Porumbul-boabe umed, un avantaj nutritiv pentru furajarea animalelor

_Porumbul-boabe umed, conservat cu bobul întreg sau ca porumb-siloz, este mai bine valorifi cat de porcine decât porumbul-boabe uscat imediat după recoltare.





Jean-Georges CAZAUX, responsabil de misiune Maiz’Europ

---

_Utilizarea diferitelor tipuri de porumb-boabe umed a început să capete amploare în Europa, cu precădere în Franţa, Germania şi Danemarca, în unităţile zootehnice de creştere a porcinelor, datorită avantajelor economice ale acestui produs (economii la cheltuielile de uscare, valorificarea
porumbului obţinut în exploataţii) şi tehnice (recoltare timpurie, producţie medie optimă, trasabilitate etc.). Există puţine studii legate de valoarea energetică şi conţinutul proteic ale acestor tipuri de porumb, fapt care-i face pe crescători să-şi stabilească raţiile în funcţie de valorile folosite în mod curent pentru porumbul-boabe uscat.

Cu toate acestea, conform rezultatelor constatate de două studii realizate recent de Institutul sectorului vegetal din Franţa - ARVALIS (publicate în 2009 şi 2011), porumbul-boabe recoltat în stare umedă sau conservat cu bobul întreg sau tocat este mai bine asimilat de porcine decât porumbul-boabe uscat. Nivelurile de digestibilitate energetică ale porumbului-siloz şi porumbului conservat cu bobul întreg sunt cu mult superioare celor ale porumbului-boabe uscat. Practic, digestibilitatea energetică este cu 4 şi respectiv 8% mai ridicată la porumbul cu bob întreg şi cel însilozat, faţă de cea a porumbului uscat. Acest lucru se explică, în principal, printr-o mai bună digestibilitate a amidonului şi a lipidelor din porumbul-boabe umed.

În ceea ce priveşte fracţiunea proteică (aminoacizi), ameliorarea este de 3,6 şi respectiv 5,8% pentru porumbul conservat cu bobul întreg şi cel de tip siloz, faţă de porumbul uscat.

Prin urmare, conservarea în starea umedă a porumbuluiboabe, şi în special însilozarea, îmbunătăţeşte valoarea nutritivă a acestui produs, prin comparaţie cu porumbul-boabe uscat.

_Conservarea porumbuluiboabe umed: însilozare şi bob întreg
Ambele metode sunt bazate pe absenţa oxigenului (anaerobioză) şi acidifierea mediului, care împiedică formarea şi dezvoltarea microorganismelor nedorite.

La porumbul-siloz, tocarea şi tasarea boabelor antrenează eliminarea oxigenului şi dezvoltarea bacteriilor anaerobe, care vor produce acidul lactic, pe baza zaharurilor din porumb. Procesul de acidifiere este cel care stabilizează produsul.

În conservarea cu bobul întreg, respiraţia boabelor (care rămân, deci, întregi), precum şi flora microbiană consumă rapid oxigenul prezent printre boabe, transformându-l în gaz carbonic, care asigură stabilitatea produsului.