Pregatirea ingrasamintelor chimice inainte de aplicare

Ingrasamintele higroscopice, ca si ingrasamintele sub forma de pulbere sau cristale fine, se imprastie pe teren cu oarecare greutate. Unele ingrasaminte, cum sunt ingrasamintele fosfatice usor solubile, cand se afla sub forma unei pulberi fine, in contact cu solul , dau nastere la procese de retrogradare , care le reduce eficienta.

---

De asemenea, ingrasamintele fin maruntite, prin pastrarea indelungata, se taseaza in depozit. Pentru a inlatura o parte din aceste inconveniente, in prezent, in majoritatea cazurilor, ingrasamintele se granuleaza.
Cu toate acestea , datorita conditiilor de pastrare a ingrasamintelor, atat ingrasamintele sub forma granulata, cat si cele sub forma de cristale, sau pulbere, se transforma  de multe ori in bolovani, din care cauza inainte de a le aplica, este necesar a fi maruntite

Maruntirea ingrasamintelor.
Maruntirea ingrasamintelor este determinata de cerintele agrochimice si coeficientul de actiune al ingrasamintelor, care este in stransa legatura cu marimea particulelor ingrasamintelor.
Eficienta unor ingrasaminte greu solubile in apa,  este cu atat mai mare cu cat sunt mai fin maruntite. Ingrasamintele care se mai maruntesc sunt acelea care au continut ridicat de substante nutritive.
Ingrasamintele usor solubile in apa, ca superfosfatul, superfosfatul concentrat, ingrasamintele azotoase, ingrasamintele potasice, au o eficienta mai ridicata cand marimea particulelor este de 1 – 3 mm. Partial  se pot admite si particule de 5 mm. Daca particulele sunt prea mari, atunci repartizarea ingrasamintelor – in raport si cu doza folosita -  se face in vetre prea rare, care asigura cu substante nutritive, un numar restrans de plante. In afara de aceasta, cand vetrele sunt suprasaturate, datorita concentrarii sarurilor, pot crea chiar conditii nefavorabile pentru radacinile plantelor. In modul acesta, ingrasamintele nu sunt utilizate din plin de plante si dau chiar diminuari de recolta. Pe solurile podzolice, concentratia marita a sarurilor introduse prin ingrasaminte poate sa duca la o crestere locala a aciditatii si la sporirea cantitatii de aluminiu mobil, care devine toxic pentru plante.
In toate cazurile, ingrasamintele cu dimensiunea particulelor predominante mai mari de 3 – 5 mm, nu sunt admise pentru aplicarea lor pe teren.
Sfaramarea ingrasamintelor se poate face fie manual,  - operatie destul de greoaie -, fie mechanic, cu masini speciale sau prin adaptarea uruitoarelor. Cel mai usor, maruntirea ingrasaamintelor se face in mod mecanizat, cu masini speciale de zdrobit, care au o capacitate diferita de sfaramare, de la o dimensiune a particulelor de ingrasamant de 50 – 100 mm pana la  forma de ingrasamant pulbere. Pentru zdrobirea bulgarilor mari de azotat de amoniu sau de carbonat de calciu se pot folosi instalatii speciale. Pentru o maruntire mai potrivita a particulelor de ingrasamant se intrebuinteaza zdrobitoarele cu ciocane, iar pentru o maruntire fina, se utilizeaza mori inelare, sferice si cu vergele.  
Cand in godspodarie nu exista aparatura speciala pentru zdrobit ingrasamintele chimice, atunci aceasta operatiune se face manual. Ingrasamintele care formeaza blocuri compacte, bulgari mari (azotatul de amoniu, sarurile potasice, etc.) se sfarma , dupa care se cern printr-un ciur sau printr-o sita cu ochiurile de 3 – 5 mm. Apoi, prin operatii suplimentare de zdrobire si cernere, ingrasamintele chimice se aduc la finetea  dorita, care trebuie sa fie apropiata de aceea cu care ingrasamantul a venit din fabrica. Ingrasamintele chimice care de obicei nu formeaza blocuri compacte, ca superfosfatul, sulfatul de amoniu, etc.. mai intai se trec prin sita sau ciur si dupa aceea se maruntesc reziduurile si se cern din nou. Pentru unele ingrasaminte, care nu sunt higroscopice, se face numai cernerea pentru inlaturarerea corpurilor straine.  Cel mai greu se maruntesc diferitele roci naturale de calcar, dolomite, etc., care se folosesc ca amendamente sau ca adaos neutralizator.

Amestecarea ingrasamintelor
De multe ori practica agricola cere ca ingrasamintele, inainte de aplicare, sa se amestece intre ele sau sa li se adauge anumite substante pentru imbunatatirea insusirilor fizice si agrochimice.  Amestecarea este necesara atunci cand se recomanda aplicarea concomitenta a mai multor feluri de ingrasaminte, intrucat se face economie de munca si de folosire a utilajelor. Administrarea separata, pe aceiasi parcela, a catorva feluri de ingrasaminte, nu este permisa si pentru faptul ca imprastiereaa ingrasamintelor se face in mod neuniform, ceea ce cauzeaza in cresterea si ajungerea la maturitate in mod inegal a plantelor de pe parcela fertilizata, pricinuind inseminate pierderi sau deprecieri de recolta.
Deseori, prin amestecare, ingrasamintele isi imbunatatesc insusirile fizice, ceea ce usureaza raspandirea. Academicianul D. Davidescu considera  ca prin combinarea cu substante de natura minerala sau organica, unele ingrasaminte isi maresc coeficientul de folosire.
La amestecarea ingrasamintelor trebuiesc respectate o serie de reguli, pentru ca prin acest amestec sa nu se produca pierderi sau inrautatirea insusirilor fizice, ci dimpotriva, sa se imbunatateasca atat insusirile agrochimice, cat si cele fizice. Cand se face un astfel de amestec, trebuie sa stim care vor fi rezultatele finale ce pot avea loc in urma reactiilor ce se petrec. Trebuie evitate amestecurile care duc la scaderea valorii nutritive a produsului obtinut dupa amestecare, prin pierderi de substante nutritive sau prin retrogradarea acidului fosforic.
Amestecarea ingrasamintelor necesita urmatoarele etape : alegerea corecta a ingrasamintelor care se amesteca din punct de vedere al insusirilor agrochimice ; maruntirea si cernerea acestora, cand este necesar ; amestecarea cat mai uniforma ;  stabilirea exacvta a dozelor, pe baza datelor de analiza  asupra continutului in elemente nutritive.

Alegerea ingrasamintelor
Atat din punct de vedere teoretic, cat si practic, s-au stabilit pentru amestecarea ingrasamintelor, o serie de reguli, a caror respectare duce la imbunatatirea insusirilor agrochimice si fizice ale acestor ingrasaminte. Amestecarea ingrasamintelor nu se poate face oricum, deoarece aceasta operatie este limitata de o serie de amestecuri, care nu se pot realiza.
Nu se pot amesteca azotatul de amoniu cu superfosfatul si ingrasamintele care contin CaO, deoarece se formeaza saruri care elibereaza ammoniac.
Ingrasamintele care contin calciu, ca si amendamentele cu calciu, nu se pot amesteca cu ingrasamintele ce contin azot amoniacal, deoarece se produc pierderi de azot sub forma d ammoniac.
Amestecul dintre azotatul de amoniu si superfosfat nu este admis si pentru faptul ca aciditatea libera din superfosfat duce la formarea acidului azotic si apoi la desfacerea acestuia sub forma de oxid de azot. Totodata se inrautatesc insusirile fizice, amestecul devine umed si greu de imprastiat, datorita compusilor cu higroscopicitate mare. Azotatul de amoniu sufera si o solubilizare datorita umiditatii superfosfatului, ceea ce da o oarecare vascozitate amestecului. Ingrasamintele amoniacale, cand se amesteca cu superfosfat isi maresc capacitatea de intarire si are loc o crestere oarecare a umiditatii amestecului.
Superfosfatul nu se amesteca cu ingrasaminte care contin oxid de calciu sau carbonat de calciu, deoarece duce la retrogradarea acidului fosforic.
Ureea nu se amesteca cu ingrasaminte care contin fosfat primar si secundar de calciu, intrucat se produc pierderi sub forma de bioxid de carbon si ammoniac.
Unele ingrasaminte se pot amesteca  numai inaninte de aplicare, cum este cazul, de exemplu,  al sarurilor potasice  cu azotatul de amoniu .
In practica, se pot amesteca (pentru combinatii de tipul NP sau NPK) urmatoarele ingrasaminte: azotatul de amoniu, azotatul de sodiu, sulfatul de amoniu, sulfonitratul de amoniu ; sarurile potasice, sulfatul de potasiu ; superfosfatul se poate amesteca cu sarurile potasice; superfosfatul (daca se neutralizeaza in prealabil cu substante bazice) se poate amessteca si cu ingrasaminte azotate amoniacale (azotatul de amoniu si sulfatul de amoniu), inlaturandu-se astfel  cauza care provoaca pierderi de azot.

Dozarea ingrasamintelor din amestec.
Amestecul dintre diferite ingrasaminte trebuie calculate pentru o anumita proportie in care trebuie sa se gaseasca elementele nutritive intre ele, corespunzatoare cerintelor plantelor si conditiilor de sol. De aceea, inainte de a incepe amestecul, trebuie sa se cunoasca continutul in elemente fertilizante al ingrasamintelor care se amesteca.Cand nu avem un bulletin de analiza de la fabrica sau laborator, atunci se porneste de la continutul in substante nutritive, prevazut in standard pentru ingrasamantul respective. In acest ultim caz, exactitatea calculului este intrucatva relativa. Pentru executarea practica a amestecului trebuie sa se determine apoi prin cantarire greutatea fiecarui component din amestec. Metodele volumetrice nu sunt admise, intrucat ele duc la amestecuri neuniforme din punct de vedere al continutului in elemente fertilizante.

Imbunatatirea unor insusiri agrochimice ale ingrasamintelor.
Sunt ingrasaminte minerale care, din punct de vedere fiziologic, sunt acide. Acest fapt duce la cresterea mobilitatii aluminiului in solutia solului, care prin legarea fosforului sub forma de fosfat de aluminiu, micsoreaza accesibilitatea acestuia pentru plantele agricole cultivate.
Daca in conditiile din industrie, adaugarea de substante neutralizatoare duce la scaderea continutului procentual in substante fertilizante si scumpeste cheltuielile de transport, in conditiile din gospodarie acest lucru se poate face mult mai usor. Totodata, in conditiile din gospodarie se pot aplica  cantitatile cele mai corespunzatoare in raport cu planta si conditiile de sol.
In cazul cand ingrasamintele cu reactie fiziologica acida se folosesc pe solurile podzolice, dozele de substante bazice (calcar, creta, dolomite, cenusa, etc) trebuie sa fie calculate pentru neutralizarea aciditatii echivalente. Cand ingrasamintele fiziologice acide se utilizeaza singure, se recomanda aplicarea cantitatilor de substante neutralizante calculate in carbonat de calciu. In cazul amestecurilor de ingrasaminte azotate cu superfosfat si saruri potasice, care se executa in conditii de productie, cantitatile de substante neutralizatoare sunt mai mici. Cand in amestec intra si superfosfat, mai intai se amesteca acesta cu substanta neutralizatoare si apoi se face amestecul si cu celelalte ingrasaminte. Procedand astfel, se evita pierderile de azot si se imbunatatesc insusirile fizice ale amestecului.

Tehnica amestecarii ingrasamintelor
Partea esentiala a procesului de amestecare dintre ingrasaminte sau acestea si diferite substante neutralizatoare, consta in obtinerea unui produs cat mai omogen.
In conditiile din gospodaria agricola individuala, amestecul se poate face manual -  cand este vorba de cantitati mici -  si mecanizat - cand se amesteca cantitati mari. Cand operatiunea se face manual, dupa ce materialele au fost maruntite si cernute, se cantaresc fiecare separat si se aseaza in straturi alaturate, de aceiasi lungime si latime. Inaltimea (grosimea) fiecarui strat difera in raport cu cantitatea ce intra in amestec.  Se impart apoi aceste straturi perpendicular, in mai multe portiuni egale, si se ia treptat pe portiuni, amestecandu-se cu ajutorul lopetilor pana ce toata cantitatea s-a omogenizat bine. Pentru ca amestecul sa se faca cat mai uniform, se pot folosi diferite dispozitive. Dupa ce s-a terminat amestecul, este bine sa i se faca analiza, pentru a verifica cum corespunde ceea ce s-a propus, cu ceea ce a rezultat, ca si pentru stabilirea corecta a dozelor de ingrasaminte.    

Victor VĂTĂMANU