaraţiile unui fermier din zona Argeş, care făcea comparaţia între ceea ce vedea pe lotul demonstrativ şi ceea ce avea în ferma sa, dar şi nemulţumirile domniei sale despre piaţa de desfacere a merelor: „Nici un fermier în România nu are cum să fie mulţumit pentru preţul la mere, pentru că acesta este foarte mic, fiind comparabil cu preţul de acum 15 ani. Acelaşi lucru se întâmplă cu prunele de masă, care se vând cu 1,2 lei/kg la piaţă, iar noi le putem vinde cu 0,8 lei la capătul parcelei, iar dacă le depozităm, ne costă cam 0,5 lei/kg, nu ne mai alegem cu nimic. Raportul între cheltuieli şi venituri este deosebit de strâns.

Noi nu vrem să ne pricopsim, dar o fermă trebuie să o dezvolţi cumva, să-ţi cumperi un tractor, o cositoare. În aceste condiţii aproape nimeni nu mai vrea să planteze meri. La fel de adevărat este că sunt mulţi neaveniţi în pomicultură care nu fac tratamentele preventive, nici câte trebuie, nici când trebuie. După ureche! Dar care ne concurează teribil pe piaţă. Când văd că s-a uscat frunza, se întreabă cu ce să dea. În acel stadiu nu mai ai ce să faci decât să chemi popa. Cum arată plantaţia asta de aici nu vedeţi în tot judeţul. Majoritatea celor care au soiul Golden sau Idared nu mai au nimic, nici frunze, nici fructe. Ca să faci o producţie intensivă de cel puţin 30 de tone de mere per hectar este necesar să înveţi cum să stropeşti preventiv, cât să dozezi fertilizanţii astfel încât să obţii mere comercializabile. Iar dacă faci plantaţii superintensive cu dorinţă de 40-45 de tone la hectar, atenţia trebuie să fie mai mare.

Dacă ne raportăm la producţia de mere pentru industria alimentară, suntem falimentari, pentru că preţul este derizoriu, cantitatea mică, iar polonezii aduc de la ei cantităţi şi calităţi superioare la preţuri cu care nu putem rivaliza. Dacă statul vrea să ne ajute, o poate face extrem de uşor: să reia programele de epifitii care se făceau în perioada comunistă. Nu sunt nostalgic, dar erau câteva stropiri pe care le dădea statul gratuit şi ne ajuta în producţie. Astăzi, ca să faci mere bune şi frumoase îţi trebuie cel puţin 14 tratamente. Dacă din ele măcar 4 ar fi suportate de stat, ar fi altceva. Suntem conştienţi că supermaketurile au rostul lor: dacă aş face şi partea de vânzare, eu când mai am timp să fac merele? Dar la supermarketuri nu poţi să te duci decât cu loturi mari de producţie, măcar 100 de tone, să fie uniforme, sortate din câmp.

Românul este învăţat să pună merele mici sub merele mari, iar asta nu merge la supermarket. Eu am organizat o cooperativă de 17 fermieri, care cumulează 170 de hectare de pomi. Dar este nefuncţională, deoarece nici unul nu a adus la depozit un kilogram. Nu vreau să rămânem culegători, cum erau străbunii noştri. Fără stropiri calculate şi la timp nu vom deveni fermieri adevăraţi“. Acestea au fost vorbele echilibrate şi spuse cu năduf de Voica Gheorghe (comuna Miceşti, Argeş), care s-a prezentat simplu: „mic pomicultor“ (20 de hectare de pomi, legume şi ceva cereale). Nu am să fac apologia tratamentelor pe care specialiştii Adama le-au aplicat culturii de măr. Mai elocvent decât a facut-o însuşi fermierul implicat nu se poate. Voi prezenta mai târziu, succint, schema de tratamente aplicată, care în acest an, extrem de supus atacurilor, a făcut diferenţa între a avea şi a nu avea cultură. Multumit a fost şi directorul institutului de la Mărăcineni, Mihai Coman, care a declarat că „Adama a venit în primăvară, de parcă a bănuit că anul va fi unul dificil din punctul de vedere al atacurilor de rapăn şi făinare, şi a propus un lot demonstrativ destul de mare, de aproximativ 5 hectare, în care să prezinte un program de tratamente pentru măr. Am acceptat şi astăzi vedem rezultatele.

Suntem mulţumiţi pentru că avem multe teste în desfăşurare. Făcând comparaţia cu alte teste, vă spun cinstit că m-a surprins mai ales că a fost aplicat pe o suprafaţă ca la o cultură reală. Suntem mulţumiţi, mai ales că a fost un an extrem de dificil. Sunt zone ale ţării în care livezile arată ca în perioada toamnei, fără frunze şi fără fructe, însă această livadă, care are peste 30 de ani, arată foarte bine. Nu putem spune că Adama a fost favorizată prin alegerea solei, ci dimpotrivă. Vorbim despre o livadă veche, menţinută în viaţă prin tăieri severe de toamnă, mai ales că există şi soiuri sensibile, precum Jonathan, Starkinson“.

Am lasat pentru încheiere partea tehnică prezentată Călin Baciu, expertul Adama în domeniul horticol: „În perioada martie-mai anul curent a fost acumulată ploaie de 450 de litri, ceea ce a dus la o perioadă prelungită de umectare a frunzelor. Astfel, am avut condiţii prielnice dezvoltării factorilor patogeni pentru rapăn şi făinare. Infecţiile cu rapăn au fost catalogate, pe o scară de la 1 la 3, cu maximum, atât pentru infecţiile primare, cât şi pentru cele secundare.

În total, au fost aplicate 14 tratamente combinate. Pentru rapăn şi făinare au fost folosite tratamente repetate, în doze diferite, de Bumper 250EC + Folpan 80 WDG, Orius 25 EW + Merpan 80 WDG, Shavit 72 WDG + Odeon 820 WDG, Merpan 80 WDG + Bumper 250 EC. Pentru insecte minatoare şi afide au fost folosite Mavrik 2F, Lamdex 5EC, pentru păduchele lânos a fost folosit Pyrinex 48 EC, iar pentru dăunători, precum viermele merelor, păduchele din San Jose, a fost folosit Pyrinex Quick“.

Valentin BLĂNARU